"Sistemul nostru bancar va încheia anul cu pierderi de peste 2 miliarde lei"

Reporter: În ce stadiu se află operaţiunea de curăţare a bilanţurilor de către bănci?

Nicolae Cinteză: Acţiunea iniţiată de noi, în cadrul căreia am recomandat un anume tratament contabil pentru creditele neperformante, respectiv scoaterea din bilanţ a acestor împrumuturi cu menţinerea dreptului de a le recupera, s-a finalizat la 30 septembrie. Unele bănci au efectuat acest proces, altele nu, motivaţia acestora din urmă fiind acceptabilă pentru noi, întrucât trebuia făcută o modificare de soft foarte scumpă. În acest caz, am acceptat şi ideea ca neperformantele să rămână în bilanţ, dar să fie foarte bine provizionate. Sunt cazuri, la unele bănci, în care gradul de acoperire cu provizioanele este de 80%.

Reporter: Ce presupune faptul că băncile îşi menţin dreptul să-şi recupereze creditele scoase din bilanţ? În ce condiţii pot face acest lucru?

Nicolae Cinteză: Write-off-ul (n.r. scoaterea în afara bilanţului), aşa cum îl prezintă standardul internaţional de contabilitate, spune că, atunci când scoţi din contabilitate un credit, operaţiunea este una "de recunoaştere", adică de renunţare completă la dreptul de a recupera ceva. Banca îşi informează clientul că împrumutul lui a fost scos în afara bilanţului şi că el nu mai are nimic de plătit. Înseamnă că banca îşi acceptă pierderea, însă acest lucru crează un hazard moral şi îi încurajează pe cei care au credite să nu mai plătească, în speranţa că banca va face write-off şi cu ei.

Tocmai pentru că nu vrem să creăm un hazard moral şi să-i încurajăm pe toţi care au credite să nu mai plătească, aplicăm un tratament contabil diferit. Pentru creditele care sunt provizionate integral, nu mai există nicio speranţă să fie recuperate. În acest caz, cel mai bun lucru este ca banca să scoată aceste împrumuturi din bilanţ şi să-şi păstreze dreptul de recuperare, respectiv să existe posibilitatea ca, în viitor, să le poată vinde altei entităţi, care să-l urmărească pe client. Acesta este un tratament contabil special.

La write-off-ul pur, creditul nu se mai înregistrează nicăieri în evidenţa băncii. Clientul rămâne la biroul de credite, dar nu şi în contabilitatea instituţiei financiare.

Noi am aplicat acest tratament contabil şi nu am încurajat write-off-ul aşa cum este el prevăzut de IFRS, pentru că poate crea foarte multe probleme în sistem.

Sunt bănci care au făcut deja write-off pur, respectiv şi-au scos din bilanţ anumite credite şi şi-au anunţat clienţii că au fost iertaţi de datorie. Problema care se pune este dacă trebuia să anunţe şi fiscul sau nu, întrucât iertarea de datorie reprezintă un venit în buzunarul clientului. Acest lucru trebuie lămurit în perioada următoare: atunci când îl ierţi în totalitate pe client, trebuie să informezi sau nu Ministerul Finanţelor pentru acest write-off? Este o problemă foarte serioasă, pentru că în alte ţări se plăteşte impozit.

Reporter: Acest write-off nu poate fi privit că o discriminare faţă de clienţii buni platnici?

Nicolae Cinteză: De obicei, astfel de decizii se iau pentru clienţii de la care banca nu mai are nicio speranţă să recupereze nimic, după ce a făcut numeroase încercări pentru recuperare. Vorbim despre acele credite de consum luate cu buletinul.

Reporter: Dar au fost făcute şi operaţiuni de vânzare de credite neperformante...

Nicolae Cinteză: BCR şi Volksbank au vândut două pachete de NPL (n.r. credite neperformante), dar mai urmează şi alte vânzări.

Problema este că s-a provizionat masiv. Rata de acoperire cu provizioane (Coverage Ratio), după ce NPL Ratio (n.r. rata de neperformante) a scăzut de la 22% la 15,3% (vorbim de 7 procente cu care a scăzut rata de neperformante, în trei luni, ceea ce este foarte mult), se menţine la un nivel extraordinar de mare - 66,2%. Este una din cele mai mari din Europa, în condiţiile în care rata de acoperire a provizioanelor acceptată de BNR se ridică la circa 65%.

Reporter: Ce înseamnă acest lucru pentru bănci?

Nicolae Cinteză: Înseamnă că şi-au pus umbrela deasupra capului, dar că înregistrează pierderi enorme. Deja, sistemul bancar a intrat pe pierdere mare de tot - la 30 septembrie înregistrează un minus de 1,6 miliarde lei.

