SUA - CHINA: 233 la 227

Meciul, după cum se vede, este foarte strîns. Ca să fim mai aproape de realitate, ar trebui să spunem că este mai mult o cursă, decît un meci, iar ea face parte nu dintr-o elegantă şi "curată" competiţie sportivă, ci dintr-un cît se poate de "murdar" război total. Aşa cum, spre exemplu, deplasarea trupelor lui Napoleon în campaniile sale nu este o simplă competiţie contra cronometru, ci una dintre performanţele de excepţie care au dat "Împăratului" cheia succeselor sale militare.

Despre ce cursă este vorba, aşadar? Despre cursa "licornilor". Întreprinderi tinere cu creşteri turbo, a căror valoare totală de piaţă este estimată la 1 miliard de dolari sau mai mult. În Beijing sunt actualmente 93, deja mai multe decît în celebra Silicon Valley din America. Per total, SUA păstrează însă un "uşor" avantaj. Ca să punem lucrurile în perspectivă, o ţară cum este Franţa deţine doar 7 licorni. În lume sunt inventariate, la sfîrşitul primului trimestru 2020, 586 astfel de companii, cu o valoare însumată de circa 1900 miliarde dolari!!! Marşul licornilor face parte din marele război pentru dominaţie tehnologică şi economică al secolului XXI, cel dintre SUA şi China. Acesta este contexul necesar înţelegerii deciziei Administraţiei Trump de a interzice pur şi simplu aplicaţia Tik Tok pe teritoriul SUA, de la 1 septembrie curent, dacă ea nu trece sub controlul unei firme americane. De unde şi negocierile pe repede înainte cu Microsoft pentru achiziţionarea aplicaţiei dezvoltată de chinezi care a făcut o breşă considerabilă în teritoriul aplicaţiilor tip Youtube, atingînd încă din februarie 2019 peste 1 miliard de descărcări la utilizatori. Ce spune episodul curent despre poziţiile părţilor în acest război al titanilor şi despre dinamica previzibilă a înfruntării? Primul şi cel mai important: avem deja atestatul faptului că ceea ce a început, după 1980, ca un gigantic proces de modernizare al Chinei, bazat pe importul masiv de capital şi tehnologie, în principal din SUA, dar şi din Europa şi Asia de Sud Est, a depăşit etapa "copilăriei avansate" şi a intrat adînc în faza "maturităţii". Deşi, în multe domenii tehnologice, China este încă la remorca zonelor super-dezvoltate, capacitatea ei de a produce, aplica şi exporta produse bazate pe tehnologie de vîrf a devenit nu doar o componentă vizibilă şi integrată a peisajului economico-politic mondial, ci o ameninţare directă, credibilă şi eficace pentru teritorii/zone dominate pînă de curînd doar de SUA, Japonia, Coreea de Sud sau Europa.

Dragonul chinezesc nu mai este doar distractiva jucărie de hîrtie care sperie spectatorii occidentali ai festivalului anului nou chinezesc, ci o "arătare" cu ghiare şi colţi care aruncă flăcări adevărate pe nări. Arde, zdrobeşte şi doare! Dacă în nenumărate alte zone ale activităţii sale, Administraţia Trump poate fi făcută praf pentru "prostia" pe care a răspîndit-o în jur, în cantităţi diluviene, în relaţia cu China a făcut ceea ce doar Cezar a îndrăznit, confruntat cu rebeliunea Romei: să treacă Rubiconul cu armata pentru a o supune prin forţă. Reacţia SUA, generată în totalitate de "componenta Trump" trasează, de departe, cea mai importantă linie de hotar în confruntarea Americii cu China, adevăratul şi singurul competitor pentru locul din vărful dominaţiei globale, economice şi tehnologice, în ultimă instanţă, militare. Toate celelalte mijloace de relaţionare sunt încă în joc, desigur, de la negociere, pînă la competiţia reglementată. Noutatea constă în faptul că în ecuaţie a fost introdusă oficial şi componenta de forţă. Deocamdată, forţă politică. Mutarea de la Washington a reprezentat o surpriză pentru Beijing, iar reacţia, pînă acum, a fost esenţialmente una defensivă. Sau, mai degrabă, defensiv-negociatoare. China nu este încă pregătită pentru o confruntare totală şi fără menajamente cu SUA. Nu este pregătită în primul rînd politic şi, într-o măsură considerabilă, nici economic-tehnologic. Mai are nevoie de timp şi de acumulări strategice. Putem însă vorbi în continuare despre "China" şi reacţiile ei pe cîmpul războiului pentru supremaţie economico-tehnologică, politică şi militară? Realităţile şi reacţiile arată că abordarea "monolitică" se apropie tot mai mult de punctul de inflexiune (The Tipping Point). Nici măcar la nivelul conducerii Partidului Comunist Chinez, "unitatea de vederi" nu mai poate fi mimată credibil. Temele confruntării cu SUA produc reacţii foarte diferite în China. Şi, nu puţine zone de interese şi de putere dezvoltate în structura socială şi politică a marii puteri, care stă oficial, încă, sub flamura comunistă, nu sunt deloc partizane ale unui război total cu America şi Occidentul. Oricum, nu acum. Competiţie da, dar pe fundul unei relaţii de cooperare cel puţin la fel de sigure, extinse şi productive, dacă nu încă şi mai largi. Cheia de boltă a "marelui salt înainte" al Chinei se numeşte globalizare, iar o posibilă retragere în limitele izolaţioniste ale "naţionalismului tradiţional" nu promite nici un fel de linie strategică de succes. Trump a putut să fluture steagul "reîntoarcerii Americii la America" pentru că ştie foarte bine că ţine încă în mîini frîiele şi bună parte din avantajele globalizării pe care nu are nici nu fel de interes să o "omoare", ci doar să o mulgă ceva mai strict în interesul propriu, ca în alte vremuri.....cum au fost cele imediat după al doilea război mondial.....de unde şi ecoul atît de favorabil al lozincii: "Let's make America great again!"

Pînă la o eventuală "bătălie a tuturor bătăliilor" care ar putea să nu aibă loc niciodată, confruntarea SUA-China ne va oferi în meandre, suişuri şi coborîşuri, multe alte episoade ale unei telenovele geopolitice cu geometrie variabilă, pendulînd între cooperare şi confruntare. Îndeajuns pentru a umple golurile şi ariile deşertificate ale acestui secol sau, mă rog, a ceea ce a mai rămas din el. În concluzie: ţineţi aprope şi nu schimbaţi canalul, că nici nu ştiţi ce pierdeţi!!!

P.s. "Pour les connaisseurs" şi doar de dragul exemplului, iată calendarul deplasărilor şi angajării în bătălii succesive ale diviziei Massena în campania lui Napoleon, Italia, 1797: 13 ianuarie, Verona; 14 ianuarie Montebaldo, 40km distanţă, bătălia de la Rivoli; 14 ianuarie, seara, marş către Mantua, 70km distanţă unde se află angajată în luptă a doua zi; 16 februarie, angajată în bătălia din jurul localităţii nord italiene La Favorite. Pentru cei care ar putea trece cu vederea amănuntul, diviziile mecanizate încă nu fuseseră "inventate", carul tras de boi sau de cai fiind cel mai avansat mijloc de transport, rezervat însă pieselor de artilerie şi aprovizionării, nicidecum deplasării infanteriei!!! "Pifanii", adică grosul armatei, mergeau pe picioarele lor cu tot harnaşamentul în cîrcă şi nu rareori dormeau mai mult în marş, decît în staţiile de repaus.