Supravieţuirea marilor bănci internaţionale depinde de manipularea pieţelor?

Ştirile din ultimele zile, privind amenzile aplicate unor mari bănci internaţionale pentru manipularea pieţelor valutare, ar fi trebuit să ne sporească încrederea în capacitatea autorităţilor de a asigura condiţiile unei competiţii corecte.

Dar dacă "supraveghetorii" încurajează aceste practici, iar, uneori, participă activ şi ei la crearea unui mediu care să ofere iluzia normalităţii şi lichidităţii suficiente?

Pe site-ul Zerohedge au apărut, încă din 2009, speculaţii privind manipularea dobânzilor Libor, etalon al costurilor de finanţare la nivel global şi al evaluării derivatelor financiare construite pe baza dobânzilor. Ulterior toate "speculaţiile" s-au dovedit adevărate.

Apoi au apărut acuzaţiile de manipulare a cursurilor valutare. Zilele trecute, presa internaţională a scris despre amenzile aplicate unui număr semnificativ de mari bănci din această cauză. "Băncilor le-au fost aplicate amenzi de miliarde, pentru că nu şi-au oprit traderii să manipuleze pieţele valutare în ultimii cinci ani", se arată într-un articol din cotidianul britanic The Telegraph.

Altceva? Nimic. "Băncile plătesc şi îşi continuă activitatea ca de obicei", se arată într-un articol Reuters, în ciuda vocilor tot mai numeroase care cer şi altfel de pedeapsă.

"Se pare că băncile nu fac decât să inventeze noi căi de eludare a reglementărilor", a declarat Mark Garnier, membru al comitetului parlamentar britanic însărcinat cu supervizarea pieţelor financiare, pentru Reuters.

Şi de ce nu ar face acest lucru? "Băncilor li s-a permis să se autoinvestigheze. Cei investigaţi au decis ce doresc să investigheze, ce vor recunoaşte şi cât de mult vor plăti", a declarat o sursă anonimă pentru agenţia de ştiri.

În aceste condiţii, este absolut normal ca traderii de la Citigroup, JP Morgan Chase şi UBS să se laude cu faptele lor de "eroism" în manipularea pieţelor valutare, unde tranzacţiile sunt de peste 5 trilioane de dolari pe zi, după cum se arată într-un articol recent de la Bloomberg.

Tot într-o analiză Bloomberg, Matt Levine, fost bancher de investiţii la Goldman Sachs, scrie că "metodele utilizate în manipularea pieţelor valutare nu se învaţă la şcoală", ridicând, în acelaşi timp, un mare semn de întrebare cu privire la lipsa informaţiilor legate de câştigurile băncilor. "Nu se pot cuantifica beneficiile financiare", după cum spune Financial Conduct Authority din Marea Britanie, iar Commodity Futures Trading Commission (CFTC) şi OCC (Office of the Comptroller of the Currency) din SUA nici măcar nu consideră problema semnificativă, mai scrie Levine.

Dar pierderile clienţilor reprezintă interes pentru autorităţi? Întrebarea este retorică, bineînţeles. Singurul lucru care mai contează este păstrarea aparenţei stabilităţii financiare.

În timp ce presa financiară internaţională se concentra pe subiectul manipulării pieţelor valutare, o ştire mai puţin obişnuită încerca să-şi facă loc pe prima pagină. Banca Angliei a anunţat concedierea şefului biroului de tranzacţii valutare, deoarece "nu a respectat politicile interne ale băncii", după cum scrie Bloomberg. Martin Mallett a fost angajat al Băncii Angliei de aproape 30 de ani, iar guvernatorul Mark Carney a declarat că decizia Băncii Angliei nu are niciun fel de legătură cu investigaţiile privind manipularea pieţelor valutare.

Este credibilă afirmaţia sa? Desigur, la fel cum sunt şi declaraţiile lui Jean-Claude Juncker, noul preşedinte al Comisiei Europene, cunoscut mai ales pentru afirmaţia privind necesitatea minciunii în cazul apariţiei unor situaţii serioase.

Dar manipularea pieţelor nu se rezumă la dobânzi sau cursuri valutare. Financial Times a scris recent că banca elveţiană UBS este gata să plătească o amendă pentru a soluţiona acuzaţiile de "abatere de la standardele profesionale" în cazul tranzacţiilor de pe piaţa aurului. "Spre deosebire de alte bănci, diviziile de tranzacţii valutare şi cele de tranzacţii ale metalelor preţioase de la UBS sunt puternic integrate", conform articolului de la FT.

