"Schimbul de informaţii va descuraja folosirea paradisurilor fiscale"

Reporter: Care sunt consecinţele realizării schimbului automat de informaţii fiscale la nivel internaţional, propunere aparţinând Comisiei Europene (CE)?

Adrian Rus: Principalele acţiuni în ceea ce priveşte schimbul de informaţii au rolul de a asigura statelor acces la informaţii privind tranzacţii şi, implicit, baza de impozitare a societăţilor şi persoanelor fizice din statul respectiv, scopul principal fiind asigurarea transparenţei şi a cooperării în domeniul fiscal pentru diminuarea practicilor fiscale nocive care se mai pot întâlni, din cauza interacţiunii dintre legislaţiile fiscale internaţionale. Este un deziderat despre care se vorbeşte de multă vreme atât la nivelul Comisiei Europene, cât şi în alte cercuri, pentru a asigura informaţii cu referinţă la datoriile fiscale ale societăţilor comerciale şi persoanelor fizice. În ceea ce priveşte implicaţiile pentru ţara noastră, credem că propunerea va asigura autorităţilor fiscale din România acces la informaţii care nu le aveau până acum sau le deţineau într-o măsură mai mică, informaţii privind veniturile persoanelor fizice şi juridice române obţinute din diverse jurisdicţii.

Vom observa gradual nu doar că autorităţile fiscale din România vor folosi din ce în ce mai intens acest schimb de informaţii, dar şi că efectele folosinţei aces­tui schimb de informaţii se vor concretiza în ceea ce priveşte nivelul de colectare a veniturilor la bugetul de stat.

Reporter: Care sunt măsurile concrete prevăzute de planul de acţiune al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) pentru închiderea unor lacune în sistemul internaţional de taxe, publicate în raportul Action Plan on Base Erosion and Profit Shifting - BEPS?

Adrian Rus: Principalele măsuri au în vedere introducerea unor acţiuni coordonate în ariile de interes la nivel de politică fiscală, vizând printre altele combaterea practicilor fiscale nocive într-un mod mai eficient, transparenţa tranzacţiilor şi substanţa lor economică. Se doreşte de asemenea o prevenire a abuzurilor privind aplicarea convenţiilor de evitare a dublei impuneri, a situaţiilor în care o societate nerezidentă evită în mod artificial statutul de sediu permanent într-un alt stat, sediu permanent ce ar implica faptul că societatea respectivă ar trebui să se înregistreze ca plătitor de impozit pe profit în statul în cauză. Un accent important este pus, de asemenea, pe preţurile de transfer pentru diferite tranzacţii, fie că vorbim despre tranzacţii cu active intangibile, fie că vorbim despre tranzacţii financiare privind riscul şi capitalul. Se doreşte un plan de acţiune prin care să se stabilească o metodologie pentru colectarea şi folosirea informaţiilor privind erodarea bazei de impunere şi transferurile profiturilor şi stabiliri de măsuri pentru a combate astfel de practici fiscale. Un alt element din acest plan de acţiune se referă la solicitarea de către autorităţi fiscale să se dezvăluie structuri de planificare fis­cală agresivă atunci când acestea sunt folosite de către contribuabili.

Reporter: Ce se înţelege prin planificare fiscală agresivă?

Adrian Rus: Nu există o definiţie consacrată acestui termen. În general, prin planificare fiscală agresivă se înţelege o planificare a unor tranzacţii realizată de societăţi care se folosesc de anumite prevederi legis­lative existente şi avantaje date de legile unora sau mai multor state pentru care există o considerabilă probabilitate ca o anumită poziţie fiscală să fie contestată de un anumit stat, pornind, spre exemplu, de la efectul erodării semnificative a bazei de impunere într-un anumit stat.

Reporter: Marile economii ale lumii au declarat război paradisurilor fiscale. Care consideraţi că sunt cele mai bune metode care să reducă rolul pe care acestea îl joacă în economia globală?

