Reporter: Clădirile dezvoltate de One United Properties se disting foarte clar în arhitectura oraşului. Ce au în comun spaţiile construite de One United Properties, nu numai din punct de vedere al urbanismului, ci şi al practicii arhitecturale?
Marius Călin: Înţelegerea transformării şi descoperirea, evidenţierea noului Bucureşti. Proiectarea în arhitectură este o operaţiune radiară, exploratorie şi de echipă în toate sensurile - şi astfel sunt şi viziunea şi realizările ONE United Properties şi X Architecture & Engineering Consult S.R.L.
Ca mod de viaţă, arhitectura noastră este gândire spaţială prin aplicarea metodelor de construcţie integrate, studiul perseverent al orientării şi al luminii zenitale, exprimarea ceremonială şi echilibrată a spaţiului arhitectural şi armonizarea funcţiunilor: de locuire, a birourilor şi comerţului, în relaţie cu mediul înconjurător.
În prezent, asemenea altor contribuţii generative la cunoaşterea umană - de la ecologie, logos, educaţie, la tehnologii - avem nevoie şi de oraşul contemporan. Unii dintre noi avem senzaţia că oraşele sunt un fel de exoskeleton istoric vizualizând - între faţadele şi străzile lor - cataloage de memorie colectivă relativ inaccesibile sau frecvent depăşite. Uitând - sau "doar" ignorând - cum fiecare perioadă anterioară semnificativă a fost o invenţie vitală, o aspiraţie proaspătă, ulterior multiplicată prin deschiderea culturală a participanţilor împotriva clişeelor urbane - pseudo-mimetic sau extrapolate (acest micul Paris al acupuncturii bucureştene!), frustrare ideologică sau colonizare, inclusiv auto-suficiente constructive sau de confort nostalgic.
Prin compania XAE - ca participanţi în evoluţia spaţiului urban - trebuie să fim autori neaşteptaţi şi fără a apela, a repercuta seducţia traseelor anterioare.
Reporter: Cât de mult contează şi cât de mult reuşiţi ca proiectele inovatoare pe care le realizaţi să se încadreze în arhitectura oraşului, astfel încât să intre într-o relaţie vie, vibrantă cu acesta?
Marius Călin: Înainte să răspund la întrebare, trebuie să susţin relevanţa experienţelor urbane şi de proiectare, cu atât mai mult momentul 2021.
Pentru ONE United Properties şi în practica noastră, fiecare clădire sau oportunitatea unui proiect sunt nodale, printr-o convergenţă dedicată şi metodică de gânduri, energie şi încrederea în noile experienţe spaţiale urbane. Fiecare descoperire a realităţii prin proiectele XAE reprezintă un efort serios, căutător, cu o susţinere tehnică atentă din partea noastră a tuturor.
Cum ar fi să realizezi oraşul din viitor îndreptat către fragilitatea tranzitorie a prezentului? Fiecare oraş, cât şi cartierele acestuia - câtă deosebire semantică faţă de "neighborhood"! - sunt un miracol adeseori carnavalesc în amnezia lui.
Ce înseamnă prezentul local, global, ontologic sau ca deschidere către viitor?
Astfel plecăm mereu pe calea proiectării.
Ceea ce ne dorim sunt cât mai multe întrebări conştiente, ne-convenţionale sau presupus înţelese, cu atât mai puţin insinuate. Întrebări articulate care deschid autentic prin arhitectură împotriva atâtor retrageri contemporane, pe care dorim să le depăşim ca locuitori ai oraşului şi ca arhitecţi.
Susţinem creativitatea împotriva pasivităţii de orice fel: birocraţiei, inerţiei, melancoliei sau abandonului dezvoltării oraşului, a sentimentului psiho-geografic de "marginalitate", pentru a ne transforma resursele de la competenţă profesională la dinamică economică.
Problematica divergenţă, fragmentarea sau divizarea mediului urban de pretutindeni este expusă unor serii de anacronisme spastice auto-suficiente: tentaţia fugii de spaţii publice, de oraş, virtualizarea interpersonală şi multe altele.
Clădirile nu vin cu un manual de instrucţiuni sau cu un "jurnal de bord" al motivelor şi soluţiilor lor în evoluţia care le-a creat - desigur, nu includ aici cartea construcţiei! Trecând de la proiect în a exista în timp, ele rămân de sine stătătoare, exemple sau exemplare, elocvente în a inspira sau genera idei şi generaţii noi.
