"Situaţia ţării noastre este mult mai gravă decât în 2008"

Reporter: În ultima perioadă, am avut din nou tulburări intense pe scena politică. În ce fel este afectat mediul de afaceri de aceste dispute?

Cristian Pârvan: Aceste frământări politice cu o miză exclusiv pentru persoanele implicate nu au efecte pe termen scurt asupra mediului de afaceri. Acesta este supus unor restricţii şi unor condiţii mult mai dure care se numesc contracte, termene de execuţie, calitate, oameni etc. Mediul de afaceri nu poate să ignore aceste lucruri care asigură existenţa companiei din cauză că se ceartă politicenii şi partidele între ele. Pe termen mediu şi lung, evident că toate aceste frământări şi mai ales lipsa de predictibilitate îi afectează pe oamenii de afaceri. Dacă, pe de o parte, spunem că vrem să facem trecerea contribuţiei de la angajat la angajator, introducând un sistem unic, cum este split TVA, în România, evident că toţi investitorii străini, dar şi români, vor încerca să vadă întâi cum funcţionează sistemul şi după aceea se mai gândesc dacă investesc, dacă îşi extind afacerea, ca să creeze noi locuri de muncă, pentru a creşte PIB-ul.

Deci, pe termen mediu şi lung, aceste neclarităţi în modul în care se doreşte conducerea economiei afectează deciziile celor care iau hotărâri în companii. În plus, acest aspect se suprapune pe o atmosferă şi pe o multitudine de evenimente deosebite care se petrec la nivel european şi mondial. Lipsa de predictibilitate şi de claritate a măsurilor politice îi face pe europeni să spună că ei ar dori să ne ajute, dar că noi nu suntem capabili să spunem ce vrem.

Reporter: Cu toate acestea, dacă urmărim indicatorii macro-economici şi declaraţiile analiştilor, ţara noastră stă foarte bine din punct de vedere economic. În acest context, sunt deja analişti care spun că Guvernul repetă greşelile făcute înainte de criza din 2008...

Cristian Pârvan: Aceste informaţii sunt parţial adevărate. Adică, dacă luăm în calcul că dezvoltarea consumului este motorul de creştere, evident că se poate face această paralelă. Însă ceea ce este mai îngrijorător, iar din acest punct de vedere analiştii au mai puţină legătură cu economia reală, este că, de fapt, lucrurile sunt, din anumite puncte de vedere, mult mai grave decât atunci. Din 2008 până în 2017 au trecut aproape zece ani, în care tehnologia, în vestul Europei şi în lume, nu a stat pe loc, ci, dimpotrivă, a căpăt avansuri importante, capabilitatea de a inova şi de a produce servicii sau produse noi, inteligente, de asemenea nu au stat pe loc, iar acest aspect a mărit, în fapt, decalajul dintre România, care nu a progresat din acest punct de vedere, şi restul Europei.

Aşa că, lăsând la o parte indicatorii macro, dacă privim în jos, către micro, atunci constatăm că lumea a avansat puternic. Vorbim, de exemplu, despre automobilul electric, care, alături de inteligenţa artificială, în circa 10-15 ani va schimba complet modul de funcţionare a societăţii. Sunt rapoarte şi evaluări care se fac acum şi care arată ce înseamnă automobilul electric, care este mult mai compatibil cu inteligenţa artificială, conducând, împreună, către automobilul autonom şi către transporturi autonome de mare tonaj. Această noutate afectează funcţionarea societăţii în ansamblul ei, pentru că va antrena o anumită abordare şi din partea firmelor de asigurări, şi din partea pieţei forţei de muncă, de exemplu a şoferilor de tir, dar şi a fiecărui cetăţean care conduce, a cererii de maşini, a infrastructurii energetice etc. Oslo, de exemplu, îşi propune să elimine imediat, dintr-o anumită rază a centrului, o maşină pe benzină sau motorină. Iar acest program urmăreşte să crească progresiv numărul de maşini scoase din circulaţie până când, în 2030, să fie eliminat complet accesul maşinilor pe benzină şi motorină. Acest lucru va avea un impact major şi evident în societate, pentru că presupune înlocuirea sistemelor pe benzină şi motorină cu alte sisteme.

Reporter: Aţi amintit mai devreme de split TVA. Cum va afecta această măsură mediul de afaceri?

