English
Povestea merită spusă, căci nu se întîmplă prea des ca cei puternici să vorbească public şi deschis despre greşelile lor. Cînd este vorba despre "cel mai puternic om al planetei", cu atât mai mult! Iar pentru noi, de două ori mai mult, pentru că pe melagurile noastre trăiesc doar politicieni infailibili. Ei greşesc doar după ce au plecat din posturile cele înalte ale puterii. Cît sunt acolo, niciodată! Aşadar, Preşedintele Statelor Unite ale Americii a fost întrebat: care a fost cea mai mare greşeală a mandatului său. Răspunsul? "Probabil, lipsa de planificare pentru ziua de după ceea ce consider că a fost lucrul corect, care trebuia făcut, intervenţia din Libia." Citeşti şi nu-ţi vine să crezi! Omul care are la dispoziţie cea mai mare comunitate de informaţii din lume, pentru care lucrează cea mai dezvoltată infrastructură tehnologică în materie de informaţii, întinsă pe întreg globul, în spaţiu şi sub oceanele planetei, dotată cu super-computere unicat în lume şi servită de "substanţă cenuşie" de cea mai bună calitate, omul acesta spune că a luat decizia corectă a intervenţiei din Libia, dar nimeni nu i-a spus, mai rău, nimeni nu a făcut un plan pentru ceea ce avea să urmeze după dispariţia lui Moamer Kadhafi...?!!! Te scuturi de uluială şi trebuie să faci o alegere: iei în serios şi crezi ceea ce spune; nu iei în serios şi pui totul sub semnul întrebării. După care, ne ocupăm de consecinţe!
Motive să luăm de bună afirmaţia Preşedintelui Obama, nu lipsesc. Povestea, asta, cu lipsa de planificare a ceea ce urmează după o decizie majoră, pare să fie o moştenire mai veche, un fel de schelet care nu se dă dus de prin dulapurile Casei Albe. Dacă o luăm doar de la încheierea războiului rece încoace, avem cîteva răsunătoare exemple: "mecanica" reunificării Germaniei, schimbată din mers în decurs de cîteva luni; soarta şi rolul Nato în era post-război rece, reaşezate de vreo două ori, la extreme, în primul mandat Clinton; deciziile privind viitorul regimului Saddam după invazia din Kuwait (1990); managementul situaţiei politice după intervenţia militară pe teritoriul Irakului pentru înlăturarea regimului Saddam, un deceniu mai tîrziu; dinamica şi finalităţile intervenţiei militare din Afganistan sau ale "războiului împotriva terorismului"; relaţiile Statelor Unite cu celelalte două mari centre de putere de care depinde dinamica lumii din punct de vedere economic, politic şi militar, Moscova şi Beijing, care au oscilat masiv între competiţie şi cooperare, cu accente de tensiune importante, asa cum arată incidentele din Marea Chinei de Sud, ori răsturnările situaţiei din Ucraina. Desigur, situaţii atît de complexe nu pot fi "planificate" la linie. Mai mult, nici chiar atunci cînd planurile există, nu pot fi gestionate practic aşa cum au fost concepute. Realitatea este mereu mai inventivă decît planificatorii şi găseşte nişe de dezvoltare care cer soluţii şi decizii noi. Ok! Libia venea, totuşi, după experienţa din Irak, unde voci dintre cele mai autorizate ale establishmentului militar şi politic american au acuzat tocmai lipsa de pregătire pentru gestiunea situaţiei politice, de securitate şi chiar economice, după succesul operaţiunii militare. Drept este că afirmaţia Preşedintelui Obama conţine o anume ambiguitate bine disimulată: nu este clar dacă a trebuit să ia decizia intervenţiei din Libia fără nici un plan pentru faza post Kadhafi, pentru că nimeni nu s-a gîndit să-l facă, ori pentru că i s-a spus că nu poate fi făcut un asemenea plan. Diferenţa nu e chiar lipsită de importanţă şi nici nu ţine doar de nuanţe!
