SUPLIMENTUL HIDROELECTRICA Drumul Hidroelectrica în piaţa energiei

Compania Hidroelectrica a luat fiinţă în anul 2000, urmând ca, în 2002, să treacă printr-o reorganizare, completată de înfiinţarea a opt companii de reparaţii şi mentenanţă. În primii ani de existenţă ai companiei, res­pectiv perioada 2001-2004, au fost semnate contractele directe de vânzare a energiei pe termen lung cu aşa-numiţii "băieţi deştepţi", considerate a fi extrem de păguboase pentru companie, începând cu 2006, în contextul în care respectivele contracte expirau în 2014, 2015 sau 2018.

În 2003, Hidroelectrica raporta pierderi cifrate la aproximativ 35% (peste 300 milioane de RON) din cifra de afaceri a companiei (10.200 miliarde ROL - cifră de afaceri), puse de către directorul general de atunci, Traian Oprea, în seama secetei prelungite din acel an, ce a condus atunci la scăderea cantităţii de electricitate livrată, cât şi la înregistrarea unor datorii faţă de producătorii termo. Volumul total al investiţiilor se ridica la 4.672 miliarde ROL, în acel an.

Primul trimestru al anului 2004 aducea companiei trecerea pe profit. Pe parcursul lui 2006 s-a discutat despre fuziunea Termoelectrica (furnizor de energie termică aflat într-o situaţie dificilă din punct de vedere financiar) şi Hidroelectrica, unii comentatori notând că aceasta reprezenta o soluţie primejdioasă, în condiţiile în care compania hidro nu trebuia încărcată cu grupuri neprofitabile.

În 2006 a fost emis de către ministerul economiei şi comerţului un ordin care a obligat producătorii să tranzacţioneze energia numai pe Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale (PCCB).

Începutul lui 2007 aduce primele menţiuni despre finanţarea investiţiilor din domeniul energetic, pentru companiile din portofoliul statului, prin intermediul listării la Bursa de Valori, la un an de la listarea Transelectrica. Varujan Vosganian, ministrul economiei, arăta în ianuarie 2007 că Romgaz şi Hidroelectrica, societăţi a căror privatizare cu investitor strategic (preluare a pachetului majoritar de acţiuni) nu era luată în calcul în următorii ani, trebuie să demareze "rapid" procedurile de pregătire a listării.

Pentru 2006, Hidroelectrica a raportat un profit de circa 100 milioane de lei, în ciuda secetei prelungite şi persistente din acel an, la o cifră de afaceri estimată de 1,7 miliarde de lei. În 2005, compania revenise pe profit, cu o valoare estimată de 91,1 milioane de lei.

Contractele încheiate de Hidroelectrica înaintea transparentizării pieţei de energie şi care nu expirau înainte de 1 ianuarie 2008 reprezentau în 2007 40% din producţia sa de energie electrică şi 10-12% din piaţa totală (6-7 TW) de atunci.

Strategia energetică aprobată în 2007 de Guvern nota că una dintre cele mai importante măsuri din document era înfiinţarea unei companii naţionale energetice care să devină foarte puternică în regiune, urmând să grupeze producători din surse hidro, termo şi nucleare, precum şi cele trei distribuţii de energie electrică (Electrica) rămase atunci încă în proprietatea statului. Noua companie energetică naţională urma să fie privatizată prin listarea la BVB în circa un an de la constituire. Planurile Guvernului Tăriceanu au primit acordul Comisiei Europene, în 2008, dar acordul era condiţionat de faptul că societatea nu trebuia să deţină mai mult de 60% din producţia de energie din zona sa de distribuţie şi producţie.

Banca Mondială s-a opus proiectului, în condiţiile în care decizia de a constitui compania energetică era în contradicţie cu capitolul energie negociat înainte de aderarea la UE care stipula strategia pentru privatizarea companiilor din energie. În 2007, Hidroelectrica avea în administraţie 304 centrale hidroelectrice, toate urmând să fie integrate în acest campion naţional.

Proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj de la Tarniţa-Lăpuşteşti a fost anunţat în 2008, costul investiţiei fiind de circa un miliard de euro, iar puterea finală de 1.000 MW. Varujan Vosganian arăta atunci că hidrocentrala urma să fie finalizată "în cinci-şase ani".

