SE SPARGE BULA SPECULATIVĂ DE PE PIAŢA OBLIGAŢIUNILOR DE STAT? Coşmarul guvernelor poate deveni realitate în 2009

Guvernele ţărilor dezvoltate şi ale celor în curs de dezvoltarea sunt gata să lanseze emisiuni record de obligaţiuni în 2009 pentru a-şi finanţa măreţele planuri de relansare economică.

Creşterea aversiunii faţă de risc a investitorilor şi fuga lor către aşa-zisa siguranţă oferită de titlurile de stat americane a determinat, până în prezent, crearea unor condiţii de invidiat pentru guvernul SUA: preţurile obligaţiunilor au atins un nivel record, iar randamentele sunt la minime istorice. Investitorii s-au refugiat şi în obligaţiunile emise de statele europene în 2008, cererea fiind ridicată în special pentru obligaţiunile germane.

Anul 2009 nu a început, însă, într-o notă optimistă pentru autorităţile guvernamentale. La prima licitaţie din acest an, organizată de guvernul german, s-au plasat obligaţiuni cu maturitatea la 10 ani în valoare de 5,24 miliarde EUR, cu mult sub valoarea de 6 miliarde a ofertei, conform unui articol din Financial Times. Acest eşec a provocat "consternare" pe pieţe, după cum scrie Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph.

Se vor confrunta, în curând, şi autorităţile din Statele Unite cu astfel de probleme? În ultimele două săptămâni, preţurile obligaţiunilor de stat americane s-au încadrat pe o tendinţă de scădere, ca urmare a incertitudinii legate de planul de susţinere a economiei propus de preşedintele-ales Barack Obama. Creşterea accentuată a randamentelor, atât pentru obligaţiunile cu maturitatea de 10 ani (TNX) cât şi pentru cele de 30 de ani (TYX) (vezi grafic 1), arată o amplificare a aşteptărilor inflaţioniste. Această inversare de tendinţă este susţinută şi de cea mai mare cerere din ultimii 9 ani pentru obligaţiunile indexate (n.a. TIPS - Treasury Inflation Protected Securities), după cum arată datele Bloomberg.

În ciuda valului de emisiuni, analiştii continuă să justifice interesul pentru obligaţiunile guvernamentale prin teama de recesiune şi deflaţie. Dacă teama de recesiune este justificată, până când vor aştepta investitorii să evalueze serios consecinţele politicilor promovate de băncile centrale în ceea ce priveşte inflaţia?

Prăbuşirea cererii la nivel mondial a condus, deocamdată, la scăderi precipitate ale preţurilor. Ca răspuns la scăderea cererii, companiile şi-au redus drastic producţia şi planurile de investiţii. În curând, prăbuşirea mai rapidă a producţiei decât a cererii va readuce în prim-plan inflaţia preţurilor.

Investitorii nu vor aştepta, însă, până atunci pentru a vinde masiv obligaţiunile guvernamentale. Incertitudinea privind eficienţa planurilor guvernamentale de susţinere a economiilor se va transforma curând în neîncredere.

Dobânzile reduse plătite de Statele Unite pentru obligaţiunile emise se datorează, deja, susţinerii "dezinteresate" din partea celorlalte bănci centrale. Brad Setser, economist la Council on Foreign Relations, a remarcat faptul că băncile centrale achiziţionează, într-un ritm accelerat, titlurile de stat ale SUA. Acestea s-au transformat din cumpărători ai obligaţiunilor emise de agenţiile guvernamentale americane în vânzători, după cum arată datele de la Federal Reserve (vezi grafic 2).

Deşi Trezoreria SUA insistă că aceste obligaţiuni sunt garantate, băncile centrale preferă obligaţiunile guvernamentale. În ultimele 3 luni, volumul obligaţiunilor de stat emise de Statele Unite şi achiziţionate de băncile centrale străine a crescut cu 250 miliarde USD (n.a. ceea ce implică un volum anualizat de 1 trilion), iar deţinerile de obligaţiuni ale agenţiilor au scăzut cu 150 miliarde USD. Divergenţa explozivă dintre aceste două componente a contribuit decisiv la prăbuşirea randamentelor pentru obligaţiunile de stat americane în ultimele luni.

Cel mai mare "client" al Trezoreriei SUA a fost, până în prezent, China, care a achiziţionat obligaţiuni de stat americane în valoare de circa 1 trilion de dolari. New York Times scrie că acest "apetit" se apropie de sfârşit, deoarece şi autorităţile chineze au un plan de relansare economică, în valoare de circa 600 miliarde dolari. Toate eforturile Federal Reserve de a duce dobânda la zero vor fi anulate instantaneu de o simplă reevaluare a poziţiei Chinei.

Guvernele ţărilor emergente trebuie să urmărească cu deosebită atenţie evoluţia licitaţiilor pentru atragerea surselor de finanţare organizate pe pieţele occidentale. Vor reuşi ţările est-europene să facă faţă acestei curse în 2009?