English
Adevăraţii câştigători ai alegerilor parlamentare din 30 noiembrie sunt marii seniori locali. De la 1 decembrie, România a intrat sub zodia baronilor. Liderii judeţeni ai partidelor - Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, Marian Vanghelie şi Liviu Dragnea, Marian Oprişan şi Ion Prioteasa la PSD, Lucian Iliescu sau Răducu Filipescu, ba chiar şi Andrei Chiliman, la PNL, Gherorghe Falcă sau Gheorghe Flutur, dar şi Radu Berceanu şi Roberta Anastase, ori Emil Boc, transformat mai nou în baron de Cluj, la PDL - îşi văd puterea maximizată în faţa noilor stăpâni, puterea unor Ion Iliescu sau Victor Hrebenciuc păleşte. Căci la alegerile parlamentare, aşa numitul vot politic nu a fost altceva decât traducerea în voturi a covârşitoarei influenţe de care beneficiază liderii locali ai partidelor. Aşa că nu Oana Niculescu Mizil, ci Marian Vanghelie a câştigat prin vot direct colegiul 20 din Bucureşti, aşa cum nici Manuela Mitrea nu a câştigat colegiul 8, nici Matei Brătianu colegiul 7 din Constanţa, şi nici măcar Alexandru Mazăre nu ar fi câştigat colegiul 3 senatorial ce corespundea celor doi de mai sus, dacă nu ar fi fost Radu Mazăre. Tot aşa, la Giurgiu, Lucian Iliescu, fost pesemit, fost lider comunist, a "năşit" victoriile liberale.
Totul arată că, după aceste alegeri, partidele politice româneşti se schimbă. Iar schimbarea va veni dinspre aceşti lideri locali. Cu o conducere centrală slăbită, partidele devin federaţii de carteluri locale. Puterea în partide se mută în plan local. Chiar şi în PDL, încet, influenţa lui Traian Băsescu se destramă în faţa acestor "maiores terrae" care acumulează tot mai multă influenţă. De aceea, transfigurate, partidele seamănă din ce în ce mai mult cu cei ce le conduc mai mult sau mai puţin discret: pragmatice, nonideologice, dar mai ales clientelare.
Dacă PSD şi PNL, cu ocazia congreselor lor extraordinare de mai an, amorsau procesul de transfer al puterii către liderii judeţeni sau regionali, după alegerile locale din iunie 2008, odată cu alegerea directă a preşedinţilor consiliilor judeţene, puterea baronilor nu mai poate fi îngrădită. Aleşi prin vot direct, lipsiţi de complexe, scăpaţi de controlul organizaţiei centrale, baronii au căpătat o putere la care acum câţiva ani Nicolae Mischie sau Bebe Ionescu nici nu visau. Paradoxal, aceste schimbări pot avea efecte benefice asupra partidelor. Acestea vor cunoaşte multiplicarea clivajelor interne, ceea ce ar putea contribui la democratizarea şi reformarea lor internă. Şi nu pentru că baronii ar fi aşteptaţii reformatori, ci pentru că faliile ce s-au instalat deja în interiorul partidelor vor putea conduce spre revitalizarea structurilor interne. Acordurile oligarhice la nivel de partid sunt încă posibile, chiar probabile, dar ele nu pot fi decât provizorii.
Competiţia pentru controlul resurselor va contribui la relansarea conflictelor intrapartinice. Şi dacă, pe acest fundal, partidele vor fi capabile să creeze lideri naţionali federalizatori, capabili să menţină echilibrul între grupuri, sistemul partidist românesc ar putea funcţiona. Altfel, lupta pentru descentralizare, formă prin care se traduce la nivel instituţional această situaţie, ar putea genera războaie fratricide care vor afecta întreaga societate.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de Gheorghe în data de 04.12.2008, 09:24)
Dl-e Parvulescu sistemul uninominal si alegerea presedintilor CJ in sistem uninominal, dezintegreaza partidele.