Reporter: La finele lunii septembrie 2013 care erau rezultatele?

Nicolae Cinteză: Anul trecut, la sfârşitul lui septembrie, sistemul era pe profit de 1,5 miliarde lei, iar anul acesta se va termina cu o pierdere serioasă, pentru că urmează ca în datele aferente lunii octombrie să înregistrăm diferenţele de provizioane identificate de auditor în procesul de audit a valorii colateralului. Ca să va explic - când faci un provizion, din valoarea creditului (expunerea brută) se deduce valoarea colateralului şi se determina nivelul provizionului. Tendinţa pe care au avut-o foarte multe bănci a fost să ţină foarte sus valoarea colateralului, ca să facă provizion cât mai mic. Noi, de doi ani de zile, respectiv din 2012, am cerut auditorilor să reevalueze colateralul. Am solicitat ANEVAR să revizuiască standardele de evaluare, iar ANEVAR a răspuns solicitării noastre. Doar aceste standarde sunt recunoscute de BNR. Aşteptăm să fie înregistrate şi aceste diferenţe şi, de aceea, în mod sigur sistemul va încheia anul pe pierdere.

Reporter: Care este pierderea estimată?

Nicolae Cinteză: Peste două miliarde de lei. Însă, solvabilitatea este foarte bună, media pe sistem fiind de 17%. Toate băncile au o solvabilitate de peste 10%. Începând cu 2007, sesizând tendinţa de creştere a neperformantelor, mai ales la creditele de consum (80% din restanţe erau din creditele date cu buletinul), s-a pus puţină presiune pe bănci să-şi majoreze capitalul, estimând că neperformanţa va creşte. Injecţiile de capital de rang unu şi doi au făcut ca solvabilitatea să se menţină la un nivel bun.

Iar BNR a mai făcut un lucru: a spus băncilor ca diferenţa dintre provizioanele RAS mai mari şi provizioanele IFRS mai mici, rezultată în momentul în care am trecut de la standardele româneşti de contabilitate la IFRS, la 1 ianuarie 2012, să o înregistreze pe alte rezerve. De acolo avem o rezervă de solvabilitate de circa 2,6 procente, care, adăugată la nivelul de solvabilitate de 17%, ridică acest grad la aproape 20%. Aşadar, nu avem niciun fel de problemă cu sistemul bancar, dar vrem să ne asigurăm că acest 20% este real şi nu este ţinut de faptul că se ascunde gunoiul.

La sfârşitul lui noiembrie, un grup de cinci directori din BNR pleacă la Frankfurt să înceapă discuţiile tehnice cu experţii BCE pentru aderare la Single Supervizory Mecanism. La anul, se face AQR şi opţiunea mea va fi să avem două scenarii de evaluare - unul de bază şi unul mai dur, pentru întregul sistem bancar.

Reporter: Dacă solvabilitatea este bună şi sistemul nu are nicio problemă, cum se traduce pierderea importantă pe care tocmai o înregistrează băncile?

Nicolae Cinteză: Dacă nu ar exista această pierdere, solvabilitatea ar fi fost şi mai mare, iar efectul pierderii va fi că actionarii nu vor mai lua nimic la finalul anului.

Reporter: Cum apreciaţi soluţia identificată de Volksbank pentru rezolvarea problemelor apărute în cazul creditelor în franci elveţieni, respectiv conversia acestora la un curs de circa 2,5 lei/CHF, cu DAE de 5,8%, rezultând o reducere a expunerii de aproximativ 30%?

Nicolae Cinteză: Operaţiunea care ar urma să fie derulată de Volksbank este în stadiul de discuţie în bancă. Ea nu este dezbătută în prezent decât prin prisma eficientizării activităţii băncii, întrucât costurile de finanţare a creditelor respective sunt mari pentru bancă. Banca plăteşte dobânzi destul de mari ca să finanţeze creditele şi caută o cale să-şi modifice structura bilanţului şi pe activ, şi pe pasiv, în aşa fel încât să nu mai aibă costuri atât de mari şi să genereze pierderi. Dacă această decizie va fi adoptată, cred că este cea mai inteligentă hotărâre luată anul acesta în sistemul bancar.

Reporter: Ştim că proiectul se află în discuţii la Ministerul Finanţelor Publice, existând posibilitatea ca discountul acordat clientului să fie impozitat. Cum vedeţi această perspectivă?

Nicolae Cinteză: Încă nu este lămurită din punct de vedere fiscal problema iertării de datorie. Iertarea unei datorii înseamnă că venitul clientului va fi mai mare şi, în consecinţă, acesta trebuie să plătească impozit pe respectivul venit. Băncile trebuie să lămurească cu Finanţele acest aspect. La conversie, este vorba de un nou contract şi problema este una de fiscalitate.