Cristian Pârvan: Pe split TVA, deja mediul de afaceri s-a pronunţat constant şi unanim, considerând că nu este o măsură oportună. Aş menţiona un singur argument la care nu a ştiut să răspundă nici Ministerul de Finanţe şi nici ANAF, şi pe care l-am expus la Comisia Economică Senaului, acela că formualrul vestit D088 şi cel care l-a inlcuit - 394 - nu au adus, aşa cum s-a menţionat la începutul anului trecut, niciun beneficiu în reducerea evaziunii fiscale de la plata TVA, deşi justificările atunci acestea erau. Execuţia bugetară arată încasări mai mici, deci este clar că nu s-a obţinut ceea ce s-a pretins că se va obţine. În schimb, venim cu o altă măsură tot fără niciun fel de fundamentare, deşi mediul de afaceri a atras atenţia că această măsură nu loveşte în aceia care nu plătesc TVA, în mod fraudulos, în evazionişti, ci în cei care delcară această taxă şi, cel mult, întârzie la plata sa, fiind împovăraţi cu această nouă măsură birocratică. Putem considera că dialogul a fost superficial, ca să nu spun demagogic. În plus, fiecare operaţiune făcută prin intermediul băncii este taxată de către instituţia bancară. Dacă cele 400.000 de firme fac o operaţiune pe zi şi plătesc, să zicem, 10 lei, înseamnă 4 milioane de lei extraşi din mediul de afaceri şi duşi în sectorul bancar.

Reporter: Foarte multe controverse continuă să fie şi pe marginea transferului contribuţiilor sociale de la angajator la angajat...

Cristian Pârvan: Pentru că, din păcate, nici la ora la care discutăm nu există un text public, pus în discuţie. O firmă de consultanţă a făcut şase scenarii, în lipsa unui text, şi a zis că în patru scenarii angajatul pierde şi în două nu pierde, pe ideea, care poate fi corectă, că, dacă nu se schimbă cheltuiala totală pe angajat şi angajatorul nu încearcă să folosească măsura ca pe o oportunitate ca să îşi crească profitabilitatea, atunci nu ar trebui să fie nici o problemă. Dar acestea sunt presupuneri atâta vreme cât nu avem un text. Aici, opiniile nu mai sunt atât de unanime în a spune că măsură este greştiă, dar toată lumea este circumspectă şi aşteaptă să vadă ce se întâmplă. Ne aflăm în octombrie şi, evident, dacă nu se întocmeşte bugetul de stat, deşi s-a promis că va fi depus în octombrie, atunci cum îşi fac firmele bugetul pentru anul viitor, în condiţiile în care cheltuiala salarială este o necunoscută? Pentru că firmele au început să-şi facă bugetele pe 2018. Cum va arăta această măsură peste şase luni? Deja au început să apară noi taxe. Şi mă refer aici la taxa de solidaritate de 2%, pentru că ea vine în contextul în care nu ştim cum arată trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat. S-a spus că dacă facem această trecere a contribuţiilor, angajatorul nu va avea niciun fel de contribuţii suplimentare. Iată că prima contribuţie suplimentară a şi apărut. Impactul asupra angajatorului, care acum ar trebui să-şi facă bugetul pentru 2018, nu este unul de natură să producă plăcere. Pentru că, pe de o parte, nu ştim cum să facem bugetele, întrucât cheltuiala cu personalul este o cheltuială clară şi importantă, iar acum adaugă 2% contribuţie la buget.

Reporter: În ultima perioadă asistăm la o creştere constantă a indicelui ROBOR. Banca Naţională spune că oamenii şi companiile şi-au plătit taxele şi impozitele mai bine decât ne aşteptam şi, în aceste condiţii, lichiditatea din bănci a scăzut. Cum apreciaţi această explicaţie a Guvernatorului BNR Mugur Isărescu?

Cristian Pârvan: Ziarul BURSA scrie de luni de zile că vremea banilor ieftini trece, uitându-se la ce face Rezerva Federală Americană cu dobânzile, la discursul Băncii Centrale Europene care spune că deocamdată nu creşte dobânda, dar că asta nu înseamnă că nu va creşte. Evident că cei care leagă creşterea ROBOR exclusiv de chiar greşelile interne, nu au dreptate.

Iar, dacă luăm cuvântările BNR de până acum câteva luni, vom vedea că piaţa bancară era supra inundată cu lichiditate. Acum, dintr-o dată, se constată că nu mai este lichiditate pe piaţă. Este foarte ciudat.