Intersecţiile noastre sociale marchează cultura unui loc/topos - "genius loci", conferindu-i, astfel, sens şi o nouă direcţionalitate.
Reporter: Spuneaţi undeva că a transforma oraşul nu înseamnă doar a ridica clădiri, ci a dezvolta spaţii care, dincolo de faptul că satisfac nevoile concrete de locuire, creează adevărate experienţe de viaţă şi culturale. Ce voiaţi să spuneţi mai exact?
Marius Călin: Arhitectura nu e niciodadă singură. Cum toate artele sunt caracterizate printr-o autoritate singulară de producţie, arhitectura dă senzaţia că "ne cunoaştem de undeva", dintr-o familiaritate predictibilă sau parcă rezonând într-un mod "les jeux sont faits".
Arhitectura contemporană rămâne prezentă, fiind mulţi-disciplinară, cu/prin toate ambiguităţile specificităţii ei. Desigur, se poate construi "orice" în toate domeniile, cum bazele/arhivele de cunoaştere sunt dincolo de ample încă din Renaştere. Pentru a-şi marca timpul dincolo de prerogativele prezentului, arhitectura are mereu nevoia de unicitate, de a fi simţită în imaginarul fiecăruia, dată fiindu-i rezistenţa constructivă dincolo de biologicul existenţei noastre.
Reporter: Pe ce anume puneţi accent din punct de vedere architectural astfel încât spaţiul interior şi cel exterior să fie într-o relaţie de complementaritate, să fie şi frumos şi util, în acelaşi timp?
Marius Călin: Într-o noapte târziu, la Roma, hotelul deja rezervat m-a încurcat. Sunt trimis candid către un alt hotel unde, fiind obosit, nu m-am mai uitat pe fereastră, căci oricum era întuneric afară. Să descopăr dimineaţă că, de fapt, ferestrele au fost închise cu obloane (dublu întuneric...) şi deschizându-le am văzut cu nedisimulată bucurie o superbă grădină terasată în colinele romane.
Orice formă de modelare în producţia de arhitectură conduce către o cât mai exactă constituire spaţială, de structură şi instalaţii şi a anvelopantei arhitecturale. Ca arhitect, accentuez geometria clară din studiile preliminare - atât ca organizare planimetrică şi "năzuinţă" volumetrică, împreună cu ONE. Modelarea prin desen sau orice fel de machete şi 3-D-uri învăluie şi, ulterior, exprimă obiectul studiului pe care-l numim proiect - dar nu-l auto-generează. Ideea proiectului fiind însăşi dezvoltare logică, inter-activă şi metodică a ceea ce numim concept - în fapt ceea ce numim polifonic conceptul este realizarea integrală a proiectului.
Deci ce căutăm spaţial este exact - sau chiar mai mult - să transmitem constructiv această bucurie de a te simţi parte din lumea ce ne include.
Reporter: One United Properties este cunoscut pentru dezvoltările sale sustenabile, prietenoase atât cu mediul, cât şi cu rezidenţii. Cum se traduce această componentă de sustenabilitate în limbajul arhitectural?
Marius Călin: Implicându-ne decizional împreună cu ONE United Properties din start în a stabili atât materialele, cât şi viitorul, importanţa "post-occupancy" a clădirilor în dezvoltare. Cerinţele stricte rezultând din regulamente, normative nu sunt în general prea clare sau nu au norme metodologice de aplicare demonstrabile. Integrarea acestora solicită un control economic încă din primele faze de design.
Reporter: Ce luaţi în considerare atunci când vă apucaţi de proiectarea unui nou ansamblu rezidenţial? Dar a unui spaţiu care ştiţi că va fi destinat comercialului?
Marius Călin: A fi prezent în oraş. Claritatea soluţiei din interior către anvelopanta, vizibilitatea amplasamentului, accesele şi orientarea - către ce vor privi utilizatorii? Secţiunea clădirii în relaţie cu nexus-ul urbanistic, ocazional premedidat prin documentaţia asumată. A nu fi vreun ecou sau doar o destinaţie, să radieze - da poate părea mult, dar e doar mobilizarea noastră prin arhitectură!