Dacă se va face sau nu ceea ce doreşte Volksbank nu este decizia BNR, iar acele cifre vehiculate nu sunt bătute în cuie. În orice caz, ceea ce se ştie acum referitor la acest subiect reprezintă doar o parte foarte mică dintr-o decizie mult mai mare.

Reporter: Ne puteţi detalia?

Nicolae Cinteză: Nu vă pot spune nimic mai mult acum.

Reporter: Urmează ca şi alte bănci să adopte astfel de soluţii?

Nicolae Cinteză: Probabil că dacă această decizie va fi pusă în aplicare vor fi împinse şi alte bănci în aceeaşi direcţie, sub presiunea hotărârii Volksbank.

Reporter: BNR a impus băncii să ia o astfel de decizie?

Nicolae Cinteză: Absolut deloc nu a fost impunerea noastră. Ce impunem noi este majorarea de capital şi băncile ştiu foarte bine că, pe măsură ce pierderea creşte, ele se decapitalizează, iar noi venim cu cerere de capital suplimentară.

Reporter: Există opinii potrivit cărora, în cazul în care alte bănci nu ar aplica o soluţie similară, şi-ar putea muta creditele la Volksbank, ca să fie convertite, iar Volksbank ar urma să facă "o adevărată afacere" din acest lucru. Cum comentaţi aceste afirmaţii?

Nicolae Cinteză: Nu există posibilitatea ca oamenii să-şi mute creditele de la alte bănci la Volksbank, pentru că aceasta din urmă nu mai acordă credite în franci elveţieni. Ce afacere poate face Volksbank, atâta vreme cât a adus capital să acopere pierderea? Ierţi pe cineva de datorie şi asta este afacere? Nu există aşa ceva.

Reporter: Toată lumea aşteaptă relansarea creditării. Ce paşi se fac în acest sens, în sistemul bancar?

Nicolae Cinteză: Dacă cineva se aşteaptă să mai fie ce a fost înainte de criză, în ceea ce priveşte creditarea, acest lucru nu se va întâmpla. Situaţia de atunci era anormală. O creştere a creditului neguvernamental cu 60-70% pe an nu este normală. Este un risc major pe care şi-l iau băncile. Guvernatorul spunea că, adunând cotele de piaţă pe care şi le propunea fiecare bancă, se ajungea la 300%. Aşa ceva nu va mai fi în România. O creştere a creditului de 10-11% pe an este una normală.

Eu vreau să spun că nu s-a oprit creditarea. Dacă ne uităm la soldul creditului neguvernamental, observăm că este oarecum stabil. Am avut ieşiri de credite - vânzări sau scoatere în afara bilanţului -, iar soldul a rămas relativ constant, ceea ce înseamnă că am avut şi intrări de credite. Băncile au dat împrumuturi, doar că nu au fost date în ritmul de până acum. Trebuie să se înţeleagă faptul că legislaţia la nivel european privind performanţa unui credit s-a schimbat fundamental. Reglementarea spune aşa: «un credit este neperformant când există prezumţia că nu va fi recuperat din cash flow-ul generat de afacere». Dacă o bancă este de părere că un credit va fi recuperat prin valorificarea colateralului, atunci acel împrumnut este total neperformant. Noţiunea de neperformanţă are alte conotaţii acum. Dacă, din prima zi în care dau creditul îl dau fără să am un proiect care să mă asigure că va genera cash flow, fără să ştiu că proiectul respectiv va fi profitabil astfel încât să poată fi rambursat creditul şi dacă eu, ca bancă, mă voi baza pe recuperarea împrumutului din executarea de colateral, înseamnă că din prima zi creditul trebuie considerat neperformant şi trebuie provizionat. Aceasta este reglementarea începând din 2014.

Creşterea creditării depinde de proiectele care vor fi propuse pentru finanţare, depinde foarte mult de capacitatea băncilor de a reuşi să înţeleagă faptul că principalul lor activ este clientul şi la fel de mult depinde şi de legislaţie.

Până acum circa zece ani, numărul firmelor în insolvenţă era de una la 30, acum este de una la şapte, ceea ce înseamnă foarte mult, iar rata de succes a procedurilor este de câteva procente.

Am încercat să facem un fel de cutie neagră pentru cei care şi-au băgat firmele în insolvenţă. Sunt oameni de afaceri care cer insolvenţa acum şi peste câteva zile îşi deschid o nouă firmă. Vând activele de la prima societate către cea de-a doua şi banca iese în pierdere. Din suma dată mai recuperează circa 10-15%.