André Flotron, şeful biroului de tranzacţionare a aurului de la UBS, a fost suspendat din funcţie încă din ianuarie 2014, iar înlocuitorul său a părăsit recent banca.

Pentru FINMA (n.a. instituţia de reglementare şi supraveghere a pieţelor financiare din Elveţia), ceea ce s-a întâmplat la UBS reprezintă "o încercare clară de manipulare a preţurilor metalelor preţioase", după cum scrie Reuters.

Acuzaţiile împotriva UBS au apărut pe fondul apropierii datei de organizare a unui referendum, prin care cetăţenii sunt chemaţi să voteze în favoarea includerii aurului ca parte importantă a rezervei valutare a băncii centrale.

Dar nu era aurul o "relicvă barbară"? Deloc, dacă luăm în considerare declaraţiile recente ale lui Alan Greenspan, fostul preşedinte al Federal Reserve. "Aurul este monedă, chiar una de primă importanţă. Nicio monedă fiduciară, inclusiv dolarul, nu se poate ridica la nivelul său", a declarat Greenspan în cadrul unei conferinţe organizate de Council on Foreign Relations.

Pe baza unei analize a companiei de consultanţă Fideres Partners din Marea Britanie, Financial Times a publicat, în februarie 2014, un articol în care se arăta că "teama privind manipularea preţului aurului alertează investitorii".

Evoluţia preţului aurului între cele două şedinţe comune ale băncilor care fac parte din panelul LBMA (London Bullion Market Association) i-a determinat pe analiştii de la Fideres să precizeze că "băncile anunţă preţul pe baza unei strategii predeterminate, astfel încât să beneficieze de pe urma poziţiilor adoptate sau a ordinelor de tranzacţionare de la clienţi".

Conform unei tradiţii vechi de aproape un secol, marile bănci internaţionale care sunt membre ale panelului LBMA anunţă aşa-numitul "London fix" de două ori pe zi, la 10:30 şi 15:00 (n.a. ora Londrei). Aceste preţuri reprezintă un etalon pentru tranzacţiile de pe piaţa aurului, inclusiv al celor cu derivate ale metalului preţios.

De la declanşarea crizei financiare globale, diferenţa dintre cotaţiile anunţate la ora 15 şi cele din prima parte a zilei a crescut exponenţial, în valoare absolută, faţă de perioada precedentă (vezi graficul 1).

După cum se mai observă, înainte de renunţarea la standardul aur de către administraţia Nixon, diferenţa dintre cele două cotaţii era nesemnificativă.

Verificarea informaţiilor din FT nu mai este, din păcate, posibilă. Articolul nu se mai găseşte pe site-ul cotidianului financiar britanic, ci doar în forma în care este păstrat pe site-ul Zerohedge sau în arhivele de la Google.

Cu sau fără manipulare, preţul aurului de pe pieţele financiare internaţionale a ajuns într-o situaţie cunoscută sub numele de inversare (n.a. backwardation), în care preţul spot este mai mare decât preţul forward. Conform datelor de la LBMA, rata GOFO (n.a. gold forward rate), care reprezintă diferenţa procentuală dintre preţul spot şi cel forward pentru maturităţi de până la un an, a intrat recent în teritoriu negativ (vezi graficul 2).

Fraser Murrell, un matematician australian cu o vastă experienţă a pieţelor financiare, arată că această situaţie indică probleme serioase la nivelul ofertei pe piaţa aurului, în condiţiile unei cereri majore pentru livrarea imediată a aurului fizic. Profesorul Antal Fekete a avertizat, cu mai mulţi ani în urmă, că "o inversare permanentă pe piaţa aurului va acţiona ca o gaură neagră, care va consuma întreg sistemul financiar global".

Un articol recent de la Bloomberg arată că producătorii de aur se confruntă cu dificultăţi extrem de mari, pe fondul scăderii preţului sub costul de producţie.

Aceste semnale de avarie transmise de pieţe nu vor opri, însă, manipularea pieţelor financiare. Principalele bănci internaţionale vor primi doar amenzi, iar marile bănci centrale se vor mulţumi să arate în faţa mulţimilor câţiva ţapi ispăşitori.

Altfel nu se poate, deoarece, cu toată puterea lor imensă de tipărire, băncile centrale nu pot să "tipărească" aur. Iar când situaţia va scăpa de sub control, tranzacţionarea şi deţinerea metalelor monetare va fi interzisă şi pedepsită în numele luptei împotriva terorismului.