Subiectul campionului energetic naţional a dominat anul 2008, cu moţiuni de cenzură pe subiect, anchete şi urmăriri penale, pichetări ale sindicaliştilor şi acţiuni în instanţă împotriva ordonanţei de urgenţă ce înfiinţa compania.

La 15 ianuarie 2009, secretarul de stat în noul guvern Tudor Şerban a anunţat că Ministerul Economiei doreşte să desfiinţeze Compania Energetică Naţională, printr-o ordonanţă de urgenţă, aşa cum a şi fost înfiinţată, de Guvernul Tăriceanu, în octombrie 2008.

• 2009-2015

Venit la conducerea companiei în anul 2009, Mihai David anunţa, în mai 2010, că noua Hidroenergetica dorea să lanseze în primăvara lui 2011 o emisiune de obligaţiuni în valoare de câteva sute de milioane de euro, promisă de câţiva ani de conducerea anterioară, şi că, în 2012, intenţiona ca societatea să se listeze la bursa locală şi la burse internaţionale.

În primele şapte luni din 2010, Hidroelectrica a realizat un profit operaţional de 890 milioane de lei, cu 280 milioane de lei mai mare decât în perioada similară din anul 2009 şi cu 100 milioane de lei mai mare decât cel de pe întreg anul 2008.

În decembrie 2010, Tribunalul Bucureşti a dat câştig de cauză sindicaliştilor, luând decizia că proiectul de fuziune prin absorbţie în vederea constituirii Companiei Naţionale Hidroenergetica, precum şi Proiectul de fuziune prin contopire în vederea constituirii Companiei Naţionale Electra nu sunt legale, iar ca urmare nu pot fi înregistrate şi Hidroelectrica divizată. În aprilie 2011, a fost dată decizia definitivă în acest caz, iar proiectul de restructurare a sistemului energetic a fost irevocabil desfiinţat. Tot în finalul anului 2010 a fost luată decizia înlocuirii lui Mihai David din funcţia de director general cu Constantin Trihenea.

În finalul lui 2010 a fost încheiat un nou contract încheiat de Hidroelectrica la un preţ cu mult sub media pieţei PCCB, administrată de OPCOM, cu ArcelorMittal Galaţi. Directorul David susţinea că acest contract este opţiunea strategică a statului de a susţine indus­tria siderurgică. Compania de stat a încheiat anul 2010 cu venituri totale estimate de 3,3 miliarde lei şi un profit brut de 500 milioane de lei, iar până în 2012 era preconizată finalizarea a 13 obiective hidroenergetice, investiţia totală ridicându-se la 500 milioane de euro. Compania avea în plan ca, până în 2025, să construiască 20 de amenajări cu o putere instalată de 843 de MW, investiţii de 1,9 miliarde euro, respectiv creşterea potenţialului hidroenergetic al ţării de la 53,83% în 2009 până la 64,78% în anul 2025.

În octombrie 2011, directorul Trihenea declara că Hidroelectrica nu are mijloace pentru modificarea sau întreruperea contractelor directe de vânzare a energiei, care sunt încheiate "poate" pe o perioadă "prea mare". Blocarea situaţiei de forţă majoră în finalul anului 2011 de către Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) a bulversat compania, iar directorul Trihenea a demisionat în decembrie, invocând motive personale. Curtea de Apel Bucureşti a decis la câteva săptămâni de la demisia lui Trihenea ca Hidroelectrica să menţină situaţia de forţă majoră în contractul încheiat cu traderul Energy Holding. Situaţia de forţă majoră s-a încheiat la 1 mai 2012.

De-a lungul negocierilor cu "băieţii deştepţi", începute la finalul lui 2011, s-a căutat ca beneficiarii să accepte scăderea cantităţilor de energie şi a duratei pentru fiecare acord, precum şi majorarea preţurilor la care Hidroelectrica vinde energia, ori contractele urmau să fie reziliate. În contextul acordurilor cu FMI şi Banca Mondială, ţara noastră se angajase în faţa organismelor internaţionale să rezolve problema acestor contracte.

• Insolvenţa Hidroelectrica

Hidroelectrica a intrat în insolvenţă in luna iunie 2012, la solicitarea Consiliului de Administraţie, invocând reducerea cifrei de afaceri şi nivelul ridicat al datoriilor, pe fondul unui "dezastru de management" şi al secetei din 2011. În esenţă, insolvenţa a fost cerută în scopul încetării contractelor cu "băieţii deştepţi", cealaltă opţiune luată în considerare la vremea respectivă fiind acţiunea pauliană (chemarea în instanţă a părţilor în câte un proces separat pentru cererea de anulare a contractelor).

