Strategia post-pre-Brexit

Pe 9 mai, la Sibiu, ar fi trebuit să aibă loc summit-ul relansării Uniunii post Brexit. Dar nu a fost să fie! Summit-ul se va ţine, bineînţeles, dar ambiţiile au trebuit să fie reconsiderate. Brexit-ul s-a tot amânat, aşa că la Sibiu, unde liderii UE se vor reuni joi, 9 mai, atât de simbolic chiar de ziua Europei, se va aborda tema căii de urmat de blocul comunitar, dar asta în timp ce Marea Britanie este încă membru al UE. Şi Regatul Unit va rămâne membru cel puţin până la pe 3 octombrie, când este stabilită noua dată de ieşire, şi asta numai dacă Marea Britanie va reuşi să găsească un compromis politic cât mai larg cu putinţă asupra obiectivelor privind Brexit-ul şi să aprobe acordul de retragere din UE.

Aşa că în oraşul pe care Klaus Iohannis l-a condus din 2000 până la alegerea sa ca preşedinte, în noiembrie 2014, în locul planificatei demonstraţii de unitate europeană, summit-ul se va mărgini să pună bazele unei reflecţii preliminare privind "agenda strategică" pentru următorii cinci ani. Cum, din câte se pare, prim-ministra britanică Theresa May nu va fi prezentă la Sibiu, supoziţia că Brexit-ul chiar se va întâmpla va fi teza oficială a summit-ului. Dar, nimic nu e sigur acum privind viitorul Marii Britanii, în interiorul sau în afara UE, aşa că la Sibiu nu va fi spaţiu pentru o reală discuţie strategică.

S-ar putea ca la Sibiu UE să reuşeas­că să vorbească pe "o singură voce", dar această voce va fi "subţire". În orice caz, din informaţiile care există, România ar fi pregătit pentru acest summit o formulă care să evite sciziunile, din ce în ce mai mari, din interiorul Uniunii. Ori, acum, înaintea unor alegeri europene de la care scepticii aşteaptă tot ce este mai rău, fisurile care despart membrii UE sunt din ce în ce mai vizibile decât oricând acum. Recenta vizită a lui Matteo Salvini la Budapesta şi antanta prietenoasă care pare să se fi stabilit între liderul neofascist italian şi un Viktor Orban din ce în ce mai lipsit de complexe, dă o dimensiune a încordării existente între liderii ataşaţi valorilor democraţiei liberale şi cei care fac paradă de iliberalismul lor pentru care nu mai există vreo linie roşie pe care s-o depăşească. Şi chiar dacă la Sibiu va fi Giuseppe Conte, primul ministru italian, şi nu Matteo Salvini, pentru toată lumea, mai puţin probabil pentru liderul Mişcării 5 stele, Luigi Di Maio, este evident cine este omul forte al Italiei.

Dar cine este omul forte al Româ­niei? Va reuşi Klaus Iohannis să-şi convingă invitaţii şi opinia publică internaţională că puterea este controlată de preşedinte, sau, preşedintele PSD Liviu Dragnea, folosind marioneta care dă false semne de independenţă, Viorica Dăncilă, va demonstra că situaţia din Româna nu este diferită în mod esenţial de cea din Ungaria sau Polonia, preşedintele fiind doar un spectator avizat, dar nu actor. Căci la Sibiu nu va fi doar un spectacol european, ci şi o reprezentaţie autohtonă în care nu vor lipsi subtilităţi inteligibile doar pentru publicul românesc.

Aşa că reuşita sau nereuşita summit-ului de la Sibiu va avea în egală măsură consecinţe pentru Europa, dar şi pentru România.

Dacă la Sibiu liderii UE vor reuşi să rămână uniţi dincolo de diviziunile care îi despart şi vor reuşi să discute constructiv despre o linie strategică care să ducă la depăşirea acestui deceniu de gestionare a şirului de crize care a urmat recesiunii economice din 2008, atunci summit-ul va fi un succes. Pe această bază se va putea merge mai departe la summit-ul din iunie când priorităţile stabile la Sibiu vor fi completate şi definitivate şi în funcţie de rezultatele alegerilor europene din 23-26 mai.