Infrastructura sportivă din ţara noas-tră este una care excelează în ceea ce priveşte ...proiectele. În materie de dosare stăm bine, altfel, destul de rău. Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a anunţat la începutul şedinţei Consiliului General al Municipiului Bucureşti, că pe ordinea de zi a fost introdus un proiect privind indicatorii tehnico-economici pentru realizarea unei săli polivalente cu o capacitate de 20.000 de locuri, la un cost estimat de 138 de milioane de euro.
Primarul susţine că proiectul vizează realizarea unei săli care să poată să fie omologată la standarde internaţionale pentru toate sporturile: "Vom avea în sfârşit o sală polivalentă, o sală multifuncţională în Bucureşti.
După epopeea pe care a trăit-o acest proiect - a fost o licitaţie acum câţiva ani de zile, care a avut nenumărate contestaţii şi, în final, a trebuit să o luăm de la capăt, pentru că acel contract iniţial a fost anulat - avem aşadar astăzi de dezbătut şi aprobat indicatorii tehnico-economici rezultaţi din studiul de fezabilitate realizat de Compania Dezvoltare Durabilă a Municipiului Bucureşti, pentru realizarea unei săli multifuncţionale, cu o capacitate de 20.000 de locuri, pe o suprafaţă desfăşurată de 60.000 mp, care va fi dotată şi cu o parcare subterană de 380 de locuri.
În afară de sala multifuncţională vor mai fi şi cinci terenuri de sport la nivel, la suprafaţă. Nu pot fi comparate costurile cu alte săli similare, care au fost realizate în ţară, în primul rând pentru că aceasta este o capacitate până acum nemaiîntâlnită în România, de 20.000 de locuri.
În plus, am solicitat tuturor federaţiilor sportive din România să ne transmită necesarul de dotări, astfel încât această sală să poată să fie omologată la standarde internaţionale pentru toate sporturile.
Prin urmare, vom avea şi noi o sală polivalentă, o sală multifuncţională, cu care să ne putem mândri. Costul estimat este de 138 milioane de euro. Timp de execuţie maximum trei ani".
Distanţa de la proiect la obiectiv bun de inaugurat este enormă, iar cel mai recent exemplu îl reprezintă stadioanele necesare pentru găzduirea unor meciuri la turneul final al Euro 2020, arene care au intrat, nu toate, în faza de construcţie cu doar un an înaintea competiţiei, deşi lucrările ar fi trebuit să înceapă cu cel puţin doi ani în urmă.