Administratorul judiciar al Hidroelectrica, Remus Borza, arăta, în august 2012, prezentând motivele intrării în insolvenţă, că prejudiciul suferit în urma celor 10 contracte pe termen lung a însumat 1,1 miliarde de euro, în perioada 2006-2012.

Din cele 10 contracte bilaterale, şase au fost denunţate, iar renegocierea celor 4 a adus preţuri substanţial majorate şi venituri de 94 milioane de lei din plăţi retroactive, de la începutul lui 2012 până la jumătatea anului respectiv, potrivit lui Borza.

Tot Borza arăta că legea energiei din iunie 2012 interzicea contractele bilaterale, acestea fiind neconcurenţiale, iar, în consecinţă, toţi agenţii trebuiau să-şi cumpere energie de pe pieţele libere, anume OPCOM sau piaţa pentru ziua următoare.

În 18 octombrie, instanţa a decis rămânerea în insolvenţă a Hidroelectrica.

În 20 iunie, Tribunalul Bucureşti a admis planul de reorganizare a Hidroelectrica, compania având datorii de 3,59 miliarde de lei, iar la o săptămână distanţă, în 27 iunie, aceeaşi instanţă a decis ieşirea Hidroelectrica din insolvenţă.

În noiembrie 2013, Statul a majorat de la 10% la 15% pachetul de acţiuni ce urma să fie dat pe bursă, eventual. Calendarul listărilor a fost renegociat de câteva ori cu FMI, în următoarea perioadă. În urma unor astfel de discuţii, Guvernul s-a angajat să nu fie divizate sau fuzionate companiile de stat programate pentru listări, fiind abandonată ideea campionilor naţionali din energie.

Februarie 2014 a readus compania în insolvenţă, după ce fusese instalată o nouă conducere. Recursurile formulate la insolvenţa Hidroelectrica de "băieţii deştepţi" au fost admise de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv în nouă dosare. Autorităţile îşi propuseseră să listeze Hidroelectrica pe 30 iunie.

În martie 2014, în dosarul Hidroelectrica, Curtea Supremă l-a condamnat atât pe fostul ministru al economiei Codruţ Sereş la patru ani de închisoare cu executare (după un proces început în 2011) şi a decis şi condamnarea directorilor Hidroelectrica inculpaţi de procurorii DIICOT (printre ei şi fostul director al companiei Traian Oprea, care a fost condamnat la şase ani de închisoare cu executare). În acest dosar, Sereş şi alţi şase directori ai Hidroelectrica au fost acuzaţi de prejudicierea bugetului statului cu 165 milioane dolari, procurorii DIICOT acuzându-i pe cei şapte că au vândut ilegal energie electrică la preţuri subvenţionate.

Hidroelectrica şi-a contractat producţia pe tot anul 2014 încă din luna aprilie, după ce în anul precedent a devenit cel mai mare producător de energie electrică, devansând Complexul Energetic Oltenia şi ajungând la o cotă de piaţă de 28,2%, spre deosebire de 22,8% în 2012. Datoriile Hidroelectrica s-au diminuat cu 64% în iunie 2014, de la 4,33 miliarde de lei cât avea la deschiderea primei proceduri de insolvenţă, la 1,54 miliarde de lei, în contextul creşterii veniturilor cu 700 milioane de lei, de la 2,4 miliarde de lei la 3,1 miliarde de lei. În 2014, compania a obţinut un nou profit record, de 1,2 miliarde de lei, la afaceri istorice, iar în ianuarie 2015, a fost prima societate care a realizat tranzacţii pe atunci noul mecanism de tranzacţionare PCCB-LE al OPCOM, care prevede încheierea contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţie extinsă.

În mai 2015, Remus Borza aprecia că Hidroelectrica nu va ieşi din insolvenţă în acel an, aşa cum se estima iniţial, în contextul în care "procedurile juridice", respectiv procesele cu "băieţii deştepţi", avansau greu.

În aprilie 2016, compania a scos la vânzare ultimul lot de 20 de microhidrocentrale, la un preţ de 49 milioane de lei, egal cu valoarea contabilă a activelor, acestea având o putere instalată de 16,48 MW.

