Stabilitatea companiilor europene este ameninţată de propriile fonduri de pensii

Disputa dintre Grecia şi autorităţile europene, a cărei miză este însăşi existenţa monedei unice, a acaparat, aproape în întregime, atenţia presei financiare internaţionale.

Alte fenomene, cum este situaţia fondurilor de pensii ale companiilor europene, au fost "retrogradate" astfel într-un relativ con de umbră, deşi implicaţiile lor pentru stabilitatea financiară şi competitivitatea firmelor sunt deosebit de importante.

Financial Times a scris recent că "dobânzile ultrascăzute au un efect secundar deosebit de negativ asupra fondurilor de pensii", prin accentuarea deficitelor de finanţare. Dobânzile de politică monetară influenţează nu doar costul de finanţare al firmelor, ci şi rata de actualizare utilizată în determinarea valorii prezente a pasivelor şi activelor fondurilor de pensii.

O scădere a acesteia înseamnă că fondurile de pensii trebuie să-şi crească activele, astfel încât să asigure un nivel suficient pentru plata obligaţiilor, după cum scrie FT.

Efectul este similar şi asupra pasivelor, iar companiile sunt obligate să aloce sume tot mai importante pentru reducerea deficitului de finanţare.

Conform datelor prezentate de FT, producătorul german de automobile Daimler a anunţat injectarea a 2,5 miliarde de euro în fondul de pensii al companiei, în decembrie 2014, iar British Telecom va aloca 2 miliarde de lire sterline, în următorii trei ani, pentru acelaşi scop.

Ultima evaluare a pasivelor din fondul de pensii al companiei BT a dezvăluit un deficit de 7 miliarde GBP.

Situaţia este la fel de gravă pentru majoritatea companiilor din Marea Britanie. Ultimul raport lunar de la Pension Protection Fund (PPF), instituţie creată în 2005 pentru garantarea plăţilor în cazul falimentului companiei care administrează fondul de pensii, arată că numărul firmelor ale căror fonduri de pensii înregistrează deficite de finanţare a crescut până la 5.175 în ianuarie 2015, un nou maxim istoric, de la 4.936 în luna precedentă şi 3.888 în ianuarie 2014 (vezi grafic).

O nouă valoare maximă s-a înregistrat şi pentru valoarea cumulată a deficitului de finanţare, care a ajuns la 367,5 miliarde de lire sterline în ianuarie 2015, un nivel de aproape 8 ori mai mare decât cel din ianuarie 2014, în condiţiile unei creşteri cu 101 miliarde GBP faţă de sfârşitul anului trecut. La nivelul celor 882 de fonduri de pensii care au înregistrat un excedent de finanţare, valoarea cumulată a acestuia a fost de 25,2 miliarde de lire sterline.

Pe ansamblu, rata de finanţare a fondurilor de pensii ale companiilor din Marea Britanie (n.a. raportul dintre active şi obligaţiile de plată) a coborât până la 77,6%, de la 82,3% în luna precedentă şi 96% în ianuarie 2014.

Conform opiniilor publicate de cotidianul The Telegraph, "creşterea deficitelor de finanţare reprezintă o consecinţă nedorită a politicii monetare a Băncii Angliei, care a determinat scăderea randamentelor pentru titlurile cu venit fix".

Într-un raport din 2013, tot Banca Angliei a estimat că "dimensiunea deficitelor poate reduce apetitul pentru credite al companiilor, deoarece noile împrumuturi pot conduce la creşterea contribuţiilor către PPF", după cum mai scrie The Telegraph. Oare conducerea autorităţii monetare a Marii Britanii nu a observat că reducerea dobânzii la minimul istoric apropiat de zero şi programul de relaxare cantitativă au un efect contrar celui aşteptat?

Accentuarea condiţiilor extrem de negative cărora trebuie să le facă faţă companiile este aşteptată acum şi pe continent, ca urmare a lansării programului de relaxare cantitativă de către Banca Centrală Europeană.

Într-un articol din octombrie 2014, FT arăta că deficitul cumulat al fondurilor de pensii pentru cele mai mari companii va creşte cu circa 170 de miliarde de euro în 2014, conform estimărilor de la Goldman Sachs.

Mai recent, FT scria că rata de finanţare la nivelul celor mai importante companii germane a coborât până la 56% la sfârşitul anului 2014, de la 65,7% în anul precedent, conform datelor preluate de la firma britanică de consultanţă Mercer.

Din punct de vedere al dimensiunii deficitelor, pe primele locuri se regăsesc nume sonore, ca Lufthansa, BASF sau Siemens. În cazul Siemens, fondul său de pensii a prezentat un deficit de aproape 10 miliarde de euro în ultimul trimestru din 2014.

"Deşi nu există un prag minim în Germania pentru rata de finanţare, efectul deficitului este deosebit de important asupra bonităţii companiilor, deoarece agenţiile de rating includ obligaţiile neacoperite ale fondurilor de pensii în categoria datoriilor", mai arată Financial Times.

Paul Watters, director în cadrul Standard & Poor's, a precizat pentru FT că "după anunţul recent al BCE, fondurile de pensii ale companiilor vor fi privite cu mai mare atenţie de către pieţe, dar şi de către noi".

Dobânzile apropiate de zero, dar şi randamentele negative pentru obligaţiunile guvernamentale, cum se înregistrează în Germania sau Elveţia, au determinat managerii fondurilor de pensii să investească în acţiuni.

Presiunea pentru urmărirea unor randamente mai ridicate, prin creşterea ponderii acţiunilor în portofolii, implică, însă, riscuri extrem de mari, mai ales pe fondul incertitudinilor legate de acţiunile principalelor bănci centrale. După cum se arată şi în analizele de la BIS (Bank for International Settlements), programele de relaxare cantitativă au condus la crearea unor condiţii "euforice" pe pieţe, iar creşterea accelerată a cotaţiilor din ultima perioadă s-a realizat în ciuda deteriorării perspectivelor de profitabilitate.

O corecţie majoră a indicilor bursieri internaţionali, considerată a fi inevitabilă până la sfârşitul anului, va aplica, astfel, o nouă lovitură fondurilor de pensii ale companiilor, lovitură care se va transmite întregului bilanţ şi costurilor de finanţare.

Bodo Uebber, directorul financiar al companiei Daimler, a declarat pentru FT că nu îşi poate asuma riscul plasării unor sume prea mari din fondul de pensii în acţiuni sau indici bursieri şi a subliniat că "randamentele scăzute actuale sunt o problemă generată de performanţa economică redusă a Europei". În opinia sa, "trebuie să generăm creştere economică".

Din păcate, creşterea economică, aşteptată nu doar de fondurile de pensii, nu se poate relua pornind de la programele de relaxare cantitativă ale băncilor centrale, după cum au arătat anii de criză. Acestea au "stimulat" doar creşterea gradului de îndatorare, în speranţa menţinerii unei structuri economice şi financiare hipertrofiate de explozia creditului din ultimele decenii.

Pentru a-şi onora obligaţiile asumate în faţa foştilor şi actualilor angajaţi, companiilor care deţin fonduri de pensii nu le mai rămâne acum decât să spere că magia banilor din nimic va funcţiona până la urmă.