Un partid ar fi trebuit sa fie un incubator de solutii, de politici strategice la nivel national, ori sistemul uninominal care "cristalizeaza" in jurul baronilor locali, o sa formeze "bisericute" in interiorul partidelor, care se vor devora reciproc.
Nici vorba de dezbateri pentru politici nationale strategice, totul se va reduce la politici locale si pe termen scurt.
Asta-i efectul sistemului uninominal, chiar daca este proportional.
Sunteti multumit de rezultatele "minutatei" initiative pentru care a-ti pledat anni de zile?
2. fără titlu
(mesaj trimis de Dan T în data de 05.12.2008, 03:44)
Numai timpenii spuneti ....
am incercat acum citeva luni sa intru in discutie cu dv. prin intermediul pro democratia sa va explic de ce nu e bun sistemul uninominal ales cu distributie proportionala si o cerbera mi-a raspuns la telefon si incerca sa ma convinga ca e bun.
De aici din Canada se vede altfel.
sistemul american si canadian e cel mai bun, simplu si eficace si fiind intr-un singur tur este si economicos....
am vrut sa va spun asta si sa incercati sa nu copiati ce e in europa caci nu sunt bune, dar se ajunge greula dv.
3. fără titlu
(mesaj trimis de Florian în data de 05.12.2008, 09:34)
Votul pe liste nu era bun, deoarece campania electorala se axa pe programe de guvernare. Votul uninominal este mult mai bun, deoarece candidatii promit asfaltari, canalizari, butelii si alte asemenea rezolvari, toate de competenta parlamentului, desigur (valabil pentru orice sistem uninominal).
Votul pe liste nu era bun, pentru ca nu asigura "legarea de glie" a parlamentarilor. Votul uninominal este bun, deoarece candidatii ajung sa imparta sacose cu pomeni electorale si in catune, nu numai la oras (valabil pentru orice sistem uninominal). Tot o data la patru ani se va materializa "legarea de glie", pentru ca alegatorul roman nu e pretentios, cu o pomana preelectorala il castigi. Avantajul de necontestat este, asa cum am aratat, o dispersie mai echitabila a pomenii.
Votul pe liste nu era bun, pentru ca nu votai persoana, ci lista (desigur ca alegatorul, lipsit cum e de orice preferinte politice, are interes zero pentru partidul din care face parte candidatul, pentru el totul e persoana). La alegerile ce abia s-au incheiat, cca 2/3 dintre voturi s-au dus catre alte persoane decat cele votate efectiv, ceea ce inseamna un real progres in privinta alegerii persoanei.
Cand era pe liste, stiai dinainte, cu certitudine, ca primii trecuti pe lista ajung sigur in parlament, ce plictiseala! Acum, alegerile sunt mai palpitante decat o tragere Loto 6/49 cu report acumulat timp de 4 ani. Pai nu-i mai bine sa se dixtreze boboru'?
Sistemul american & canadian, binecuvantat de dl. Dan T in comentariul nr. 2 de mai sus, este si mai distractiv. Ce-i drept, ies persoanele votate la nivel local, dar suspensul se muta la nivel de partide. Un partid poate sa obtina, cumulat pe tara, 60% din voturi, dar distributia lor neuniforma poate sa-i aduca partidului in cauza numai 40% din locuri in parlament. Sau invers. Mishteau beaucoup, n'est-ce pas? Cu atat mai mult cu cat chestia-i valabila si in cazul votului in doua tururi.
Asadar, bune fura si ideea mult iubitului si stimatului nostru presedinte, de a ne aburca pe o noua treapta de civilizatie a sistemului electoral, dar si sclipitoarea idee privind modul de punere in practica, izvorata din inteligenta domnului Parvulescu si slefuita de si mai inteligentele minti ale iubitilor parlamentari.
Hai sa traim bine, ca circul inveseleste, iar buna dispozitie la casa omului e sanatate curata. Sanatate si virtute, sa avem ce bea si vota.