În 21 iunie, Tribunalul Bucureşti a decis ieşirea Hidroelectrica din insolvenţă. Administratorul FP a cerut listarea (duală) rapidă a companiei, spunând că Hidroelectrica a ieşit din lunga perioadă de insolvenţă "mai sănătoasă şi mai puternică", pregătită să valorifice "potenţialul enorm" pe care îl deţine şi să se listeze pe bursa de valori.

La data ieşirii din insolvenţă, compania nu mai avea datorii, după ce a achitat 4,3 miliarde de lei din surse proprii. În anii în care s-a aflat în insolvenţă, producătorul de energie a acordat dividende de 1,6 miliarde de lei.

Pentru perioada 2015-2020, au fost alocate 1,2 miliarde euro pentru investiţii la Hidroelectrica. În finalul anului, compania a câştigat ultimul proces cu traderii de energie contestatari, prin care societatea Energy Holding, ce solicita despăgubiri de 250 milioane de euro de la Hidroelectrica pentru denunţarea contractului de vânzare energie de către administratorul judiciar, contract care însemnase o pierdere de 1,4 miliarde de lei între 2006-2012. Între 2012 şi 2016, compania şi-a dublat valoarea de la două miliarde de euro la patru miliarde de euro, conform evaluărilor oferite de FP.

• Bogdan Badea vine la conducerea Hidroelectrica

În iulie 2017, Bogdan Badea a fost numit de Consiliul de Supraveghere al Hidroelectrica preşedinte al directoratului, cu mandat interimar. Acesta fusese înainte secretar de stat la Ministerul Energiei, iar priorităţile noii conduceri erau accelerarea procesului de listare la bursă şi implementarea principiilor de guvernanţă corporativă.

În august 2017 au apărut semnale privind posibile înţelegeri neconcurenţiale între producătorii de energie din ţara noastră. Directorul general al companiei a negat o conspiraţie a producătorilor pentru manipularea preţurilor, acesta declarând într-un interviu acordat BURSA că preţurile din piaţa energiei au fost rezultatul tranzacţionării pe o piaţă transparentă, în condiţiile unui disponibil mic în comparaţie cu cererea din piaţă şi a erorilor în strategia de contractare a furnizorilor. Consiliul Concurenţei a spus că nu exis­tă dovezi că ar fi existat înţelegeri ilegale între participanţii la piaţă.

În septembrie 2017, Fondul Proprietatea a anunţat că analizează vânzarea participaţiei de 19,9% din companie, o opţiune care până în prezent nu s-a modificat. Totodată, a fost demarată practica Statului de a lua ca dividende speciale banii companiilor aflate în propriul portofoliu care nu sunt folosiţi în investiţii, în scopul acoperirii deficitului bugetar.

În decembrie 2018 a fost adoptată OUG 114, care, printre altele, majora contribuţia către ANRE de la 0,1% la 2%, şi plafona preţul la energia electrică către consumatorii casnici, producătorul fiind nevoit să vândă în regim reglementat 65% din producţie începând cu anul următor.

Directorul companiei anunţa că producătorul de energie electrică şi-a finalizat planul de afaceri şi investiţii pentru următorii cinci ani de zile, acesta ridicându-se la o valoare de 5,56 miliarde de lei.

Începutul acestui an a readus în discuţie fuziunea producătorului hidro cu centralele pe cărbune.

În luna mai, Guvernul a aprobat Programul de convergenţă 2019-2022, ce stipula intenţia Statului de a iniţia o ofertă publică primară pentru vânzarea unui pachet de 10% din acţiuni nou emise la Hidroelectrica, prin majorare de capital social, până în 2022. Pentru întreg anul în curs, compania a estimat un profit net de circa 824 milioane de lei, la venituri totale de 3,51 miliarde de lei. Tot în luna mai, producţia Hidroelectrica a atins un maxim istoric, în contextul unor condiţii hidrologice favorabile.

În 10 iunie, Bogdan Badea a fost renumit preşedinte al Directoratului pentru un mandat plin, de patru ani, încheindu-se perioada provizoratului. Ceilalţi membri ai Directoratului sunt: Marian Bratu, Răzvan Ionuţ Paţaliu, Radu Cristian Pop şi Cristian Vlădoianu.