Cei care cred că trăim vremuri oarecari, imprecise, prea puţin importante tranziţii, să facă bine să privească mai cu luare aminte în jur. Să deschidă ochii, mai ales, la structurile arhetipale şi paradigmele care se rostogolesc în istorie şi leagă timpuri aflate la zeci, sute sau mii de ani distanţă, şlefuind miliardele de faţete în care se oglindesc invarianţii uneia şi aceleiaşi realităţi. Aţi ratat vremurile miticei confruntări de sub zidurile Troiei, cea dintre Ahile şi Hector? Nu-i nimic, aveţi ocazia să vedeţi cu ochii dumneavoastră acum, marea bătălie politică dintre Cîţu şi Orban... Ludovic, desigur. Temele esenţiale ale epopeei sunt toate aici, la locul lor. Unul îşi apără cetatea în care domneşte cu înţelepciune şi cumpătare, celălalt e mânat în luptă de o cauză care nu e a lui. Ştie însă, dincolo de orice îndoială, că victoria îi va aduce faimă, îi va purta numele în secoli, asemenea tuturor "oamenilor mari" cei ce s-au ridicat prin fapte peste zăgazul ridicat de soartă în calea lor. Soarta, deci! Iată prima temă constitutivă a epopeei. Doar soarta poate explica cum cei doi au ajuns acolo unde se află azi şi doar ea e responsabilă pentru faptul că au fost "condamnaţi" să se înfrunte fără milă şi fără putinţă de scăpare. Kleos, faima, este cel de al doilea ingredient fără de care povestea nu s-ar fi depănat niciodată. Nostos sau revenirea la cămin, la origini, acasă, este cel puţin una dintre mizele bătăliei. Nici pe departe cea mai puţin importantă. Corabia, vehiculul călătoriei, este PNL, istoricul partid care nu a reuşit pînă acum să reînvie din propria istorie decît cele trei litere ale siglei. Stăpînirea corabiei devine, astfel, esenţială pentru regăsirea ţărmurilor "de acasă", de la origini, doar că fiecare dintre cei doi crede că este singurul care îl ştie, doar el are hărţile şi busola necesare pentru a-l mai îmbrăţişa, cîndva. Mîndria, mai mult decît evident, se lăfăie în fotoliul de orchestră al acestei confruntări. Fiecare dintre ei îşi joacă reputaţia de combatanţi şi învingători, statutul politic şi este imposibil ca în spatele tuturor determinanţilor acestora să nu se afle un munte solid de mîndrie personală. Time, onoarea şi respectul, sunt inevitabil asociate mîndriei, căci fiecare luptă pentru o cauză, iar cauza răzbate prin consecinţe mult dincolo de viaţa fiecăruia şi de particularul momentului politic dat. Avem o doză de hybris implicată? Ba bine că nu! Mîndria excesivă şi aroganţă transpiră la fiecare frază, gest şi aserţiune a discursului politic al celor doi. Menis, furia nestăpînită? E suficient să citiţi limbajul gesturilor şi al comunicării verbale şi veţi recunoaşte fără nici o dificultate acutele imposibile din aria Reginei nopţii (Flautul fermecat!). Toate ingredientele sunt la locul lor, aşa cum v-am prevenit şi tot ceea ce mai aveţi de făcut este să vă pregătiţi pentru marea confruntare a celor doi muritori cu aspiraţii de titani, ieşiţi singuri sub zidul cetăţii pentru a onora o provocare pe care nici unul nu şi-a dorit-o, dar căreia niciunul nu are cum să îi mai scape. Soarta, ca să încheiem cercul, a decis de mult învingătorul. Doar împlinirea destinului mai are cîteva momente de aşteptat.
Acum, chiar dacă nu credeţi în viziunea epopeică pe care v-am propus-o, e dreptul dumneavoastră, dar eu tot zic că episodul acesta este unul încărcat cu consecinţe care vor scurma ţarina politicii româneşti ceva mai adînc, mult dincolo de stratul superficial al suprafeţei. Pluteşte în aer un iz de schimbare: de generaţie, de timp, de direcţie, de model poate. Vedeţi dumneavoastră, Troia va cădea şi o dată cu ea punctul de sprijin al unei lumi ce nu-i va putea supravieţui. Nu doar Priam, Hector, Hecuba sau Andromaca sfîrşesc tragic, ci, în mod cu totul semnificativ, aproape toţi conducătorii aheilor, Menelau, Ahile, Axaj, Agamemnon. Toţi dispar de pe harta lumii şi a istoriei. Ruinele Troiei marchează hotarul, nu doar pentru troieni, ci şi pentru ceilalţi, pentru întreaga constelaţie din care fac parte învingătorii şi învinşii lor, deopotrivă. "Pămîntul", "Istoria" dacă preferaţi, se scufundă sub picioarele tuturor. O altă lume stă să se nască. Poate acum, poate într-o generaţie. Nimeni nu ştie cît de lung, de presărat cu capcane şi primejdii va fi drumul lui Ulise şi cînd va ajunge în cele din urmă în Itaca.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.08.2021, 09:16)
Foarte sugestiv scris.Cei doi combatanti liberali au prea multi scheleti in dulap ,prea mult alcool in sange si prea putine idei favorabile demosului incat sa ramana in istoria cetatii .A se vedea discursul lui Catu in fata liderilor europeni si ucraineni.Vai de ei ,vai de noi !