Claritatea documentaţiei urbane, a regulamentelor urbane de referinţă descriu cerinţele recunoscute de integrare urbană. Chiar dacă sunt produse simultan cu studiile de arhitectură, au nevoie de viziunea investiţionară susţinută de creativitatea arhitecturală pentru a nu fi "deja depăşite" sau densificând banalul, ezitările sau frecvenţele "yes-buildings" atât de tentante unora. Mai întâi ascultăm tema dezvoltării şi o discutăm desenând - cum fiecare dintre noi are o cunoaştere specifică de la dezvoltator, la proiectare şi execuţie.
Operativ acţionăm prin workshop-uri inter-disciplinare încă din primele faze de abordare a proiectui.
Reporter: De ce spaţii mixte? Cum aţi ajuns la această formulă de succes?
Marius Călin: Este direcţia contemporană a densificării armonioase a oraşului. Desigur, incluzând destinaţii ca locuire împreună cu spaţiile profesionale, legate de transport/ circulaţii şi calitatea vieţii. Noi, adică XAE şi ONE United Properties, o practicăm şi promovăm ca pe o naturalizare spaţial-funcţională eficientă - în toate sensurile - a matricei urbane, fie în Bucureşti sau pe litoral. Eficientizarea spaţială converge în exploatarea clădirii, dându-i semnificaţia urbană. Sunt prea multe fragmente în mintea unor investitori, încât nici de un colaj urban nu se poate vorbi, de genul Pieţei Române, Unirii şi multe alte bulevarde.
Sau când avionul aterizează la Otopeni!
Oraşele nu sunt, stăzi, cărţi poştale sau ceea ce se numeşte în teoria urbană Disneysification, ca înzorzonarea capricioasă, dar letargică a unor clădiri insuporatibile. Zonificarea urbană de tip instant cities s-a extins uneori progresiv congestionat sau brusc - ca-n Bucureşti, în teritoriul global. Şi implicit urban, fie prin conversii de spaţii sau ca segregare funcţională. Evident că ne confruntăm cu efectele acesteia în mai toate felurile. Solitudinea urbană nu se poate rezolva doar prin biciclete, after-hours sau plimbări în parc. Împletind atât funcţiunile clădirilor în interiorul sau în ansamblul acestora, devine un atribut logic pe care-l explorăm, cum ONE dezvoltă, şi în sensul economic şi de life-style al pieţei.
Reporter: Vă adresaţi segmentului de lux. Care sunt principalele aspecte pe care le luaţi în calcul, altfel încât produsul final să satisfacă cele mai exigente gusturi?
Marius Călin: Pentru dezvoltările ONE, contribuţia mea arhitecturală şi prin XAE îşi doreşte să deschidă noi spaţii de calitate. Pentru noi, fiecare clădire este un peisaj, o belvedere, ca prezenţă urbană şi până-n intimitatea spaţiilor domestice: băi, living rooms, scări, balcoane etc. Luxul este o percepţie prin comodificare incluzând simultan o serie de cerinţe - mai degrabă coduri sociale. Contează serenitatea pe care o exprimăm. Liniştea din bucurie, din utilul şi mişcarea luminii în spaţii vitale, proporţionate elegant şi care ne dorim să-l inspire pe utilizator în locuire, muncă sau comercial. Noţiunea de gust - chiar dacă voi folosi un perceput clişeu, se educă la fel cum mediul în care trăim ne influenţează. Arhitectura e inutilă prostetic, ca o extensie recuperatorie în societate.
Reporter: Cât timp durează procesul proiectării unei clădiri - de la momentul achiziţionării terenului şi până la momentul în care vă apucaţi efectiv de ridicarea clădirilor? Ce se întâmplă de obicei în "bucătăria" unui birou de arhitectură în acest interval?
Marius Călin: Perioadele pot fi între doi-trei ani, în funcţie de situaţia dinamică a certitudinilor sau aspectelor administrative pe care le întâmpinăm: documentaţiile de urbanism şi traseul avizelor, deschiderea şi pregătirea profesională din firmă a consultanţilor şi executanţilor, disponibilitatea finanţării şi, esenţial, crezul în proiect. Fără crez şi dorinţa de a învaţa, mai totul e greu, iar aici suntem cu toţii implicaţi în a ne depăşi pe noi înşine.
