SUB LUPA UNIUNII EUROPENE Rusia şi Ucraina - faţă în faţă pentru o nouă înţelegere privind tranzitul gazelor

Reprezentanţii Ucrainei, Rusiei şi Uniunii Europene sunt aşteptaţi să se întâlnească în această săptămână, mai exact pe 19 septembrie, la Bruxelles, unde vor începe noi negocieri asupra unui acord privind tranzitul gazelor ruseşti către Europa, prin Ucraina.

Acordul actual, care datează din 2009 şi la care s-a ajuns numai după negocieri dure care au dus la o întrerupere temporară a fluxurilor de gaze către Europa, expiră la sfârşitul acestui an, pe 31 decembrie.

Recentele alegeri europene şi ucrainene au întârziat începerea viitoarelor dis-cuţii, limitând astfel timpul pentru ca o nouă înţelegere să fie încheiată înainte ca cea veche să cadă. Chiar şi fără presiunea timpului, aceste negocieri ar fi fost dificile, ceea ce înseamnă că discuţiile ar putea ajunge la un impas şi, în caz cazul în care părţile nu ajung la un acord, ar putea rezulta întreruperi de gaze naturale, potrivit worldview.stratfor.com.

În ciuda concurenţei geopolitice ruso-occidentale, Rusia rămâne un important furnizor de energie pentru pieţele europene, în care infrastructura de tranzit de gaze din Ucraina joacă un rol major. Deşi Rusia a încercat să-şi reducă dependenţa de Ucraina ca importantă conductă de gaze naturale, construind alte conducte care să ocolească Ucraina, Moscova va avea nevoie în continuare de acces la infrastructura conductelor ucrainene.

Ţinând cont că toate părţile îşi doresc un acord, nu este exclus ca Rusia şi Ucraina să încheie o înţelegere înainte de expirarea celui existent. Rusia are nevoie de un acord de tranzit pentru a putea furniza gaze pe pieţele europene prin Ucraina şi ar prefera să evite întreruperile care reduc veniturile. Deşi nu mai importă direct gazul natural rusesc, Ucraina beneficiază de aproximativ 3 miliarde de dolari anual din taxele de tranzit; întreruperea acestui venit ar fi o lovitură economică semnificativă pentru Kiev. Şi Uniunea Europeană, care va participa la negocieri în calitate de mediator, are, în mod evident, un interes major în a se asigura că un acord va fi încheiat pentru a evita riscul de întreruperi a aprovizionării.

Relaţiile dintre Ucraina şi Rusia sunt mai puţin tensionate, iar schimbul de prizonieri de înaltă importanţă de la începutul lunii septembrie şi planurile de discuţii între Rusia, Ucraina, Franţa şi Germania pentru a negocia conflictul ucrainean, vor facilita eforturile de a încheia un acord. Rusia a oferit deja Ucrainei o prelungire de un an a acordului de tranzit existent, iar Ucraina şi Europa au combătut, solicitând o prelungire de 10 ani.

Cu toate acestea, există încă obstacole semnificative care pun în balanţă siguranţa încheierii unui nou acord. Divergenţele legate de anexarea Rusiei din 2014 a Crimeei şi implicarea sa în conflictul în curs din estul Ucrainei vor servi, cu siguranţă, drept complicaţie suplimentară la negocieri cu privire la chestiuni precum termenul contractului, volumele minime de tranzit şi preţuri.

În plus, există în continuare între cele două state o serie de dispute restante legate direct de tranzitul de gaze şi infrastructura energetică - litigii pe care ambele vor încerca să le rezolve în favoarea lor prin negocierile actuale. Rusia a spus deja că o tranzacţie de tranzit este posibilă doar în absenţa acţiunilor legale, cum ar fi eforturile companiilor energetice ucrainene de a obţine o compensaţie de aproximativ 6 miliarde de dolari prin arbitraj internaţional pentru confiscarea activelor ruse în Crimeea. Moscova a refuzat, de asemenea, să recunoască competenţa instanţelor internaţionale în materie. Separat, Naftogaz - care gestionează infrastructura de gaze din Ucraina - spune că gigantul rusesc de gaze naturale Gazprom îi datorează 2,56 miliarde de dolari în daune legate din taxele de tranzit pe gaz. O dispută privind datoria ucraineană restantă faţă de Gazprom a împiedicat semnificativ negocierile din 2009 pentru acordul curent şi nu ar fi o surpriză ca dispute similare să planeze asupra acestui accord.