Motivele pentru ca să nu luăm de bună afirmaţia Preşedintelui Obama sunt cel puţin tot atît de puternice. Fie şi pentru faptul, elementar, că orice decizie importantă trebuie însoţită de un plan de "dezvoltare" sau "exploatare", oricît de slab ar fi el şi oricît de puţine şanse de a fi realizat, practic, are. E, pur şi simplu, elementar! De ce susţine, atunci, cel mai puternic om al planetei că a făcut o asemenea greşeală? Motivul cel mai simplu şi mai evident ar fi acela că, astfel, poate să acopere altă greşeală! Nu mai lasă loc pentru a-şi imputa lucruri, poate, mult mai grave!!! În materie de politică internaţională, bilanţul mandatului Obama a marcat prea puţin la pozitiv. Dintre toate şi peste toate temele, însă, relaţia cu Rusia şi gestiunea situaţiei din Ucraina are şanse să fie citată de istorie ca cea mai gravă eroare de politică a Administraţiei sale. Ruperea Crimeei şi alipirea ei oficială la Rusia, prin voinţa şi acţiunile unilaterale, în forţă, ale Moscovei, urmate de intervenţia militară în regiunile din est ale Ucrainei şi pregătirea unui nou statut pentru ele, fără ca de la Washington şi mai ales de la Casa Albă să vină cuvenita replică, juridică şi diplomatică, tăioasă, implacabilă, sunt nu petele, ci găurile negre ale politicii în mandatele Obama care pot înghiţi istoria Europei, cîtă i-a mai rămas, în secolul care tocmai îşi deapănă firul. Reacţii au fost, desigur, dar dacă le compari cu poziţiile SUA faţă de derapajele URSS în timpul războiului rece, ele seamănă mai mult a încurajare, decît a opoziţie fermă, intransigentă!
Ei, dar la urma urmei, de ce să nu fim optimişti! Poate n-o fi dracu chiar atît de negru, iar dacă e, o avea grijă El, Dumnezeu Bunuţul, şi de noi! La urma urmei, oricine are voie să greşească, chiar şi giganţii, nu-i aşa?
În materie de politică internaţională, bilanţul mandatului Obama a marcat prea puţin la pozitiv. Dintre toate şi peste toate temele, însă, relaţia cu Rusia şi gestiunea situaţiei din Ucraina are şanse să fie citată de istorie ca cea mai gravă eroare de politică a Administraţiei sale.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Din greseala in greseala
(mesaj trimis de Oarecare în data de 13.04.2016, 06:43)
până la victoria finală.
Aș bănui de ipocrizie declaratia lui Obama, dar de fapt establishmentul american chiar așa gândește.
Nici măcar nu-și pun întrebarea cu privire la păcatul originar:
E moral, e drept ce am făcut noi bombardând Irakul, Libia, Siria?
Dar Serbia? Who is next?
Nu are importanță, sunt doar pagube colaterale, adică un fel de pagubă-n ciuperci :)
2. de la ideologie la geopolitica
(mesaj trimis de Salomeea în data de 13.04.2016, 15:09)
de la sfârșitul anilor 1960, „bătălia pentru mințile oamenilor” între cele două sisteme de organizare socială, despre care Kennedy a vorbit, în 1961, în mare măsură s-a încheiat, iar de acum tensiunile erau bazate, în principal, pe obiectivele geopolitice, mai degrabă decât pe cele ideologice.
3. adevarul despre integrarea Europei
(mesaj trimis de Salomeea în data de 13.04.2016, 15:10)
O marcă distinctă a anilor 1950 a fost începutul integrării europene - un produs secundar fundamental al Războiului Rece, promovat politic, economic și militar de Truman și Eisenhower, dar care, mai târziu, a fost văzut de administrațiile ulterioare ca ambivalent, temându-se că o Europă independentă ar crea o destindere separată cu Uniunea Sovietică, ceea ce ar folosi la exacerbarea lipsei de unitate a Vestului.
4. Zidul Berlinului
(mesaj trimis de Silvia în data de 13.04.2016, 15:18)
În 1964, colegii de la Kremlin au reușit să-l îndepărteze pe Nikita Hrușciov de la putere, dar i-au permis o pensionare liniștită.Acuzat de grosolănie și de incompetență, lui i se impută, de asemenea, ruinarea agriculturii sovietice și aducerea lumii în pragul unui război nuclear. Hrușciov a devenit o rușine internațională atunci când a autorizat construcția Zidului Berlinului, o umilință publică pentru marxism-leninism.
4.1. caderea zidului Berlinului (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de Penelope în data de 13.04.2016, 16:34)
în anul 1990, Gorbaciov a consimțit la reunificarea Germaniei, singura alternativă la acestea fiind un scenariu de tip Tiananmen.Atunci când a căzut Zidul Berlinului, a început să ia formă conceptul lui Gorbaciov de "Casă Europeană Comună".
