"Trebuie să conştientizăm pericolul unui posibil blackout"

Reporter: Cum vedeţi actualul nivel al preţului electricităţii? Este acesta unul corect pentru consumatori?

Ion Lungu: Pentru început, reiterez faptul că OUG 114/2018 nu a fost un act legislativ binevenit, ci dimpotrivă, foarte nociv, cel puţin pentru sectorul energetic.

Aş spune că nu a fost necesar pentru că, cel puţin în zona de energie electrică, era o deschidere destul de importantă a pieţei. Piaţa era complet deschisă şi, desigur, existau tarife reglementate pentru consumatorii alimentaţi la serviciul universal, ceea ce este normal. În piaţă, însă, nu au exis­tat aspecte care să indice anumite comportări incorecte. Nu au existat perturbaţii majore în funcţionarea pieţei, lucru care a fost subliniat şi în rapoartele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei. Nu a fost nimic identificat ca neconform în rapoartele ANRE, şi chiar analiza sectorială făcută de Consiliul Concurenţei arăta că piaţa din România este func­ţională.

De aceea, apariţia OUG 114 a surprins foarte mult. Nu pot să nu relev faptul că a venit cu o taxă suplimentară, cu celebrul 2%, în contextul în care ANRE tocmai publicase un tarif cu mult mai mic (de 20, respectiv de 10 ori mai mic), contribuţie care satisfăcea toate nevoile Autorităţii şi, din această cauză, aceas­ta are încasate nişte sume foarte mari, cu care nu ştie ce să facă pentru că nu are nevoie de ele. Ele stau acolo şi din punctul meu, şi al nostru, de vedere ar fi corect ca ele să fie înapoiate celor de la care au fost luate sau, în următorii câţiva ani, să nu se mai plătească aces­te contribuţii pentru a se ajunge într-o zonă normală. În al doilea rând, s-a reintrodus piaţa reglementată pentru consumatorii casnici, şi astfel s-a creat un uşor avantaj pentru aceştia, mai ales într-o perioadă în care preţurile pe piaţa concurenţială erau într-o oarecare ascensiune (sau la un nivel destul de mare). Astfel, menţinerea unor preţuri reglementate (şi obligarea furnizorilor să furnizeze la aceste preţuri reglementate) le-a permis furnizorilor consumatorilor casnici care au decis să menţină tariful reglementat să rămână, pe tot parcursul anului 2019, la tariful care era în vigoare la sfârşitul anului 2018. Cu toate aces­tea, economiile nu sunt spectaculoase. Au fost unele economii care s-au făcut, însă, în dauna consumatorilor non-casnici pentru că, în general, producătorii au licitat preţuri mai mari în zona non-casnică, acolo unde aveau posibilitatea să aplice preţuri libere. Nu este acesta singurul element care a condus la preţuri ridicate; trebuie să fim corecţi şi să spunem că, anul trecut, nici condiţiile meteorologice nu au fost tocmai favorabile producerii energiei din surse regenerabile şi din surse hidrologice, iar în cazul termocentralelor, lucrurile au mers şi mai rău din cauza preţurilor foarte mari la certificatele de emisii. A fost un cumul de factori care a condus la preţuri ridicate, nu doar în România, ci în toa­tă zona balcanică şi chiar şi în Ungaria şi Serbia. În cazul în care ne întrebăm dacă acesta este un preţ corect... ştiţi că până la urmă totul se închide pe consumatorul final, care plăteşte un preţ rezultant al tututor celor întâmplate în amonte: preţul de producere a electricităţii, cheltuielile de transport şi distribuţie, taxe, accize, TVA, o serie de mecanisme suport, certificate verzi, mecanisme de cogenerare ş.a.m.d. Din punctul de vedere al consumatorului, preţul este unul mare, dar până la urmă va trebui să ne obişnuim şi cu ideea că energia nu este ieftină, mai ales având în vedere tendinţele UE de a avea o producţie de energie curată şi de a avea un mediu adecvat şi curat. Toate acestea necesită costuri, astfel că nu aş vedea, în viitor, o ieftinire substanţială a energiei.