Totodată, noua infrastructură de trans-port al gazelor naturale a îngrijorat Ucraina. Rusia a încercat să-şi reducă dependenţa de Ucraina ca rută de tranzit prin simpla construire a conductelor care o ocolesc. Prin dezvoltarea conductei Nord Stream 2 în Marea Baltică şi a conductei TurkStream în Marea Neagră - ambele se aşteaptă să fie finalizate în termen de doi ani - Rusia a creat o capacitate alternativă mai mică decât costul reabilitării infrastructurii ruse existente care duce prin Ucraina.

Strategia de infrastructură a Rusiei va modela actualele negocieri de tranzit, deşi noua infrastructură nu va permite Rusiei să ocolească complet Ucraina. De exemplu, Curtea Europeană de Justiţie a confirmat limitările capacităţii Gazprom de a utiliza conducta OPAL, care va face legătura cu Nord Stream 2 şi va permite Rusiei să îşi distribuie gazul în Europa. Chiar dacă Comisia Europeană a acordat Gazprom acces la 90% din capacitatea OPAL, ulterior instanţa l-a redus la 50%. O reducere semnificativă a celor 85 de miliarde de metri cubi (mmc) care tranzitează în prezent Ucraina anual ar fi ameninţată cu rentabilităţile financiare ale infrastructurii Ucrainei. Este necesară o anumită cantitate de tranzit de gaze pentru a deservi şi finanţa reţeaua de conducte, care deja operează cu mult sub capacitatea sa maximă de 140 mmc.

Ucraina nu este singura care se frământă din cauza construcţiei noii infrastructuri de conducte. Nord Stream 2, în special, a supărat atât Statele Unite, cât şi membrii UE din Europa de Est interesaţi să reducă influenţa Rusiei asupra Europei prin exportul de gaze naturale. Aceste îngrijorări, plus posibile întârzieri în construcţia conductei, ca urmare a angrenajelor de reglementare ale UE sau a sancţiunilor americane aflate acum în desfăşurare, ar putea obliga Rusia să adopte o abordare mai conciliantă în cadrul discuţiilor de tranzit.

Dacă negocierile vor ajunge într-un impas sau vor continua dincolo de 31 decembrie, fluxurile de gaze naturale prin Ucraina către Europa ar putea fi întrerupte. S-au făcut pregătiri pentru această posibilitate în ultimul an: rezervele de gaz din Uniunea Europeană au atins un nivel record, deoarece Europa încearcă să construiască un tampon împotriva întreruperilor pe termen scurt în timpul iernii, când consumul creşte.

Depozitarea gazelor ucrainene este, de asemenea, la un nivel mai ridicat decât a fost în ultimii ani, iar ajustările infrastructurii sunt finalizate pentru a facilita livrarea de gaze naturale la nivel naţional în cazul unei reduceri ruseşti. Ucraina nu mai cumpără gaz direct din Rusia, în schimb cumpără din Europa, care tranzitează gazul spre Ucraina în sens invers. Însă, până în prezent, configuraţia infrastructurii Ucrainei a însemnat că zonele de est şi de sud ale ţării trebuie să-şi obţină aprovizionarea cu gaze naturale, sifonând gazul natural rusesc îndreptat spre Europa, pe care Ucraina, la rândul său, îl înlocuieşte cu gaz produs intern sau depozitat în vestul ţării. În acest caz, o întrerupere nu ar lăsa nimic pentru ca regiunile de est şi de sud să sifoneze. Din acest motiv, Kiev a început modernizarea infrastructurii sale pentru a permite livrarea directă de gaz din ves-tul Ucrainei în regiunile sale de est şi de sud.