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.08.2021, 09:26)
comparatia intre Ahile si Hector si cele doua muhaiele din politica romaneasca , probabil are un scop pe care eu nu-l deslusesc . eu nu vad decat doi fripturisti , fara principii si idealuri , doi pioni jalnici , unul chiar nu stie ce-i cu el acolo .in spatele lor ca intotdeauna stau adevaratii smecheri care lucreaza continuu la noi scenarii si manipulari .
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.08.2021, 13:05)
Scopul e educativ. Asa da, asa nu. Cu acelasi scop au fost create si Iliada si odisee sa educe tinerii, copiii, tinea loc de manuale. Confruntarea intre doua forte este arhetipala...aceste forte trebuie sa aiba ceva in comun pentru a se atrage daca nu au nimic in comun ele nu interactioneaza pana cand nu intalnesc un camp de forta asemenantor....
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.08.2021, 18:21)
... am putea vorbi despre trei "campuri" de constienta (constientizare) ... ganduri, sentimente si vointa ... daca gandurile le putem expima cu usurinta (constient - "gandesc deci exist") ... sentimentele sunt mai greu de exprimat, explicat (subconstient) ... iar cand vine vorba de instincte, pofte si dorinte (compulsive), am putea spune ca omul este orb in fata lor (inconstient) ... va pot spune cum, la um moment dat in viata mea instinctul de...
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.08.2021, 11:31)
Aceste asa-zise "lupte" politice ar trebui mai degraba comentate de critici de teatru. Oricum scopul "luptei" este erodarea imaginii PNL ca sa iasa de la putere si sa vina niste "specialisti". Mentinerea aparentelor de democratie se face greu, trebuie talent actoricesc, scenariu bun, regizori buni.
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.08.2021, 13:09)
Politica este o arta ...ar trebui sa fie o arta care sa creeze in jur bine, frumos....acesta este rolul artei sa ne creeze o stare de bine prin catarsis, prin valorile pe care le evidentiaza, prin exemple de urmat sau nu.
4. Să păstrăm proporțiile...
(mesaj trimis de anonim în data de 25.08.2021, 19:22)
și să ne gândim mai bine la Țiganiada pentru definirea contextului. Căci doar într-o singură privință războiul român (nu doar liberal român) reușește să depășească pînă și Iliada - cea a duratei, deocamdată de trei ori mai lungi. Analogia nu este completă căci lipsesc echivalentul autohton al Soartei invocată de autor: cele trei Moire...
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.08.2021, 20:39)
A Penelopei și a lui Ulisse Glossă
Lasă-mă să-ți fiu măiastră,
Către-un mâine plin de soare,
Să fiu floarea ta albastră
Chiar și-atunci când viața doare.
Să-i deschidem iar aripa
zâmbetului stors din rouă,
Să mușcăm cu poftă clipa,
primăvară pe din două.
Ce-ți aduce bucurie
Cânt de soare, prin rezonanțe
Prin...
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.08.2021, 20:47)
A lui Odisseu Glossă
Sufletu-ţi urzit din stele
Duh nevăzut tot ca gândul
Zboară-n patimile mele
Viaţă, picurând cuvântul.
Dacă luna-mi lăcrimează
Şi te-mbracă-n veselie
Blânda-mi lună mă visează.
Picurând din Bucurie.
Luna plină-n vis,senine
Noaptea cântă o cucuvea,
Trupurile sunt ruine,
Ciuma rana ne-o strivea
Lecuieşti a lumii...
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 26.08.2021, 17:15)
A Penelopei așteptare Glossă
Te aștept să-ți fiu măiastră,
Către-un mâine plin de soare,
Să fiu floarea ta albastră
Chiar și-atunci când viața doare.
Să-i deschidem iar aripa
zâmbetului stors din rouă,
Să mușcăm cu poftă clipa,
primăvară pe din două.
Să-mi vii dor cu bucurie
Cânt de soare, prin rezonanțe
Prin...
6. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 27.08.2021, 12:42)
Odiseea zborului de-ngemănate stele ...spre o lume bună
Cântul I
Glossa Luceafărului
Sufletu-ţi ursit de stele
Şi eternizat ca gândul
Zbor din patimile grele
Viaţă, respirând cuvântul.
Dacă visul lăcrimează
Şi te-mbracă-n omenie
Tu de-a pururi mă visează
Picurând din Bucurie.
Ciuma curge prin ruine
Şi ne cântă o cucuvea,
Sufletele sunt...
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 27.08.2021, 13:03)
Odiseea zborului de-ngemănate stele ...spre o lume a păcii Glosse- partea a doua
Cântul VIII
A rațiunii somn Glossă
Ridicați pe-a noastră jale.
Îmbuibați cer să ne-omoare!
Somnul monștri toarce-n vale.
Să îi puneți stăvilare!
Oasele și-or face praf!
Noosfera Harfa lui Orfeu.
Sufletul de e bolnav,
Eu îl duc lui DUMNEZEU.
Voi ce stați pe la tribune
Și în...