Schimbările climatice impun o nouă normalitate

Ţara noastră s-a confruntat, în ultimele zile, cu un nou val de căldură extremă. Avem de-a face cu primul cod roşu de caniculă (al zecelea din această vară) emis vreodată în luna august în România, a transmis directoarea Administraţiei Naţionale de Meteorologie, Elena Mateescu. Regiuni întregi s-au înconvoiat sub greutatea celor 41 de grade Celsius înregistrate. Situaţia este pur şi simplu incendiară, iar oamenii se văd obligaţi să-şi schimbe stilul de viaţă.

În acest context, Guvernul a aprobat săptămâna trecută Strategia pentru Adaptarea la Schimbările Climatice şi, astfel, va putea obţine un împrumut de 470 de milioane de euro pentru finanţarea diferitelor proiecte. Premierul Marcel Ciolacu a declarat, în cadrul şedinţei de şedinţei de Guvern: "Parcurgem iar o perioadă de caniculă şi secetă prelungită. Aprobăm Strategia pentru Adaptarea la Schimbările Climatice. Avem, astfel, un cadru fundamental pentru a acţiona în acest domeniu. Strategia reprezintă însă şi condiţia esenţială pentru a obţine un împrumut de aproape 470 de milioane de euro de la Banca Mondială. Cu aceşti bani vom finanţa proiecte pentru a reduce vulnerabilităţile României la riscurile climatice care devin tot mai acute".

În ultimii ani, ne confruntăm cu o serie de fenomene climatice extreme, de la temperaturi record la valuri de căldură intense şi furtuni violente. Unul dintre factorii principali care contribuie la aceste schimbări dramatice este variabilitatea naturală a sistemului climatic al Pământului, în special fenomene precum "El Niño". Cu toate acestea, nu putem ignora influenţa majoră pe care activitatea umană o are asupra climei.

• El Niño şi Impactul Asupra Climei Globale

El Niño este un fenomen natural care apare periodic şi este caracterizat de o încălzire anormală a apei din Oceanul Pacific Ecuatorial. Această încălzire aduce cu sine o creştere a energiei şi a căldurii în atmosferă, ceea ce duce la o creştere globală a temperaturilor medii. Anii în care apare El Niño sunt, de obicei, marcaţi de temperaturi record la nivel global. De exemplu, cercetările arată că un an cu temperaturi record este adesea un an în care fenomenul El Niño este activ.

• Efectele combinate ale schimbărilor climatice

În timp ce El Niño contribuie la creşterea temperaturilor, schimbările climatice cauzate de activitatea umană exacerbează aceste efecte. Creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon şi metanul, a dus la o încălzire globală constantă. Combinaţia dintre El Niño şi încălzirea globală face ca perioadele cu temperaturi ridicate să fie mai frecvente şi mai intense. Deşi El Niño este un fenomen natural care dispare în timp, schimbările climatice persistă şi continuă să influenţeze clima globală. Chiar şi după trecerea de la El Niño la faza opusă, La Niña, care în mod normal ar aduce o răcire a temperaturilor, ne confruntăm în continuare cu temperaturi ridicate şi recorduri doborâte.

• Recorduri de temperatură şi prognozele pentru viitor

Luna iulie 2024 a fost marcată de o serie de recorduri de temperatură, continuând un trend de 13 luni consecutive cu temperaturi globale peste medie. Cercetările şi estimările pe termen mediu arată că lunile august şi septembrie vor fi, de asemenea, caracterizate de temperaturi peste normal. Deşi nu este clar dacă aceste luni vor doborî recordurile de temperatură anterioare, probabilitatea ca acestea să fie depăşite este în creştere, pe fondul încălzirii globale.