Stocarea şi modificările de infrastructură ar putea reduce efectele oricărei perturbări pe termen scurt asupra fluxurilor de gaze prin Ucraina. Dar, dacă intervalul de timp se prelungeşte mai mult de câteva săptămâni, majorarea preţurilor şi deficienţele ar putea să afecteze porţiuni semnificative din Europa Centrală şi de Sud, bazate pe tranzitul ucrainean, inclusiv ţara noastră, Germania şi Italia. Posibilele perturbări ale unei întreruperi a aprovizionării, care ar putea cauza deficienţe pentru utilizatorii casnici şi industriali în timpul consumului maxim de iarnă, oferă un stimulent semnificativ pentru Uniunea Europeană să faciliteze negocierile de tranzit curente.

În acelaşi timp, desigur, întreruperile de aprovizionare ar provoca pierderi semnificative ale veniturilor Gazprom, iar Ucraina ar avea un impact major din pierderea comisioanele de tranzit. În ciuda interesului comun de a evita o defalcare a negocierilor, relaţiile slabe dintre Rusia cu Ucraina şi Vestul şi efectele viitoarelor schimbări ale infrastructurii de furnizare a energiei vor îngreuna discuţiile.

În ţara noastră, problema sistării livrărilor de gaze naturale către Europa, prin Ucraina de către Rusia a stârnit îngrijorări şi controverse.

Virgil Popescu, deputatul PNL şi vicepreşedinte al Comisiei pentru Industrii şi Servicii, a declarat recent că Guvernul nostru este complet nepregătit pentru a face faţă unei astfel de situaţii.

Domnia sa a afirmat: "Am avut o interpelare către Ministerul Energiei şi Ministerul Economiei şi mi-au răspuns că sunt foarte pregătiţi să facem faţă acestei situaţii. Putem să importăm pe la Medieşu Aurit, dar din câte ştiu eu nu avem acord de interconectare cu Ucraina. Transgaz şi compania de transport ucrainiană nu au ajuns la o înţelegere unde să pună punctul de măsurare, ucrainienii îl doresc pe partea lor, iar noi îl dorim pe bună dreptate pe partea noas-tră. Cele două ministere mi-au mai răs-puns că se mai pot importa gaze pe la graniţa cu Ungaria, dar nu am finalizat BRUA. O altă idee, tot din partea celor două ministere, a fost importarea de gaze pe la Giurgiu, la graniţa cu Bulgaria, dar nici acolo nu avem punct de interconectare. Eu nu ştiu ce gândesc şi ce ştiu cele două ministere şi pe unde putem importa".

Conform deputatului, de regulă, în perioada de iarnă ţara noastră importă aproximativ 1,5-2 miliarde metri cubi de gaze naturale, din Rusia, prin conductele de tranzit.

Aşadar, dacă Rusia nu va mai livra gaze prin Ucraina, vom avea o problemă majoră în aprovizionarea cu gaze a Româ-niei.

Totodată, expertul în energie Ovidiu Demetrescu consideră că această situaţie este o joacă geopolitică la nivel european, care a existat dintotdeauna, "o carte pe care Rusia o joacă", Europa depinzând de gazul rusesc, iar Federaţia Rusă de banii pe care Europa îi plăteşte pentru gazul pe care îl primeşte.

"Rusia nu îşi permite nici să piardă veniturile provenite din exportul de gaze naturale, şi nici nu are ce să facă cu atâtea gaze", a completat domnul Demetrescu.

Domnia sa a conchis că, întotdeauna, însă, va exista o presiune geopolitică şi trebuie să învăţăm cum să facem geopolitică şi diplomaţie regională, economică, politică, pentru că, până la urmă, avem nevoie de un vecin puternic care să ne fie aliat.