Televiziunea publică a trecut de pe profit pe pierdere în anul 2006, sub mandatul lui Tudor Giurgiu, care a condus TVR între anii 2005 şi 2007. Cauzele care au stat la baza acestui lucru sunt, în opinia sa, aproximativ aceleaşi ca şi cele invocate de cei care i-au urmat la conducerea televiziunii: scăderea continuă a numărului de plătitori ai taxei TV, neindexarea valorii acesteia cu nivelul inflaţiei şi aplicarea TVA la plata licenţelor de filme. Alte fapte care au împins Televiziunea publică spre marginea prăpastiei au fost, după cum ne-a spus domnul Giurgiu, împărţirea "Electrica" în mai multe societăţi regionale de furnizare a electricităţii, fapt care a generat condiţii diferite (comisioane mai mari) la negocierea cu fiecare furnizor în parte, plata unor datorii importante din anii precedenţi, precum şi respectarea unor prevederi din contractul colectiv cu sindicatele, care prevedea două indexări salariale pe an.
"Trecerea de la un profit considerabil în 2004 la rezultatul financiar din 2006 a fost inevitabilă şi nu este rezultatul risipei financiare, ci al situaţiei inevitabile de stagnare a sursei primare de venit - taxa TV. Rezultatele financiare din 2005 au arătat o reducere de la 19 milioane euro la 8,9 milioane euro. (TVR a avut un rezultat financiar în 2004 de 19.224.511 euro, ca un prim an în care s-a implementat integral colectarea taxei TV prin factura de electricitate). Aceasta înseamnă o pierdere reală, specifică pentru anul 2005, de aproape 11 milioane euro", ne-a precizat Tudor Giurgiu.
Domnia sa susţine că trecerea la deficit este o problemă obişnuită a televiziunilor publice, în ciclul de dinaintea obţinerii unei creşteri a taxei TV: "Mai există o problemă clară, de structură, în TVR, cu costuri de personal care creşteau rapid în fiecare an, din cauza contractului colectiv de muncă negociat în perioada 2002-2006. O uriaşă problemă era direcţionarea unei părţi foarte mari din buget spre salarii. A fost o creştere de 6% în fiecare an, din 2004 în 2006, a procentului cheltuielilor cu salariile. În 2007, aceasta însemna 42% din costurile totale, în comparaţie cu 32% în 2004, când cheltuielile cu salariile erau de 104.750 milioane lei".