Reporter: Cum preconizaţi că va evolua preţul energiei electrice, pe piaţa spot, în următoarele luni, ţinând seama de condiţiile din piaţă şi de cadrul legislativ? Dar anul viitor?

Ion Lungu: După cum spuneam, nu cred că energia va deveni substanţial mai ieftină. Pe termen scurt (primul trimestru din 2020), este aproape sigur că nu vor fi schimbări majore, vom rămâne aproximativ în zona în care suntem acum. Acestea sunt, însă, previziunile mele, nu putem să ştim care va fi preţul energiei mâine sau săptămâna viitoare.

Reporter: Care sunt problematicile din sectorul energetic, pe partea de producere şi furnizare a electricităţii şi cum pot fi acestea soluţionate?

Ion Lungu: Cred că sectorul energetic se confruntă cu o problemă majoră cauzată de lipsa investiţiilor, în special în ultima perioadă. Când vorbesc de lipsa de investiţii, mă refer la întregul lanţ: producţie, transport, dis­tribuţie şi de ce nu, chiar consumatorul final, care nu consumă energia în cel mai eficient mod. Unităţile de producţie sunt, în general, vechi, foarte puţine investiţii noi fiind realizate în ultimii 30 de ani. De asemenea, majoritatea termocentralelor a ajuns la limita duratei de viaţă, au mai fost reabilitate unele hidrocentrale, dar şi aici, investiţiile noi au fost făcute în capacităţi relativ mici, nimic spectaculos. Totodată, sunt necesare investiţii şi în reţele, care de altfel sunt foarte, foarte importante întrucât de funcţionarea lor depinde siguranţa alimentării consumatorilor cu electricitate. Având în vedere aceste considerente, spun că o problemă majoră este elaborarea unor strategii şi direcţii de dezvoltare în care să avem o viziune clară asupra a ceea ce vrem şi trebuie să fim bine ancoraţi în politicile europene. Din perspectiva mea, fără a avea o analiză substanţială în spate, aş spune că bani de investiţii au mai fost, totuşi, dar nu au fost cheltuiţi în cel mai rezonabil mod şi de multe ori a existat o teamă de a angaja lucrări de anvergură mai mare şi de a lua decizii radicale (care sunt necesare) din cauza schimbărilor de management. De asta cred că trebuie să existe stabilitate legislativă şi în managementul companiilor, pentru a crea o siguranţă mai mare oamenilor şi posibilitatea de investiţii. Să luăm ca exemplu Transelectrica şi mai mulţi producători, unde au fost directorate şi consilii de administraţie cu mandate pe trei luni sau pe cinci luni. Ce poate decide un director general acolo sau ce poate să creadă o bancă când discută cu el ştiind că mandatul lui are o durată atât de scurtă? În plus, sistemul energetic are o inerţie relativ mare, cu durate mari de realizare a investiţiilor şi de recuperare a banilor investiţi, astfel că energia nu este întotdeauna cel mai atractiv domeniu din punct de vedere politic, pentru că nu putem tăia câte o panglică la fiecare două săptămâni ca să mai arătăm ce am făcut. Să ne amintim că au fost multe proiecte care s-au suprapus peste mai multe guverne, precum centrala nucleară de la Cernavodă, în care s-a început o investiţie într-un guvern, s-a continuat de un altul de altă culoare şi, din câte ştiu, s-a pus în funcţiune abia în cursul mandatului celui de-al treilea guvern, dar a existat o dorinţă politică, o coeziune şi lucrurile au mers bine. Aşadar, ne trebuie un cadru legal stabil şi predictibil care să creeze o atractivitate şi pentru investitori şi trebuie să avem şi stabilitate în management, iar fondurile să fie folosite într-un mod raţional şi exact acolo unde trebuie.