Întrucât nu avem datele fiscale în timp real şi nu există transparenţă din acest punct de vedere, se merge pe declaraţii, dar nu se aprofundează fenomenele.

Reporter: Una din problemele majore ale mediului de afaceri este lipsa forţei de muncă. Cum vedeţi rezolvarea ei?

Cristian Pârvan: Şi în 2007 şi 2008 ne-am confruntat cu lipsa forţei de muncă, dar nu plecaseră atâtea persoane din România, pentru că în 2007 abia intraserăm în UE, nu apucase lumea să-şi găsească angajamente în UE. În perioada 2007-2017, lucrurile s-au schimbat fundamental. De aceea am ajuns la 3-4 milioane de români care lucrează în străinătate. Cine lucrează în străinătate? Cei care au un anumit nivel de competenţă şi pregătire profesională. Cei care s-au stabilit în afară au meserii, poziţii în companii. Şi din spate ce vine? Jumătate din tineri sunt fără bacalaureat. Ca urmare, trebuie ca, în mod obligatoriu, să creem o filieră foarte bine gândită şi sprijinită, iar noi am făcut propuneri pe subiect, dar nimeni nu vrea să audă. Trebuie ca statul să nu le mai dea ajutor de şomaj imediat după liceu, ci aceia care nu au bacalaureatul, să aibă un curs de ucenicie. Iar cei care îi introduc pe tineri în sistemele lor de ucenicie şi cheltuiesc bani în acest sens, să aibă un sprijin din partea statului. Iar cei care intră în astfel de sisteme şi la un moment dat ajung şomeri, atunci să primească ajutor de şomaj. Ajutorul de şomaj dat tinerilor de 18 ani, neperformanţi, care nu ştiu nimic, nu au nici o abilitate, nicio competenţă, nu au nimic de oferit pieţei forţei de muncă este o nenorocire pentru ei şi pentru societate, întrucât societatea cheltuieşte fără niciun viitor. De fapt, îl ajută pe tânăr să nu facă nimic.

Reporter: Iar aceste aspecte se suprapun peste sistemul educaţional, al cărui nivel a scăzut foarte mult în ultimii ani...

Cristian Pârvan: Este un sistem educaţional care vrea să se servească pe el însuşi. Aici este mult de discutat, pentru că dascălii cu vocaţie nu se lasă descurajaţi de nişte măsuri administrative. Din păcate, se caută şi aici menţinerea unor privilegii sau a unor avantaje dobândite la un moment dat - titularizări, catedre, specialităţi -, care să rămână neschimbate pentru că sunt ocupate de anumite persoane. Vă aduc aminte că la întâlnirea primului ministru cu Coaliţia pentru modernizarea României, care a fost calată pe educatie, s-a cerut eliminarea din legea educaţiei a măsurii potrivit căreia finanţarea urmează elevul, care era un minim criteriu de a separa şcolile performante, unde se duc mulţi elevi, de şcolile neperformante, unde merg mai puţini copii. Atunci, care este soluţia noastră inspirată din practica de dinainte de 1990? Să câştigăm toţi la fel, indiferent că suntem la fel de buni sau nu. Avem sisteme care trebuie să funcţioneze altfel.

Reporter: Cum vedeţi amputarea sau desfiinţarea Pilonului II de pensii?

Cristian Pârvan: Ceea ce se doreşte să se facă cu Pilonul II reprezintă un exemplu nedorit de schimbare bruscă de politici - ceea ce nicio ţară nu ar trebui să facă la nivelul acesta. Este clar, însă, că, dincolo de dorinţe şi de expuneri, sunt o serie de lucruri practice care trebuie lămurite. Primul dintre ele este că cei care au gestioant acest pilon au avut nişte cheltuieli. Nu poţi să le spui că, de mâine - după ce au construit sisteme, calculatoare, oameni ca să gestioneze pilonul II -, trec tot la stat şi îşi iau banii de unde consideră. În acelaşi timp, eficienţa pilonului II şi garanţia că acesta va asigura o pensie suplimentară majoră sunt promisiuni care, momentan, au nişte argumente în spate ca randament, dar această garanţie nu o poate da nimeni. Sistemul public, cu toate tarele lui, rămâne totuşi un garant. Niciun guvern n-o să-şi permită vreodată să nu mai dea pensii, cât ar fi ele de mici. Pe când un sistem alternativ nu poate fi obligat de nimeni să dea ce nu are.