• Canicula şi furtunile: un nou tipar climatic

Valurile de căldură din această vară au fost adesea însoţite de furtuni violente. Acest tipar climatic nu este neobişnuit, mai ales în timpul verii, când temperaturile ridicate şi umiditatea cresc riscul apariţiei furtunilor. Valurile de căldură creează condiţiile ideale pentru instabilitate atmosferică, unul dintre "ingredientele" necesare pentru formarea furtunilor. Cu umiditatea ridicată, furtunile devin mai frecvente şi mai intense. Aceste fenomene extreme par să devină tot mai frecvente şi mai severe. Nu vorbim despre o situaţie apocaliptică, dar trebuie să ne adaptăm la ideea că acest tip de vreme extremă va deveni o normalitate în viitorul apropiat. Impactul combinat al variabilităţii naturale şi al schimbărilor climatice ne obligă să reevaluăm modul în care ne pregătim pentru viitor şi să luăm măsuri pentru a atenua efectele schimbărilor climatice.

• Expert: Durata anotimpurilor se modifică

Cercetătorul Bogdan Antonescu, specializat în fizica atmosferei, de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului, a vorbit într-un interviu acordat tvr.ro, despre aceste lucruri: "Faptul că observăm în ultimii ani o creştere a numărului de zile extrem de calde şi o dispariţie a anontimpurilor este, cumva, o consecinţă a schimbărilor climatice. Partea de valuri de căldură sau de temperaturi extreme reprezintă o combinaţie de variabilitate naturală, peste care se adaugă semnalul schimbărilor climatice. Variabilitatea naturală înseamnă că aceste fenomene au existat şi în trecut şi ele sunt amplificate în anumite perioade de cauze naturale care ţin, de exemplu, de modul în care are loc curgerea aerului în atmosferă, astfel încât, în anumite situaţii, poate să aducă un aer cald într-o anumită regiune. Dar ce se întâmplă este că, peste acest semnal natural, se adaugă semnalul schimbărilor climatice. Aceste temperaturi extreme sau valuri de căldură nu sunt o consecinţă a schimbărilor climatice, ci schimbările climatice modifică caracteristicile perioadelor cu temperaturi extreme şi cu valuri de căldură, ceea ce înseamnă că observăm în prezent mai multe valuri de căldură decât în trecut, mai intense - deci cu temperaturi mult mai ridicate în timpul unui val de căldură, comparativ cu perioadele anterioare şi durata lor de viaţă este foarte mare. Exact ce se întâmplă acum cu acest val de căldură prin care trece România în aceste zile. Acum, odată ce creşte temperatura medie globală cu 1,2 grade, cât avem în prezent, de exemplu, una dintre consecinţe este, cum am spus, modificarea caracteristicilor valurilor de căldură, dar este şi o modificare a distribuţiei temperaturii pentru anumite regiuni. Gândiţi-vă că avem o distribuţie cu care suntem obişnuiţi în România, dar peste această distribuţie naturală, care apare în mod normal în climatul României, adăugăm o creştere de 1,2 grade Celsius. Acest lucru nu face decât să crească apariţia fenomenelor extreme şi nu este un lucru pe care nu îl observăm, iar altă consecinţă este legată de anotimpuri. Faptul că pare că lucrurile s-au schimbat în ceea ce priveşte anotimpurile: în realitate, nu s-au schimbat atât de mult, lucrurile s-au schimbat, dar în continuare avem patru anotimpuri, nu dispar anotimpurile, numai că durata lor se modifică. Dacă vreţi, cel mai clar se vede acest lucru în perioada de vară - adică zilele clasificate ca zile de vară tind să fie mai multe în an, ceea ce înseamnă că sezonul cald este prelungit. Zilele caracteristice pentru perioada rece sunt din ce în ce mai puţine şi atunci apare această impresie că practic nu mai avem un sezon rece - asta pentru că nu mai vedem precipitaţii sub formă de ninsoare ca înainte".