Reporter: Care sunt priorităţile şi oportunităţile pe care, atât statul, ca reglementator, cât şi companiile care activează în domeniu, ar trebui să le aibă în vedere?

Ion Lungu: În primul rând, în următoarea perioadă priorităţile sunt legate de integrarea României în această concepţie europeană care vizează o energie curată pentru toţi europenii. Nu prea avem altă opţiune, trebuie să lucrăm şi să ne construim sistemul energetic bazat pe aceste lucruri, dar subliniez că trebuie să respectăm şi posibilităţile noastre. De fiecare dată, România şi-a îndeplinit ţintele, sunt şi state care nu au făcut-o. Trebuie să milităm pentru acest concept, dar trebuie să avem foarte clar în vedere şi interesele şi posibilităţile noastre, mai ales. Nu ar trebui să avem nişte eforturi disproporţionate în comparaţie cu alţii pentru realizarea aceloraşi obiective şi cred că un lucru important care trebuie spus aici este că Româ­nia trebuie să fie mai activă şi mai prezentă mai ales în perioada de elaborare a legislaţiei europene, nu să ne trezim după ce se aprobă totul că noi nu putem să îndeplinim ţintele agreate de UE pentru că avem altă abordare, altă organizare etc. Probabil că un exemplu în acest sens este celebrul Regulament 943, care a fost aprobat într-o perioadă în care România avea Preşedinţia Consiliului European, dar noi ne-am trezit în decembrie că el are foarte multe prevederi care nu sunt în concordanţă cu legislaţia noastră şi trebuie să găsim repede o soluţie ca să nu fim penalizaţi, dar în acelaşi timp, să ţinem seama şi de situaţia de la noi. Întrucât OUG 114 a creat noi organizări, structuri şi reguli care nu pot fi tăiate peste noapte, eliminarea acestui act normativ este pur şi simplu extrem de dificil de făcut. Nici nu spun că situaţia trebuie prelungită încă nu ştiu cât timp, dar măcar să ştim ce facem.

Reporter: Consideraţi că ţinta propusă în Strategia Energetică a Româ­niei 2019-2030, privind ponderea energiei regenerabile în totalul consumului, este fezabilă? Cum comentaţi poziţia ministerului de resort şi cerinţele Executivului de la Bruxelles, în acest caz, raportat la posibilităţile şi resursele/condiţiile României?

Ion Lungu: Strategia Energetică este o chestiune care, pentru mine, a devenit, cumva, un lucru normal pentru că fiecare guvern vine cu o nouă propunere în această privinţă. De prin 2007 se tot întâmplă aşa şi suntem în 2020 şi nu a mai fost elaborată nicio strategie. Este evident faptul că avem nevoie de nişte direcţii strategice pentru că cei care vin aici să facă investiţii cu perioade lungi de recuperare trebuie să ştie că România se îndreaptă către o ţintă de 30% regenerabile, ultima ţintă dis­cutată cu Comisia Europeană, sau rămânem la ţinta de 27,9%, cât am spus noi, spre exemplu. Cu alte cuvinte, trebuie să ştim dacă energiile regenerabile se mai dezvoltă sau nu, ca să nu se mai întâmple ca acum câţiva ani când am avut o schemă suport foarte foarte generoasă, zic eu, după care s-a dat în cap la tot, într-un mod la fel de generos. În plus, trebuie să avem nişte inves­tiţii constante, corelate cu dezvoltarea reţelelor şi acest lucru ar fi mult mai util decât să facem totul în salturi şi în hopuri. De aceea cred că Strategia Energetică trebuie să fie o chestiune foarte bine elaborată, discutată între putere şi opoziţie şi agreată. Este imposibil să nu se ajungă la un acord, astfel încât să nu vedem cum fiecare nou guvern spune că va elabora alta. Dacă ne gândim la inves­titori, aceştia nu că fug de România, dar stau şi aşteaptă să vadă ce se va întâmpla, motiv pentru care trebuie să avem direcţii pe termen lung. Trebuie să vedem cât dezvoltăm termocentralele şi centralele pe gaz, dacă le dezvoltăm sau nu. Sunt o serie de prevederi corecte acolo, dar fiecare strategie o preia pe cea dinainte si tot aşa, toate obiectivele mari sunt proiecte vechi pe care le purtăm de pe un draft pe altul, dar fără să le şi demarăm. Ar fi mai bine dacă am avea nişte obiective mai puţin ambiţioase, dar realiste şi fezabile. Şi subliniez că trebuie gândită dezvoltarea sistemului într-un context regional, trebuie să judecăm totul din perspectivă europeană.