Adrian Rus: Cred că cel mai important aspect în această privinţă este schimbul de informaţii, pentru că acesta oferă statelor participante o sursă de informaţii privind tranzacţiile care sunt efectuate de rezidenţii lor, fie persoane fizice, fie persoane juridice, cu statele aflate pe "lista neagră" a paradisurilor fiscale. Odată ce contribuabilii ştiu că informaţii privind tranzacţiile lor pot să fie foar­te clar puse la dispoziţia autorităţilor fiscale, vor fi descurajaţi să utilizeze paradisurile fiscale în scopul planificării fiscale agresive.

Reporter: Prin acest schimb de informaţii nu s-ar pierde avantajul competitiv al paradisurilor fiscale, scopul existenţei acestora?

Adrian Rus: Schimbul de informaţii nu va duce neapărat la întreruperea tranzacţiilor cu o anumită juris­dicţie. Poate să facă acele tranzacţii mai transparente şi să se încerce să se asigure că nu există diminuări ne-necesare ale bazei de impunere într-un stat care doreşte să analizeze tran­zacţiile respective.

Reporter: Consideraţi binevenită o reducere a CAS-ului? Cum consideraţi că ar trebui să fie compensate pierderile la buget pe care aceasta le-ar genera?

Adrian Rus: La prima vedere, efectul unei măsuri de reducere a contribuţiei de asigurări sociale este diminuarea unor venituri la nivelul bugetului de stat. Din punctul meu de vedere, măsura este binevenită pentru că va descuraja munca la negru şi, în acelaşi timp, va reduce costul forţei de muncă în România, care este des­tul de ridicat. Deseori vedem că, atunci când se ia o decizie privind derularea de investiţii în România, unul dintre aspectele fiscale luate în calcul este costul forţei de muncă şi aici reducerea CAS-ului este un element încurajator pe care îl aşteptăm de ceva timp. Reducerea muncii la negru cred că ar trebui să fie o prioritate, mai ales că sancţionarea acesteia nu este efectuată foarte dur.

În plus, reducând costul forţei de muncă, credem că s-ar îmbunătăţi atractivitatea mediului de afaceri în România. O altă măsură care ar contribui la creşterea acestei atractivităţi vizează procesul de rambursare de TVA. În România deseori, în special în anumite sectoare din Bucureşti, se întâlneşte o întârziere în ceea ce priveşte rambursările de TVA, motiv pentru care consider că ar fi benefic să se aloce mai multe resurse din partea autorităţilor fiscale în acest domeniu. În Bulgaria, unde reforma aparatului fiscal aproape s-a terminat, rambursările de TVA reprezintă un proces care respectă termenele prevăzute de lege. În România există termene prevăzute de lege, există proceduri clar stabilite, doar că deseori termenele nu sunt respectate de către autorităţi, motiv pentru care credem că o alocare a resurselor pentru a efectua controale, pentru a rambursa TVA în timp, poate să îmbunătăţească situaţia mediului de afaceri în România.

Reporter: Aţi vorbit despre reforma fiscală care a început la noi. Cum v-aţi dori să arate aparatul fis­cal din România odată ce se va fi încheiat această reformă?

Adrian Rus: În primul rând, este reforma binevenită pentru că, deseori, se întâlnesc destul de multe sincope între modul cum funcţionează administraţia fiscală centrală şi modul în care funcţionează administraţiile locale. În al doilea rând, cred că ar trebui să se facă o eficientizare a aparatului fiscal şi aici mă refer cel mai mult la partea de administrare a impozitelor pentru că, în România, gradul de colectare a impozitelor este unul care nu este foarte ridicat comparativ cu alte ţări din Uniunea Europeană, astfel că punerea bazelor unei administraţii fiscale eficiente este de natură să aducă României beneficii importante în ceea ce priveşte acest aspect. Este important să avem o creştere nu doar a gradului de colectare, ci şi a gradului de conformitate al contribuabililor cu regulile fis­cale. Un aparat fiscal eficient nu poate decât să vină în sprijinul mediului de afaceri din punct de vedere fiscal, nu poate decât să încurajeze contribuabilii să coopereze cu autoritatea fiscală şi să fie transparenţi faţă de aceasta.

