Timp pierdut

Cum am ajuns în situaţia asta? Să recapitulăm. În luna Decembrie a anului trecut au apărut primele semne că în oraşul Wuhan din China comunistă face ravagii un virus. Probabil autorităţile de la Pekin ştiau din vară cu ce au de-a face şi au ascuns adevărul. S-au pierdut atunci câteva luni în care restul lumii se putea pregăti.

Prin Ianuarie 2020 era clar că drăcovenia se răspândeşte. Unele ţări au început să ia măsuri. Prima a fost Republica China (Taiwan), care a închis graniţele pentru vizitatorii din China comunistă încă de la finele lui Decembrie. Ei ştiau bine cu cine au de-a face...

Celelalte ţări însă au "ars gazul" degeaba. Îmi amintesc că prin Februarie anul trecut eram în Africa de Sud. Am fost surprins să văd în Cape Town o mulţime de turişti chinezi care se plimbau de colo-colo. Cel mai rău a fost în Europa. Presa de acolo a luat foc când Trump a interzis zborurile din RP Chineză. "Rasism!". În câteva zile, pe furiş, au început şi ele să ia măsuri. Dar era prea târziu. Se pierduse deja ocazia de a stopa răspândirea virusului.

Iată şi un lucru foarte curios. Cei care sunt responsabili de acest fiasco se pare că nici nu au plătit, politic vorbind, nici un preţ. În mod normal, când te faci vinovat de a fi contribuit la cea mai mare criză sanitară şi economică din ultima sută de ani, ar trebui să dai socoteală. Cel puţin într-o democraţie. Dar foarte puţini dintre liderii care ne-au adus în această fundătură au decontat electoral incompetenţa sau reaua lor voinţă.

În România, unul dintre savanţii oficiali ai socialiştilor ne asigura, anul trecut, că virusul este "un punct pe harta Chinei" şi nu va ajunge niciodată aici. Actualul Preşedinte ne asigura că "autorităţile au luat toate măsurile". (Vi se pare că aşa stau lucrurile?). Miniştri şi parlamentari se înfoiau în pene, să ne arate cât de pregătită este administraţia.

Iar timpul trecea. Iluzia s-a sfărâmat în câteva ore, când au ajuns în ţară primele autocare cu români care fugeau din nordul Italiei. Autorităţile erau complet depăşite. După cum depăşite au fost şi când a fost vorba de paturi la Terapie Intensivă sau de nişte simple măşti din material textil.

Am descoperit cu toţii, în acel moment, că Statul nu avea nici un plan. Improviza. România este guvernată de atunci de atotştiutorul Arafat. Se pricepe la toate.

La salvarea oamenilor din Munţii Apuseni, la dimensiunile optime ale ambulanţelor sau la reforma în Sănătate. Nu este specialist în virusuri, dar acesta este un amănunt, desigur. Se califică, cum s-ar spune, ""la locul de muncă".

Marea problemă este alta. Într-o lume raţională, campania de vaccinare ar fi început încă din vară. Marile firme au avut pregătite formulele încă de la sfârşitul primăverii. Astra-Zeneca şi Universitatea Oxford, spre exemplu, avea deja vaccinul prin Februarie, pentru că lucrau deja la un vaccin contra virusului care produce MERS, care are o structură asemănătoare.

Dar dacă principalele firme occidentale au avut un vaccin de mai bine de jumătate de ani, de ce abia acum primim primele doze? Simplu. Pentru că a fost nevoie să le testeze. Un proces complicat de miliarde de reglementări. Unele dintre aceste au fost simplificate, datorită urgenţei impuse de pandemie. Dar procesul, în esenţă, a consumat timp.

Prea mult timp pentru a afla ceea ce ştiam deja din vara anului 2020. Vaccinurile firmelor occidentale gen Pfizer sunt eficiente. De fapt, tot ce am aflat în urma testelor este că sunt încă şi mai eficiente decât se aşteptau unii. Iar efectele secundare practic sunt inexistente.

Tot circul "testelor clinice" a fost necesar doar pentru că politicienii de astăzi sunt îngroziţi de lobby-ul anti-vaccinist. Cum politicienii sunt, la rândul lor, analfabeţi ştiinţific, au decis să nu aprobe nici un vaccin fără să fie "acoperiţi" de teste.

Acestea nu erau însă absolut necesare la dimensiunile la care au fost organizate. Să explic. În vremuri normale, poate că aceste precauţii sunt justificate. Acum însă avem de-a face cu o boală îngrozitoare. A luat deja peste două milioane de vieţi, a nenorocit alte milioane. Fiecare zi de întârziere ucide. Duminică (24 Ianuarie) a ucis 15.846 de oameni.

Ştiinţa este suficient de avansată pentru a şti deja cu o bună probabilitate efectele unei formule de vaccin. Şi nu ar fi fost prima dată când o formulă experimentală a fost introdusă direct, fără o testare extinsă. În 1885, primul vaccin antirabic a fost folosit de Pasteur pe un biet copil de nouă, muşcat de un câine turbat.

Acum văd că pierdem iarăşi timpul. Autorităţile repetă că vaccinul este benevol. Really? Şi atunci cum vom ajunge la 80 sau 90 la sută din populaţie imunizată, un prag necesar pentru "imunitatea de turmă"? Nici dacă toţi adulţii s-ar vaccina nu atingem acest nivel. Soluţia? Vaccinarea obligatorie, inclusiv a copiilor de vârstă şcolară. Autorităţile însă tac, pentru că nu vor să îşi asume nimic în acest moment. Va mai trece un an, criza economică se va adânci, şi poate atunci se vor trezi.