Citiţi aici - Pădurea amazoniană continuă să chelească

• Ministerul Mediului: Contribuţia României la emisiile globale este nesemnificativă

Ministerul Mediului prezintă (mmediu.ro) o imagine de ansamblu legată de aceste schimbări, în cadrul unui raport: "Clima reprezintă condiţiile meteorologice predominante, calculate în medie timp de mai mulţi ani, în timp ce vremea este schimbarea pe termen scurt pe care o vedem şi o experimentăm zilnic. În mod obişnuit, condiţiile medii climatice din toate regiunile Pământului se schimbă datorită proceselor naturale. Astfel, în ultimele milioane de ani au existat oscilaţii regulate între perioadele calde şi epocile glaciare. Aceste oscilaţii durează zeci de mii de ani, declanşate de schimbări periodice în orbita Pământului în jurul Soarelui, modificări ale emisiilor solare ori ale proceselor interne naturale ale sistemului climatic. Odată cu Revoluţia Industrială şi până în prezent, activităţile umane au determinat creşterea semnificativă a concentraţiilor atmosferice globale de gaze cu efect de seră, în principal dioxid de carbon (C2O), metan (CH4), protoxid de azot (N2O), hidrofluorocarburi (HFC-uri), perfluorocarburi (PFC-uri), hexafluorură de sulf (SF6), trifluorură de azot (NF3). Aceste gaze acţionează precum un geam într-o seră: absorb energia şi căldura Soarelui care sunt radiate de pe suprafaţa Pământului, le captează în atmosferă şi împiedică scăparea acestora în spaţiu. Între limite normale, acest efect de seră face posibilă viaţa pe Pământ, întrucât, dacă nu ar exista, temperaturile medii ar înregistra valori negative care nu ar permite supravieţuirea. În schimb, creşterea efectului de seră provoacă schimbări în climatul întregii planete.Principalele surse ale gazelor cu efect de seră produse de oameni sunt: arderea combustibililor fosili pentru producerea electricităţii, transport, industrie şi încălzirea şi răcirea gospodăriilor; realizarea anumitor practici agricole care sunt asociate emisiilor de metan (CH4) - rezultat din digestia animalelor, gestionarea gunoiului de grajd şi cultivarea orezului, respectiv emisiilor de protoxid de azot (N2O) - provenit din solurile agricole tratate cu îngrăşăminte azotate de origine organică şi minerală şi din gestionarea gunoiului de grajd; reducerea terenurilor împădurite ca urmare a schimbării destinaţiei acestora, arderea savanelor, miriştilor; depozitarea pe sol şi incinerarea deşeurilor; manipularea apei uzate; utilizarea gazelor industriale fluorurate.

Conform celui de-al şaselea raport de evaluare al Grupului interguvernamental de experţi asupra schimbările climatice (IPCC), realizat de Grupul de lucru I şi publicat în august 2021, emisiile de gaze cu efect de seră produse de activităţile omului sunt responsabile de creşterea temperaturii globale şi de schimbări largi şi rapide în atmosferă, ocean, criosferă şi biosferă. Intervalul probabil de creştere a temperaturii globale a suprafeţei cauzate de om de la 1850-1900 la 2010-2019 este de 0.8°C-1.3°C, cu o estimare optimă de 1.07°C.

Încălzirea globală antrenează numeroase schimbări în diferite regiuni ale lumii care includ creşterea frecvenţei şi a gravităţii furtunilor, uraganelor, inundaţiilor, alunecărilor de teren, valurilor de caniculă sau frig extreme, secetelor, deficitelor de apă, incendiilor forestiere şi a altor dezastre. De asemenea, creşterea temperaturii provoacă şi procese cu declanşare lentă, cum ar fi creşterea nivelului mării, eroziunea costieră, salinizarea, schimbarea treptată a regimului de precipitaţii, dezgheţarea permafrostului, micşorarea calotei glaciare şi a gheţarilor montani. Totodată, schimbările climatice determină degradarea şi pierderea biodiversităţii terestre şi marine. Biodiversitatea contribuie în mod natural la atenuarea schimbărilor climatice (oceanele, solurile, pădurile, zonele umede acţionează ca rezervoare de carbon şi căldură) şi la adaptarea la acestea (de pildă, zonele inundabile şi zonele umede oferă protecţie împotriva inundaţiilor; pantele împădurite protejează împotriva alunecărilor de teren, etc.). Însă, declinul biodiversităţii determină o absorbţie mai redusă de emisii de gaze cu efect de seră, ceea ce amplifică schimbările climatice, precum şi o serie de alte efecte adverse (proliferarea dăunătorilor şi a speciilor alogene invazive, apariţia de noi viruşi sau favorizarea migraţiei acestora, declinul speciilor, întreţinerea nivelului tot mai crescut de acidifiere a oceanelor)".