Urmăm intens procedurile de proiectare - le definesc ca fiind anacronice, dat fiind senectutea lor, în mare parte incorigibile în practica actuală de proiectare. Pentru că se referă la modele "timide", de un pastoral reactiv conurbaţiilor şi necesităţilor oraşului de mâine. Ca-ntr-un meci de baseball, ne dorim ca executanţii să ne fie aproape pe parcursul elaborării proiectului, considerând atât programul de execuţie, majoritatea experienţelor noastre sunt fast-track, şi ramificaţiile tehnologice ale execuţiei. De aici devine mereu interesant!
Reporter: Proiectele One United Properties nu înseamnă doar clădiri, ci şi spaţii verzi, locuri de joacă pentru copii, diverse alte facilităţi pentru proprietari (săli de sport, piscine, locuri de relaxare). Cum reuşiţi să rescrieţi arta de trăi la oraş? Este acesta manifestul biroului de arhitectură pe care îl conduceţi?
Marius Călin: Într-un fel, arhitectura - asemenea unei voci - nu există fără a reuşi s-o auzi, deci s-o construieşti către viitor.
Dezvoltările ONE edifică - împotriva unei pieţe "moraliste" (aşa apare în Dex unul dintre sensurile edificării...). Spaţiul arhitectural devine, astfel, geografia unui oraş în continuă mişcare. În ceea ce priveşte aspectul "rescrierii", consider că am realizat deja câteva itinerarii fără a ne limita seducţiei vizuale. Personal - deci şi-n producţia XAE -, provocăm experienţe spaţiale de când deschizi uşa sau treci prin sau pe lângă clădire. Dar nu o poţi construi doar din sau prin desene! Ceea ce constituie un blocaj extins de competenţe, curajul de a ne afirma timpul şi deja-vu pe piaţă românească de construcţii... Cum cerinţele multiple ale spaţiilor construite, incluzând peisagistica, iluminatul, timpul personal şi simultaneitatea, tehnologiile reconfigurează deja traseul proiectării prin unii dintre noi.
Reporter: Care este proiectul care vă provoacă cel mai mult în prezent?
Marius Călin: Cred că următorul! Toate proiectele XAE în construcţie - având nouă şantiere în faze de execuţie şi pe terenuri diferite exprimă condiţii şi problematici extrem de diverse. În fapt, este metodologia proiectului în sine, care ne provoacă - propria noastră abilitate de a conştientiza împreună cu partenerii din execuţie vibraţia şi sensul profund al acestui timp. Simplu - acumularea primitivă de capital a consumat peste trei decenii. Cred că suntem prima generaţie cam în vreo 80 de ani care reuşeşte voluntar să transforme câte ceva. Din nou, trebuie să-ncepem cu aceşti "noi" încă (unii pastorali) neconvinşi de adevărata energie a libertăţii creative şi a responsabilităţii de a construi.
Reporter: Dintre toate clădirile pe care le-aţi proiectat, care este cea mai aproape de sufletul dumneavoastră şi de ce?
Marius Călin: Revin la afirmaţiile anterioare - şi nu doar că prin ONE, cum spunea un proverb Tao: "Milioane de oameni încep deodată să vadă". Oportunitatea de a gândi şi realiza arhitectură este un proiect de fiinţă care precede realizarea înţelegerii vieţii profesionale. Nicio clădire nu a existat înainte de ce urmează, atât ca proiect şi apoi edificată - cred că trebuie să ne obişnuim colectiv cu asta. Nu primim manual de instrucţiuni ca pentru maşină de spălat...
Fiecare clădire germinează, fiecare clădire ne deschide, ne da curaj împotriva analogului deja construit. Aşa cum prin cultura noastră profesională ne opunem sarcasmului decalcomaniei, a repetării sau copierii. Ultimele două sunt foarte greu de realizat într-o practică responsabilă!
Să ne gândim că înainte de a reuşi finalizarea cupolei Domului din Florenţa, un Brunelleschi îngândurat a petrecut ceva timp într-o Romă devălmăşită. A mai şi descoperit perspectiva, dar care nu a început cu el. Iar pentru Dom a inventat atât maşinăriile, dar l-a şi executat. Oare singur, în weekend?
Evident că nu repetăm ceva, vreodată.
Educaţia, şi pentru arhitecţi, este ca o poartă: da, tânărul Brunelleschi pierduse execuţia uşilor înalte ale Baptisterului, plecând, astfel, la Roma.
Însă ce i s-a deschis?
Reporter: Mulţumesc!