Romarm-ul dâmboviţean stă pe "teren minat"

• Cele 32 de hectare de teren pe care stă Uzina Mecanică Mija, filiala dâmboviţeană a companiei de stat Romarm, nu au un statut juridic clar, fiind administrate de două entităţi

• Din această cauză, planuri de investiţii şi o eventuală privatizare sunt îngreunate, spune directorul uzinei, Ion Anghelache

Uzina Mecanică Mija, filială dâmboviţeană a Companiei de stat Romarm, în cadrul căreia activează o bună parte din industria de apărare, nu are stabilit, în clar, regimul juridic al terenului pe care îşi desfăşoară activitatea.

Uzina dâmboviţeană, ce produce echipamente civile şi militare, stă pe o suprafaţă de 32 hectare de teren administrată de două entităţi: în fapt de către SC "Uzina Mecanică" SA (în baza unei Hotărâri a Consiliului Municipal din 1970) şi în drept de către Direcţia Silvică Dâmboviţa (în baza unei legi din 1998).

Cum s-a ajuns aici?

Terenul uzinei a fost scos din fondul forestier naţional în 1970 pentru transferul acestuia de la Inspectoratul Silvic Dâmboviţa, în administrarea operativă a Întreprinderii Mecanice Mija, potrivit unui proiect de lege care urma să reglementeze situaţia juridică a terenului, ce a fost, însă, respins, marţi, de Camera Deputaţilor. Tranzacţia de atunci a mai presupus şi defrişarea a 17 hectare de teren din suprafaţa totală de 34,8 hectare.

Numai că fostul Inspectorat Silvic Dâmboviţa (actualmente Direcţia Silvică Dâmboviţa) nu au scos imobilul din fondul forestier naţional, înregistrându-l în amenajările silvice, conform sursei citate.

Iar de aici numai probleme.

"Acest statut juridic incert al terenului ne creează dificultăţi atât în ceea ce priveşte proiectele viitoare de investiţii, cât şi în perspectiva unei eventuale privatizări", ne-a declarat directorul general al uzinei, ing. Ion Anghelache.

Directorul general şi-a exprimat regretul că proiectul de lege a fost respins, susţinând că, prin adoptarea sa, ar fi fost reglementat, pentru todeauna, statutul juridic al terenului, iar uzina ar fi putut să-şi desfăşoare astfel planurile viitoare de investiţii.

Proiectul de lege, iniţiat de patru deputaţi PD-L, presupunea scoaterea definitivă a terenului din fondul forestier naţional şi exceptarea de la plata taxelor şi a compensaţiilor prevăzute în Codul Silvic pentru acesta.

Deputaţii justifică, în expunerea de motive, că prin această propunere legislativă se urmăreşte finalizarea programelor de reabilitare şi eficientizare a agenţilor economici din industria de apărare.

Întrebat dacă există anumite interese imobiliare asupra terenului uzinei, inginerul Anghelache nu a infirmat acest aspect, încheind: "Dâmboviţa este mare, sunt suficiente terenuri şi păduri...".