Raportul IPCC prevede că, în următoarele decenii, schimbările climatice vor creşte în toate regiunile. Pe măsură ce temperatura globală creşte, schimbările extreme continuă să devină mai mari. De exemplu, fiecare creştere suplimentară a temperaturii cu 0.5°C grade determină creşteri clare ale intensităţii şi frecvenţei extremelor fierbinţi, inclusiv valuri de căldură, precipitaţii abundente, variaţii perceptibile ale intensităţii şi frecvenţei secetei meteorologice, agricole şi hidrologice în unele regiuni ale lumii. În cazul unui scenariu de creştere a temperaturii cu 2°C grade, raportat la nivelurile preindustriale, temperaturile extreme ar atinge mai des praguri critice de toleranţă pentru agricultură şi sănătate. Toate aceste fenomene ameninţă şi exercitarea deplină a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor la viaţă, apă şi salubritate, alimente, sănătate şi locuinţă.

Potrivit materialului găzduit de mmediu.ro, principalele efecte ale schimbărilor climatice asupra sănătăţii sunt legate de evenimentele meteorologice extreme, de modificări în distribuţia bolilor influenţate de climă, precum şi de modificări în condiţiile de mediu şi sociale. Efectele asupra sănătăţii includ răniri, infecţii, expunere la pericole chimice şi consecinţe asupra sănătăţii mintale. Inundaţiile produc decese şi contaminează apele potabile, putând provoca boli şi infecţii. Valurile de căldură au devenit mai frecvente şi mai intense, provocând decese premature. Răspândirea speciilor de căpuşă, a ţânţarului-tigru asiatic şi a altor purtători de boli creşte riscul de apariţie a unor boli precum boala Lyme, encefalita transmisă de căpuşe, febra West Nile, febra denga etc. Mai mult, efectele schimbărilor climatice periclitează perspectivele de dezvoltare economică, sporesc riscurile legate de foamete şi, prin urmare, potenţează conflictele şi strămutarea forţată şi adâncesc vulnerabilităţile, inegalităţile socio-economice şi discriminarea de gen existente. În ultimele decenii, statele lumii şi-au concentrat eforturile atât în vederea atenuării impactului schimbărilor climatice prin măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, cât şi pentru creşterea capacităţii de adaptare la efectele schimbărilor climatice.

Citiţi aici despre cel mai călduros iulie din istoria măsurătorilor

Conform Ministerului Mediului, contribuţia României la emisiile globale este nesemnificativă, numai 0,3% din emisiile de gaze cu efect de seră ale lumii şi mai puţin de 3% din emisiile totale ale ţărilor UE. În contextul încălzirii globale, analizele climatice arată pentru România o creştere progresivă a temperaturii medii a aerului pe parcursul secolului XXI, în toate anotimpurile, dar mai pronunţată în sezonul de vară şi în cel de iarnă. De asemenea, din 1901 până în prezent, România a avut în fiecare deceniu de la unul până la patru ani extremi de secetoşi/ploioşi, un număr tot mai mare de secete fiind identificate după anul 1981. În perioada 1961 - 2010, evoluţia intensităţii arşiţei din România a arătat o tendinţă de creştere, mai ales după anul 1981. În plus, estimările IPCC indică faptul că, cel puţin în conformitate cu estimările globale, precipitaţiile din regiunea din care face parte şi România se vor modifica, astfel încât iernile vor deveni mai umede şi verile mai uscate. Schimbările climatice afectează România atât din perspectiva calităţii vieţii, instabilităţii serviciilor economice şi sociale, cât şi din perspectiva desfăşurării activităţilor sectoriale, agricultură, silvicultură, pescuit, industrie, energie, transport, construcţii, turism.