SUB IMPERIUL PANICII, PARLAMENTUL EUROPEAN A AMÂNAT VOTUL PENTRU TTIP Mai poate fi oprit marşul către lumea orwelliană a "liberului schimb"?

Falimentul Greciei constituie în aceste zile, mai mult ca niciodată, acoperirea perfectă în presă, pentru a trece cu vederea negocieri cu mult mai importante pentru viitorul cetăţenilor din Europa şi Statele Unite.

Este vorba, bineînţeles, despre două tratate comerciale fără precedent în perioada postbelică, cunoscute sub numele TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) şi TPP (Trans-Pacific Partnership). Primul are ca obiectiv stabilirea unui cadru de liber schimb între Statele Unite şi Uniunea Europeană, iar al doilea între Statele Unite şi alte 11 ţări din regiunea Pacificului, dar fără China.

După cum arătam şi într-un articol anterior (vezi "TTIP va submina direct şi bruma de democraţie rămasă în Europa", BURSA, 24.04.2015), liberul schimb reprezintă una dintre cele mai puternice forţe pentru creşterea competitivităţii şi productivităţii din cadrul unei economii naţionale, deoarece producătorii de bunuri şi servicii trebuie să se adapteze, altfel nu au nicio şansă de prosperitate sau supravieţuire, iar consumatorii beneficiază de cea mai largă ofertă, atât din punct de vedere al calităţii, cât şi al preţului.

Din păcate, liberul schimb se găseşte doar la nivel declarativ în cele două tratate, iar noţiunea a căpătat un caracter orwellian. Dacă ar fi fost vorba cu adevărat de liberalizarea schimburilor de mărfuri şi servicii la nivel global, TTIP şi TPP nu ar fi ocupat mii de pagini, ci doar una singură, eventual urmată de alte câteva cu semnături, în care s-ar fi arătat că sunt eliminate toate barierele comerciale dintre naţiunile participante şi subvenţiile interne.

De când negocierile din jurul tratatelor au ajuns în presă, autorităţile nu au ratat nicio ocazie pentru a lăuda calităţile acestora şi a promite o nouă eră a prosperităţii.

Din păcate, aproape nimeni nu mai crede promisiunile, cu excepţia puternicelor grupuri de lobby care au contribuit direct la redactarea tratatelor. Este şi greu să fie altfel, deoarece conţinutul documentelor este secret chiar şi pentru majoritatea parlamentarilor din ţările participante.

În Congresul american documentele TPP au fost plasate într-o cameră secretă, unde anumitor parlamentari li s-a permis accesul pentru o perioadă limitată. Au fost interzise, de asemenea, orice declaraţii ulterioare cu privire la aspectele concrete ale tratatului.

În opinia renumitului investitor Jim Rogers, "secretul din jurul acordului TTIP este îngrijorător, deoarece secretul însoţeşte, de cele mai multe ori, lipsa de onestitate".

Forţând limitele Constituţiei, preşedintele Obama a cerut Congresului să adopte o lege care să-i acorde dreptul de negociere directă a TPP şi TTIP, fără interveţia legislativului, doar formele lor finale fiind supuse aprobării Senatului şi Camerei Reprezentanţilor.

După o aprobare la limită în Senat, ca urmare a activităţii febrile a grupurilor de lobby şi a marilor bănci, inclusiv sub forma unor noi "contribuţii" financiare, legea s-a împotmolit în Camera Reprezentanţilor în ultima zi a săptămânii trecute.

Parlamentarii au votat legea, dar nu şi un document legislativ complementar, care se referă la măsurile de protecţie a locurilor de muncă afectate de intrarea în vigoare a TPP. Până când nu se va aproba şi acesta, adminstraţia Obama nu poate trece la negocierea rapidă a tratatului. Ironic este faptul că legea promovată de preşedintele Obama a fost blocată chiar de Partidul Democrat.

Acum, administraţia de la Washington a trecut la accentuarea presiunilor asupra propriului partid, care este descrisă de Wall Street Journal drept "lupta lui Obama pentru salvarea acordului comercial". Din păcate, titlul articolului din WSJ (n.a. "Obama Fights to Save Trade Bill", 14.06.2015) nu reflectă adevărul, pentru că nu existenţa acordurilor comerciale este pusă sub semnul întrebării, ci "privilegiul" neconstituţional pe care încearcă să-l obţină preşedintele.

"Doar îndrăzneala de a înainta Congresului o astfel de propunere reprezintă, din punct de vedere legal, trădare", scrie consilierul financiar Martin Armstrong pe blogul său. În opinia sa, "Constituţia nu oferă Congresului nicio autoritate pentru delegarea puterii într-o astfel de manieră".

Pe site-ul Facultăţii de Drept din Cadrul Universităţii Cornell dedicat Constituţiei se arată că "puterea exclusivă asupra activităţilor comerciale dintre state şi dintre Statele Unite şi alte ţări revine Congresului", conform Articolului I, Secţiunea 8 din Constituţie.