Reporter: În prezent, autorităţile se află în proces de rescriere a codului fiscal, o măsură salutată de mediul de afaceri. Cum vedeţi oportunitatea acestui demers?

Adrian Rus: Codul fiscal este considerat destul de dificil de citit, ceea ce oarecum este firesc. Rescrierea sa este salutată şi binevenită, însă nu ştiu în ce măsură rescrierea în sine va aduce ceva spectaculos în ceea ce priveşte legislaţia fiscală în România. Avem o legislaţie fiscală despre care consider că este relativ stabilă în ultima perioadă. Avem trei-patru modificări ale codului fiscal în fiecare an, am trecut de la perioada de acum zece ani în care modificările erau extrem de frecvente. Un cod fiscal nu poate fi perfect. Anumite lucruri trebuie clarificate şi îmbunătăţite, dar unele din acestea se pot face pe parcurs. Tot timpul va fi nevoie de modificări, de îmbunătăţiri şi de clarificări. Ceea ce salutăm acum prin această rescriere este o îmbunătăţire şi o aducere la zi cât mai bine posibil a legislaţiei fiscale cu realităţile economice ale contribuabililor.

Reporter: În prezent, se află în dezbatere publică o iniţiativă legislativă privind introducerea impozitului forfetar pentru anumite segmente de activitate. Este aceasta o măsură mai eficientă de colectare decât impozitul pe profit sau cel pe venit?

Adrian Rus: În opinia mea, da. Din statisticile pe care le-am văzut până acum rezultă că multe societăţi care activează în domeniile de activitate vizate de impozitul forfetar ajungeau să nu plătească deloc impozit pe profit sau să plătească un impozit foarte redus, ceea ce este firesc să ridice anumite semne de întrebare autorităţilor fiscale. Mă aşteptam ca introducerea acestui impozit forfetar să fie luată în considerare acum ceva timp. Este o măsură ale cărei efecte nu pot fi decât benefice pentru bugetul de stat şi în acelaşi timp o să determine contribuabilii din sectoarele în cauză să se autoconformeze şi să plătească un anumit nivel de impozit către bugetul de stat.

Reporter: Unii reprezentanţi ai mediului de afaceri se tem că intro­ducerea impozitului forfetar ar putea să ducă la creşterea evaziunii fiscale, precum şi la închiderea unui număr semnificativ de companii. Ce părere aveţi despre aceste temeri?

Adrian Rus: Nu cred ar trebui să ne confruntăm cu astfel de riscuri pentru că, dacă anumite societăţi ajung într-o situaţie de insolvenţă sau de faliment, acest lucru nu este provocat neapărat de introducerea impozitului forfetar. Poate companiile respective întâmpină anumite dificultăţi şi, pe de o parte, este firesc ca unele firme să aibă succes, iar altele să înregistreze rezultate mai puţin favorabile şi în acelaşi timp nu cred că societăţile care au o activitate economică fără mari dificultăţi ar intra în insolvenţă din cauza impozitului forfetar. Să punem astfel de "performanţe" doar pe seama impozitului forfetar, mi se pare cam mult.

Reporter: Ce ar trebui schimbat la fiscalitatea românească pentru a face economia României mai competitivă şi mediul de afaceri mai atractiv?

Adrian Rus: Din punct de vedere fiscal, un lucru important care trebuie avut în vedere constă în aplicarea uniformă a legislaţiei fiscale. Modul în care este aplicată legislaţia fiscală trebuie să fie uniform, astfel încât să asigure o predictibilitate pentru contribuabili şi să aibă aceeaşi echitate din punct de vedere fiscal indiferent de zona în care se derulează investiţiile. Există, în prezent, anumite diferenţe între autorităţile fiscale în privinţa modului de interpretare a legislaţiei fiscale, iar acest lucru cred că se poate rezolva odată cu restructurarea aparatului fiscal în special pe partea de administrare a impozitelor şi eficientizarea aparatului fiscal din România.

Reporter: Vă mulţumesc!