Sfântă neruşinare!

Nici până acum nu m-am obişnuit. În fiecare zi descopăr noi exemple de maximă neruşinare. Încep cu un exemplu din Orientul Mijlociu, o zonă pe care de la o vreme am trecut-o cu vederea. Un interviu, pe CNN, cu Rania Al-Abdullah, regina Iordaniei. În treacăt fie spus, nu înţeleg de ce jurnaliştii aleargă după opinii de la personaje care nu au nici în clin şi nici în mânecă cu subiectul discuţiei. Starlete de televiziune, jucători de tenis, sau "influenceri". Vorbesc despre orice sunt întrebaţi. Alegeri politice, încălzire globală sau diete pentru Crăciun.

În fine... Doamna Al-Abdullah, spuneam, a fost întrebată despre pandemie. "Au fost lovite cel mai greu comunităţile defavorizate" - s-a plâns femeia. Las la o parte că respectiva, dacă este atât de afectată de soarta celor defavorizaţi (dintre care câteva milioane sunt chiar în Iordania, regatul soţului său), poate să le doneze o parte din averea sa uriaşă pe care o are familia sa regală, estimată la circa 750 de milioane de dolari. Problema este alta. Pandemia nu a afectat absolut deloc cu deosebire "comunităţile defavorizate".

Dimpotrivă. Toate datele arată către o concluzie evidentă. Comunităţile cele mai "favorizate" (adică cele mai bogate) au fost crunt lovite. Europa de Vest şi Statele Unite au, de departe, cele mai mari rate ale decesului. Iată situaţia din Italia. Virusul a produs un dezastru în cea mai bogată regiune a Italiei, în Lombardia. A afectat grav alte regiuni bogate: Emilia-Romagna, Veneto şi Piedmont. Cel mai puţin afectate sunt regiunile sărace precum Basilicata, Molise sau Calabria.

Explicaţia este simplă. În esenţă, mortalitatea virusului creşte cu vârsta. Iată din nou cifrele din Italia (cifrele sunt actualizate în Martie, anul acesta). La cei de peste 90 de ani, rata mortalităţii este de 26%. Între 80 şi 89 de ani coboară la 19%. Între 70 şi 79 de ani este de 9%. Între 50 şi 59 de ani se prăbuşeşte la 0,6%. Este clar, nu? Sub 40 de ani cifrele sunt şi mai interesante. Zero cazuri fatale.

Comparaţi acum vârsta mediană în ţările bogate faţă de cele sărace. În Italia aceasta este 45,7 ani. În Uganda, 15,8. În San Marino (cea mai afectată ţară din lume, proporţional vorbind) vârsta mediană este 44,4 ani. În Somalia este 18,1. În Germania, 47,1. În Tanzania, 17,7.

Faptele însă nu au absolut nici o importanţă pentru activiştii Stângii-caviar. Ei sunt decişi să "demonstreze" că săracii Pământului suferă sub călcâiul capitalismului. Pandemia actuală nu este decât o ocazie de a exploata, cu maxim cinism, această temă.

Tot de la televiziunile-portavoce am aflat că există un fel de "apartheid al vaccinurilor". Adică, vezi-Doamne, ţările bogate s-au grăbit să îşi vaccineze mai întâi cetăţenii lor. Păi... ce era să facă? Să vaccineze mai întâi cetăţenii altor state?

Asta în condiţiile în care guvernele acelor state nu se grăbesc să îşi vaccineze proprii cetăţeni. Ar fi interesant ca cineva să scrie un studiu despre ratele de vaccinare versus gradul de corupţie din statele respective. Republica Moldova a vaccinat abia 1,36 la sută din populaţie. Mai puţin decât Ruanda (2,36 la sută) sau Bangladesh (3,38 la sută). Asta în condiţiile în care un vaccin Astra-Zeneca costă circa 2 euro, cât o sticlă de şampon ieftin din supermarket.

Realitatea este că unii guvernanţi nu au ezitat să îşi buzunărească cetăţenii profitând de pandemie. Ungaria plăteşte circa 36 de dolari per doză pentru vaccinul chinezesc Sinopharm. Este, probabil, cel mai scump vaccin din lume, de două ori mai scump decât o doză de Pfizer. Guvernul din Chile, la rândul său, a mizat pe lichidul pus în fiole de chinezii de la Sinovac. A vaccinat cam jumătate din populaţie. Dar asta nu a împiedicat ca Chile să fie lovit de un val uriaş de infectări. Ocazie cu care s-a constatat că eficienţa preparatului era mai redusă decât a vaccinurilor occidentale. După prima doză, doar 3 la sută. Bănuiesc că ceaiul de păducel ar fi fost mai eficient...

Mai nou, în corul bocitoarelor pentru "justiţie socială" s-au înscris şi cei din Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Da, este aceeaşi organizaţie care a cântat în struna autorităţilor de la Pekin. Acum ei susţin că statele bogate sunt egoiste pentru că nu donează vaccinurile lor către cei năpăstuiţi. Salariul mediu la OMS este de peste 83.000 de dolari pe an. Salariul lui Tedros Ghebreyesus (omul, din Etiopia, nici măcar nu este medic de meserie) este de circa 240.000. La circa 10 dolari per vaccin Johnson&Johnson, ar ajunge pentru a vaccina mai mult de jumătate dintre locuitorii din Mekelle, capitala provinciei Tigray (de unde provine respectivul).

Am încercat să găsesc date despre campania de vaccinare din Etiopia, care a primit totuşi 2 milioane de doze de Astra-Zeneca cu titlu de donaţie. Nu am găsit nimic oficial. La nivelul întregii Africi media este de doar 0,96 la sută, aşa că probabil cifra este în aceeaşi zonă. Aştept, curios, să vedem cum Occidentul va fi declarat responsabil. Probabil urmează un interviu cu Oprah.