Reporter: Consideraţi că legislaţia naţională privind prosumerii este aliniată reglementărilor europene? Care ar fi aspectele de îmbunătăţit aici?

Ion Lungu: Deşi există o schemă suport şi posibilitatea ca energia produsă de ei să fie preluată în reţele la preţul mediu de pe PZU, din anul anterior, ceea ce este bine, din păcate, şi aici au fost foarte multe discuţii pe partea de taxare: cum se aplică şi cum nu se aplică. Apoi au fost probleme cu autorizaţia de construcţie, care s-a eliminat, s-a reintrodus, după care a fost eliminată iar. Părea în vară că lucrurile sunt aranjate, că merg pe un trend clar şi că vom începe. Îndrăznesc să spun că, totuşi, suntem mai înaintaţi la acest capitol decât la altele şi acum cred că mai sunt, mai degrabă, doar nişte probleme de ajustare. Este o zonă în care există şi interes mare şi este şi o tendinţă europeană, deci nu văd de ce nu s-ar dezvolta, numai că trebuie luată decizia de a se face. Legislaţie avem, ANRE a făcut destul de mult în zona asta, a elaborat foarte rapid legislaţia, dar nu s-a pornit finanţarea (era vorba despre acea schemă suport de până la 20.000 lei). Din punct de vedere legislativ, stăm mult mai bine, dar nu am decis să începem. Într-adevăr, modul în care au evoluat lucrurile până acum a fost greoi, dar simt că au fost nişte decizii care s-au luat acolo, o legislaţie care s-a făcut şi lucrurile trebuie să se mişte, trebuie să înceapă, pentru că am depăşit alte probleme, mai sunt sincope cu reţelele, trebuie să vedem cât de mult se pot dezvolta, dar pe parcurs se mai pot face ajustări.

Reporter: Care sunt, în opinia dumneavoastră, lacunele legislative în domeniul producerii şi furnizării de energie electrică? Ce reglementări sunt aşteptate/dorite de actorii din domeniu?

Ion Lungu: Legea energiei electrice este extrem de modificată, există foarte multe necorelări şi au apărut şi multe alte reglementări noi la nivel european. În plus, să nu uităm că mai este şi Directiva 944 care trebuie implementată anul acesta, aceasta intrând în vigoare de la 1 ianuarie 2021. În acest context, eu susţin cu tărie că este nevoie ca această lege să fie rescrisă. Nu spun să o aruncăm cu totul, ci să păs­trăm ce este bun din ea, ce este aplicabil, să preluăm noile orientări europene şi acestea împreună să formeze o nouă lege, deoarece există o harababură legislativă, în prezent, încât nu mai poţi să îţi dai seama ce ar fi bine să faci, ce ar fi bine să aplici. Îmi doresc din tot sufletul să înceapă să se discute şi subliniez că trebuie, şi că vrem, să fie dis­cutată cu toate părţile implicate în perioada de elaborare, nu să începem discuţiile după aprobare. Recunosc, discuţiile nu sunt uşoare, şi evident că sunt contradictorii, dar este mai bine ca ele să aibă loc înainte şi este bine ca factorul politic să fie informat şi să ştie ce doreşte şi piaţa.