La 3 decembrie 1989, Gorbaciov și succesorul lui Reagan, George H. W. Bush, la summitul din Malta, au declarat Războiului Rece încheiat,iar un an mai târziu, cei doi foști rivali au devenit parteneri în Războiul din Golf împotriva Irakului
5. destindere
(mesaj trimis de Salomeea în data de 13.04.2016, 16:07)
În urma vizitei sale în China, Nixon s-a întâlnit cu liderii sovietici, inclusiv cu Brejnev, la Moscova.Aceste discuții despre limitarea armelor strategice au dus la două tratate de control al armelor: SALT I, primul pact de limitare cuprinzătoare semnat de cele două superputeri,și Tratatul privind rachetele anti-balistice, care au interzis dezvoltarea sistemelor concepute pentru interceptarea rachetelor. Acestea au avut scopul de a limita dezvoltarea rachetelor anti-balistice...
5.1. conflict indirect (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de Penelope în data de 13.04.2016, 16:09)
Conflictul indirect între superputeri a continuat și în această perioadă de destindere, în Lumea a Treia, în special, în timpul crizelor politice din Orientul Mijlociu, Chile, Etiopia, și Angola.
5.2. cel de-al doilea Razboi Rece 1979 -'85 (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.04.2016, 16:13)
Termenul „cel de-al Doilea Război Rece” se referă la perioada de reapariție intensă a tensiunilor războiului rece și conflictelor la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980. Tensiunile între marile puteri au crescut foarte mult, odată ce ambele părți au devenit din ce în ce mai militariste.Diggins spunea: „Reagan a luptat din răsputeri în cel de-al doilea război rece, prin sprijinirea counterinsurgenților din lumea a treia.”Cox...
6. Doctrina Reagn
(mesaj trimis de anonim în data de 13.04.2016, 16:32)
În afară de continuarea politicii lui Carter de a sprijini adversarii islamici ai Uniunii Sovietice și ai guvernului afgan prosovietic, CIA, de asemenea, a încercat să slăbească Uniunea Sovietică prin promovarea Islamului politic în Asia Centrală a Uniunii Sovietice cu majoritate musulmană.În plus, CIA a încurajat ISI pakistanez, anticomunist, să instruiască musulmanii din întreaga lume să participe la jihad împotriva Uniunii Sovietice.
6.1. Parintele Iosif (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.04.2016, 17:01)
In ceea ce-l priveste pe Putin, nu va fi mult la putere, si apoi va urma un razboi, iar el nu va rezista mult. Dar dupa aceasta “epurare” va urma o mare renastere a ortodoxiei, nu numai in Rusia, ci peste tot in lume. Dumnezeu isi va arata binecuvantarea Sa, ca si in primele secole de crestinism. Atunci oamenii se duceau la Dumnezeu cu inima deschisa. Aceasta va dura pentru 3-4 decade (decenii) [notă bătăiosu – eu am aproximat că vor trece cam 5 decenii până la venirea...
7. Acest cineva cine este?
(mesaj trimis de anonim în data de 13.04.2016, 17:16)
Elpidie are o previziune sumbră și pentru Europa. Acesta spune că Europa va fi distrusă, iar statele membre vor intra în conflict din cauza unei crize masive în zona euro. Copii, vine o asemenea distrugere economica in zona euro, incat Uniunea Economica isi traieste ultimele zile…; nici nu trebuie sa fii profet ca sa intelegi asta. Si totusi, va spun ca este si o profetie: Europa va fi distrusa. Planul conducatorilor luciferici a fost urmatorul: mai intai sa stranga toate statele...
7.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.04.2016, 17:24)
Cele trei etape ale celui de al Treilea Război Mondial
Cel de al Treilea Război Mondial va fi împărțit în trei etape, spune preotul: distrugerea economică, distrugerea credinței si etapa sângeroasă.
Cel de-al treilea razboi mondial va avea trei forme: prima va fi distrugerea economica, care va face ca oamenii sa se supuna si sa faca ce li se va impune de catre dusmanii lor, a doua va fi distrugerea credintei si impunerea deciziilor elitei luciferice, adica a pan-religiei, si...
7.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 7)
(mesaj trimis de anonim în data de 13.04.2016, 17:25)
Aceasta elita luciferica care a strans multi bani, multa bogatie, ia acum toate resursele naturale ale popoarelor; acestia, care sunt foarte putini ca numar, ii putem numara pe degetele de la o mana, in curand vor aduce toata lumea intr-o prima faza a celui de al treilea razboi mondial. Care este aceasta faza? Aceasta prima faza este decadere morala totala a oamenilor si distrugere economica generala. Vor face ca in aceasta Europa “unita” un stat sa se razboiasca cu altul. Acum...