Mai trebuie lucrat în perioada următoare la rata de acoperire cu provizioane a expunerilor faţă de societăţile în insolvenţă. Doar opt bănci au avut grijă să implementeze recomandarea noastră, restul vor fi obligate să justifice cum pot ele să recupereze mai mult de 20% din expunere de la o societate care a intrat în insolvenţă? Normal, se recuperează maxim 10%, ulterior am acceptat 20%, dar la o recuperare de peste 20% trebuie să justifice. Să demonstreze cu date istorice şi cu acelaşi tip de garanţie că în situaţii similare au reuşit să recupereze mai mult de 20%.

Reporter: Ce evoluţie are cererea?

Nicolae Cinteză: Se pare că numărul cererilor creşte, în segmentul companiilor, însă în rândul persoanelor fizice nu prea există solicitări pentru credite. În acest domeniu,cred că mai trebuie lucrat puţin la unele reglementări care avantajează debitorul.

Reporter: Sunt bancheri care se plâng de relaţia pe care o au cu Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM. Aveţi reclamaţii legate de relaţia pe care băncile o au cu fondurile de garantare?

Nicolae Cinteză: La mine nu a ajuns niciun fel de reclamaţie cu privire la fondurile de garantare.

Reporter: De mai multe luni există în piaţa bancară discuţii cu privire la posibile achiziţii sau fuziuni. Cum au evoluat acestea după ce au fost publicate rezultatele testelor de stres?

Nicolae Cinteză: Există discuţii pentru diverse mişcări în domeniu, dar nu este nimic cert. Până nu văd un contract semnat, nu pot spune că se întâmplă cu adevărat ceva. Discuţiile vechi au picat după testele de stres, având în vedere că băncile au o situaţie bună.

Reporter: Există supoziţii conform căreia Banca Comercială Feroviara ar putea achiziţiona Banca Română de Credite şi Investiţii, al cărui director general, Marinel Burduja, a demisionat zilele trecute. Confirmaţi aceste zvonuri?

Nicolae Cinteză: Nu le confirm. Au fost unele discuţii în urmă cu nouă luni, dar s-au încheiat.

Reporter: Puteţi să ne spuneţi dacă Lucian Isar a primit aprobarea Băncii Naţionale pentru funcţia de preşedinte al Consiliului de Supraveghere la Banca Feroviara, funcţie în care a fost numit în august?

Nicolae Cinteză: Da, a primit. A urmat procedurile normale şi are aprobarea BNR pentru acest post.

Reporter: Care sunt cele mai mari temeri pe care le aveţi cu privire la băncile din sistem?

Nicolae Cinteză: Capacitatea băncilor de a se apropia de clienţi este cea mai mare temere pe care o am. Nu simt că au înţeles mesajul nostru de acum doi ani, că principalul activ al lor sunt clienţii. Dacă uită acest lucru, şi-au tăiat craca de sub picioare. Nu reuşesc să se apropie de client. Pentru ca o bancă să facă o afacere profitabilă, nu este suficient să se limiteze la a primi clientul, a discuta cu el şi a-i analiza documentele. Trebuie să meargă pe teren să vadă colateralul, să vadă proiectul, afacerea.

Băncile greceşti au dat faliment cu vapoarele în port. Ideea că dai un credit şi te bazezi pe colateral trebuie să dispară. Banca trebuie să vadă afacerea şi să vadă că ea produce.

"Proiecte bancabile" reprezintă sintagma cu care bancherii au probleme şi părerea mea este că va mai dura până la îndreptarea situaţiei. Nu există astfel de proiecte. Cred că este nevoie şi de unele proiecţii fiscale. În AQR-ul făcut recent, BCE a dorit să vadă situaţia financiară a unor clienţi, societăţi comerciale, care erau buni platnici. În situaţiile financiare a văzut că nu are profit operaţional şi şi-a pus problema ce capacitate de plată va avea pe viitor compania dacă acum are pierdere? Dacă acum nu face bani, din ce să plătească în viitor? În acest context, a pus băncile să facă provizioane. Extrem de multe provizioane au fost făcute doar pe acest raţionament, corelat cu noua definiţie a neperformantelor.

Reporter: Ce învăţături a lăsat criza în sectorul bancar?

Nicolae Cinteză: Există reticenţă din ambele părţi pentru creditare. S-a învăţat ceva din această criză. Are şi partea ei foarte dureroasă, dar te învaţă să fii prudent. Câte ţări din Europa pot spune că nu au băgat bani publici în sistemul bancar? Nici englezii nu pot spune acest lucru. Noi încă nu am băgat bani publici în sistem.

Reporter: Mulţumesc!