Un articol recent din New York Times arată că, în timp ce marile corporaţii şi-au exprimat nemulţumirea, ceilalţi reprezentanţi ai mediului de afaceri şi-au exprimat satisfacţia pentru ceea ce se poate dovedi doar o victorie minoră şi temporară.

Pe fondul îngrijorărilor legate de posibila limitare a accesului la medicamentele generice, în condiţiile în care marile companii farmaceutice promovează întârirea şi extinderea cadrului de patentare, Heather Bresch, director executiv al producătorului de medicamente generice Mylan, şi-a exprimat speranţa că va avea mai mult timp să-şi suţină cazul împotriva TPP în forma sa actuală, după cum mai scrie NYT.

Blocarea legii de către Camera Reprezentanţilor a fost salutată şi de David Levine, fondator al organizaţiei American Sustainable Business Council, în opinia căruia "TPP va oferi companiilor multinaţionale o putere fără precedent de a trece peste măsurile de protecţie a consumatorilor şi mediului".

În ceasul al doisprezecelea, o parte a adevărului din spatele TPP a ieşit la iveală şi în Australia. Sistemul naţional de compensare a medicamentelor va fi subminat grav prin noul acord, deoarece "negociatorii din Statele Unite au promovat agresiv măsurile care favorizează companiile farmaceutice multinaţionale, în defavoarea guvernelor naţionale şi a sistemelor publice de sănătate", după cum scrie Sydney Morning Herald.

Una dintre cele mai dure critici ale acordului TPP vine, însă, de la Michael Wessel, un veteran al negocierilor comerciale internaţionale ale SUA, care a primit permisiunea să citească tratatul. În revista Politico, Wessel a scris că "i-am explicat preşedintelui, în termeni duri, efectele negative ale tratatului asupra naţiunii", dar "nu pot să împărtăşesc criticile cu dumneavoastră" (n.a. articolul "I've Read Obama's Secret Trade Deal. Elizabeth Warren Is Right to Be Concerned", Politico, 19.05.2015).

Deosebit de îngrijorător este şi faptul că "administraţia Obama păstrează secretul informaţiilor chiar şi faţă de cei cărora li se cere sfatul cu privire la tratat", după cum mai scrie Michael Wessel.

Mai mult, în opinia lui Wessel, "nimic din ceea ce este luat în considerare la nivelul Congresului nu va asigura faptul că TPP va îndeplini obiectivul promovării producţiei interne şi al creării locurilor de muncă".

În ceea ce priveşte votul din Congres pentru a permite administraţiei Obama să negocieze singură noile tratate comerciale, Wessel se pronunţă pentru iniţierea unor dezbateri dure între puterea legislativă şi cea executivă de la Washington, deoarece "lipsa întrebărilor din partea reprezentanţilor noştri aleşi ar reprezenta abdicarea de la datoria lor constituţională".

Dacă acestea vor fi efectele la nivelul economiei americane, oare la ce mai pot spera economiile mici, fie că sunt din Asia sau din Europa de Est?

În urma nemulţumirilor manifestate în Germania cu privire la TTIP, ambasada SUA din Berlin a pus la dispoziţia autorităţilor guvernamentale documentele tratatului, dar tot într-o cameră secretă cu acces limitat. După cum scrie publicaţia Deutsche Wirtschafts Nachrichten, "nu există planuri privind acordarea accesului la documente şi pentru membrii Parlamentului".

Şi atunci ce importanţă şi influenţă poate avea un vot în necunoştinţă de cauză? Şi cine îşi va asuma responsabilitatea pentru cel mai important acord comercial din perioada postbelică?

Uniunea Europeană, bineînţeles. "Opţiunile parlamentelor naţionale sunt limitate, deoarece acordurile privind comerţul liber sunt de competenţa UE din 2009, iar Bundestag-ul are puţine mijloace pentru blocarea TTIP", mai scrie Deutsche Wirtschafts Nachrichten.

Din fericire, marşul forţat către o lume dominată de dreptul corporaţiilor de a se implica direct în procesul legislativ naţional a fost oprit, cel puţin deocamdată, şi în Europa.

Cotidianul britanic The Independent a scris recent că votul pentru TTIP a fost amânat în Parlamentul European, pe fondul numeroaselor amendamente propuse. Cele mai multe dispute au fost generate tocmai de prevederile referitoare la cadrul juridic de soluţionare a cauzelor comerciale, considerat a fi un mecanism de subminare a legislaţiilor naţionale de numeroşi europarlamentari.

Obstacolele din faţa tratatelor TPP şi TTIP reprezintă o oportunitate pentru creşterea presiunii asupra autorităţilor, astfel încât să existe o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte efectele asupra firmelor mici şi mijlocii şi a locurilor de muncă.

Dar se vor materializa, oare, acestea sau speranţa este mult prea firavă pentru a opri marşul către o lume orwelliană a "liberului schimb"? Newspeak-ul este deja aici.