În primul rând, trebuie să vedem spre ce ne orientăm în ceea ce priveşte sursele de energie regenerabilă, care ar fi modul în care vedem evoluţia lor în viitor. O a doua problemă ar fi crearea unor mecanisme care să permită o finanţare mai bună a sectorului energetic în toate domeniile sale - parteneriate public-private, scheme suport etc. În al treilea rând, avem nevoie de o liberalizare a pieţei, dar cu reguli clare şi cu o monitorizare mai strictă a acesteia. Să fie o piaţă liberalizată integral, dar corectă şi să nu existe posibilităţi de apariţie a disfuncţionalităţilor mari. Desigur, trebuie să existe o grijă faţă de consumator pentru că, în final, el plăteşte totul, iar fără el nu avem ce face cu energia.

Reporter: Care sunt investiţiile urgente de care este nevoie în domeniu?

Ion Lungu: Avem nevoie de inves­tiţii în noi capacităţi de producere a energiei electrice, precum şi de unele în retehnologizare şi este foarte important să previzionăm cât mai bine care sunt direcţiile de dezvoltare, ca să nu inves­tim degeaba. Să nu facem, spre exemplu, o centrală pe cărbune doar pentru ca apoi, pe fondul unor schimbări legis­lative, de altfel previzibile, aceasta să nu poată funcţiona pentru că nu se încadrează în cerinţele de emisii, aşa cum se întâmplă acum. Aşadar, trebuie să avem grijă când facem investiţii, astfel încât acestea să fie corelate cu tendinţele europene şi cu posibilităţile noastre.

Reporter: Cât de aproape suntem de un blackout?

Ion Lungu: De ani de zile, România a fost exportator de energie. Dacă ar apărea o criză, nu s-ar mai pune problema de preţ, ci doar să avem energie. Din nefericire, undeva la finalul verii 2019, România a devenit importator net de energie şi, în acest moment, mă tem că actualele capacităţi din România nu mai pot face faţă cererii de energie de la noi şi va trebui să importăm. Nu este un dezastru că importăm energie şi ar fi de dorit să avem şi liniile electrice pe care să luăm din afara ţării atât cât ne dorim, dar pentru o ţară cu resursele noastre şi cu această structură a sistemului, cred că este de dorit să fim convinşi că securitatea alimentării cu electricitate nu este pusă în pericol de problemele interne şi putem să satis­facem cererea. Personal, am o îngrijorare, dar la fel de bine spun că nu cred că, în condiţii normale, în lipsa unor avarii majore, s-ar pune problema unui blackout. De altfel, sistemul energetic românesc este unul dintre cele mai stabile, ultimul blackout la nivel de ţară a fost în 10 mai 1977. Pe de altă parte, oamenii din sistem sunt dedicaţi total, au o mândrie profesională, dar nu este suficient. Reiterez faptul că nu cred că există un pericol iminent de blackout, însă îngrijorare trebuie să existe şi să nu ne gândim că mai merge ca şi până acum. Faptul că importăm energie şi nu reuşim să satis­facem cerea, nu îmi place, mai ales că se întâmplă într-o perioadă în care preţurile sunt relativ mari. Dacă ar fi nişte preţuri mici, am bănui că producătorii nu doresc să mai producă pentru că, oricum, costurile sunt mari, dar preţurile care au fost în decembrie sunt bune pentru producţie, astfel că ar trebui să se producă cât de multă electricitate se poate. Sigur că dacă importăm preţurile se majorează, dar ele nu se vor vedea imediat la consumatorul final, există perioade de tranziţie etc. Este o îngrijorare, clar, pe fondul preţului, dar cea majoră este să avem energie, pentru că energia pe care nu o ai, este cea mai scumpă.

Reporter: Vă mulţumesc!