Reporter: Păi dacă vom avea tot mai puţină forţă de muncă, din ce va mai plătit statul pensii?

Cristian Pârvan: Din taxe şi impozite. O să pună taxe pe avere, pe propietate, iar fără angajaţi nu vom ajunge niciodată, trebuie să facem ceva, altfel nu avem cum exista ca ţară. În acelaşi timp, avem 4 milioane de angajaţi, faţă de 8 milioane în 1990. Nu asigurăm suficiente locuri de muncă.

Reporter: Ministerul Finanţelor a anunţat, recent, înfiinţarea Fondului Suveran de Investiţii, care ar urma să preia participaţiile statului la 27 de companii de stat, în vederea derulării de proiecte investiţionale. Care este opinia mediului de afaceri referitoare la înfiinţarea acestui fond?

Cristian Pârvan: Noi, care am susţinut constituirea unui fond suveran de investiţii, considerăm că ceea ce a proiectat nu are nicio similitudine cu Fondul Norvegian, care este un fond de investiţii global şi doar valorifică nişte bani, în timp ce Fondul Strategic de Investiţii seamănă cu cel făcut în Franţa şi care este cu totul altceva. Acesta oferă o motivaţie în plus să cerem eliminarea discriminării capitalului românesc în ceea ce înseamnă impozitarea firmelor de tip holding. Fondul Strategic, aşa cum este prezentat în documentul absolut insuficient dat publicităţii, care arată doar constituirea şi conducerea acestui "holding" - o formă nouă de FPS, o structură de tip holding, care înseamnă toate participaţiile statului de la toate companiile unde statul este acţionar şi gestionarea banilor în aşa fel încât să-i ajute pe unii sau pe alţii, în funcţie de conjuctură.

Textul actual nu ne spune ce va face acest fond, în ce zone va acţiona şi ce fel de investiţii va implementa. A fost un program electoral care presupunea ca banii să fie investiţi în nişte fabrici noi, acolo unde nu sunt investitori, ceea ce este un non-sens, întrucât dacă fabrica ar fi cerută, atunci ar avea condiţii ca investitorul să se dezvolte. Dacă facem fabrici unde investitorii consideră că nu se pot dezvolta, atunci acele fabrici vor pierde din start. Nu a apărut nicăieri aeastă idee, care este anti-economică. Noi am propus ca o aprte din bani să meargă în firmele inovative, pe principiul pe care îl aplică BERD, de exemplu. BERD a intrat actionar la BCR, după un timp în care probabil a considerat că este cel mai bine să-şi facă ieşirea din acţionariatul băncii a vândut participarea de la BCR şi, din cifrele de la vremea respectivă, în câţiva ani de zile a obţinut dublul sau triplul sumei invesitite. Ceva similar am propus şi noi - dacă există o firmă care are deja o idee, are piaţă pe ideea respectivă şi are nevoie de bani, să meargă statul, să ia o participaţie mai mică de 25%, deci fără putere de decizie în acea firmă, după care o lasă să funcţioneze şi se retrage, de la început anunţat, după 5 la 7 ani, când marja de profit a crescut peste 20%. Dacă a crescut marja de profit peste 20%, atunci firma are capacitate să se dezvolte singură şi statul se duce la altă firmă, care are nevoie de bani. Poate că în 5-7 ani, acea firmă va fi destul de puternică încât să-şi răscumpere singură participaţia statului. Altfel, nu facem decât să creăm un alt vehicul din care să se scurgă bani într-un mod discutabil.

Reporter: În tot acest context, cum vedeţi evoluţia mediului de afaceri în următoarea perioadă?

Cristian Pârvan: Mediul de afaceri rămâne pilonul optimist al societăţii, pentru că, oricât de multe obstacole ar avea de trecut, anteprenorii sunt în afaceri pentru că sunt optimişti. Dacă ar fi pesimişti, ar închide afacerea sau, în cel mai bun caz, ar vinde-o. Un anteprenor nu renunţă la posibilitatea de a face profit decât în situaţii extreme, când nu mai are nici o soluţie. El caută soluţii permanent şi partea optimistă este că mediul de afaceri va căuta să învingă mereu toate greutăţile.

Reporter: Mulţumesc!