România e "conservă"

Expresia pare şocantă. Dar nu e chiar aşa. Veţi afla de ce, iar unii dintre voi vă veţi lua cu mâinile de cap. În anul de graţie 2100, dacă situaţia demografică continuă să se deterioreze în acelaşi ritm, vom avea zero locuitori. Aceasta ţară nu va mai fi locuită. În orice caz, nu va mai fi locuită de români. Iar într-un an intermediar, 2050, an în care vor mai trăi copiii noştri, populaţia României va fi de doar 10 milioane. Aceste cifre înspăimântătoare nu iau însă în calcul posibilitatea ca alte persoane să umple golul existent. Românii plecaţi şi descendenţii acestora sau pur şi simplu străini. Dacă golul nu este umplut cu ceva, România se transformă într-o conservă. Una lipsită de conţinut.

În această săptămână, am avut surpriza să lecturez un semnal de alarmă transmis prin intermediul unei analize semnate de generalul (r) de brigadă Bartolomeu Constantin Săvoiu. Acesta, deprins cu datele statistice, le invocă pentru a conchide că România se stinge. Moare repede şi sigur. Fireşte, din perspectiva propriei populaţii. Pentru că altfel am certitudinea că va supravieţui. Vom avea o Românie fără români.

Anual înregistrăm între 300 de mii şi 320 de mii de decese şi numai între 150 de mii şi 200 de mii de naşteri. Aceasta conduce, conform datelor statistice oficiale, la un sold negativ semnificativ. Dacă situaţia nu se schimbă, România se depopulează. De români. În plus, dincolo de aceste date furnizate de Institutul Naţional de Statistică, un număr semnificativ de mare de conaţionali, în special tineri, părăsesc România. Fie pleacă la muncă şi după un timp decid să nu se mai întoarcă, întemeindu-şi o familie în afara graniţelor, fie pleacă la studii şi, treptat, se integrează unor societăţi din alte state.

Paradoxul este că, în acelaşi timp, România devine o piaţă din ce în ce mai atractivă de forţă de muncă pentru populaţii din state mai sărace. Asta se întâmplă simultan cu nevoia de lucrători reclamată de diverse sectoare economice. Zilele trecute, societăţile din turism au tras un serios semnal de alarmă, reclamând faptul că Inspectoratul pentru Imigrări se mişcă greu sau nu-şi face deloc treaba. Asociaţia societăţilor din turism solicită în mod insistent o discuţie la nivel guvernamental, la capătul căreia să demonstreze că în România este necesară ocuparea de urgenţă, numai în acest sector, a 300.000 de locuri de muncă. În acest scop, organizaţiile de turism fac presiuni asupra Guvernului pentru a urgenta intrarea în ţară a persoanelor care solicită acest lucru. Ne putem uşor imagina, pornind de la acest exemplu la zi, ce se întâmplă în celelalte sectoare de activitate. Care şi ele sunt din ce în ce mai descoperite, atunci când vorbim de persoane calificate sau necalificate.

Din această mişcare aparent contradictorie constând, pe de-o parte, în reducerea sistematică a populaţiei de origine română şi presiunea la fel de sistematică a unor populaţii cu alte naţionalităţi de a ocupa locurile rămase libere, se naşte o altă Românie. Care nu le va mai aparţine românilor.

Există soluţii? Fireşte. Natalitatea, care este foarte scăzută, poate fi crescută prin stimularea familiilor care dau naştere mai multor copii. Numărul deceselor ar putea să scadă, dacă decidenţii politici ar face suficiente eforturi pentru a ameliora starea de sănătate a populaţiei. În măsura în care proiectul de ţară "O Românie educată", ratat de preşedintele Klaus Iohannis, ar fi totuşi implementat, România va deveni mai atractivă pentru tinerii care în prezent îşi completează studiile în străinătate. O "Românie educată" şi o Românie civilizată. Între altele, o Românie civilizată înseamnă siguranţa reală de care poate beneficia cetăţeanul. Protecţia acestuia. Un lucru care, din nou, lipseşte.

Pot fi cu uşurinţă imaginate şi scheme eficiente, prin care să fi susţinute familiile unor români care decid să revină în ţară. Şi, nu în ultimul rând, o idee pe care o tot susţin în ultima vreme, poate fi o soluţie. De-a lungul timpului, milioane de români au părăsit din divese motive această ţară. Mulţi dintre ei au fost forţaţi să renunţe la cetăţenie. Cei care doresc să redevină cetăţeni ai acestui stat sunt siliţi să se lupte mult timp, uneori ani de zile, cu birocraţia de la Bucureşti. Ar fi totuşi atât de simplu ca statul român să-i primească pur şi simplu cu braţele deschise. Să acorde automat cetăţenie tuturor celor care s-a născut aici şi care, fireşte, doresc să şi-o redobândească, soţilor sau soţiilor acestora, precum şi descendenţilor, indiferent unde s-au născut. În felul acesta, sunt convins că s-ar întoarce în ţara de obârşie mulţi români, care, prin experienţa cumulată în alte părţi, ar putea dinamiza societatea noastră.

Dar pentru asta mai trebuie să mai facem ceva. Să rupem lanţurile sclaviei. Să renunţăm o dată pentru totdeauna la prejudecata conform căreia România trebuie să fie o piaţă extrem de ieftină a forţei de muncă. Să mărim cu curaj nu numai indemnizaţiile pentru copii, ci şi salariile şi pensiile. Să ne impunem, sub aspect material, un trai civilizat la nivel european.

Dacă facem toate aceste lucruri, "Grădina Maicii Domnului" va rămâne în viitor populată de români. Dacă nu, conform legii vaselor comunicante, această ţară va fi treptat ocupată de străini.