Resursele din zona Mării Caspice reprezintă ultima "pungă", a cărei exploatare contează în jocul competiţiei globale pentru putere şi, desigur, bani. De aceea, încă de la descoperirea ei şi mult înainte de exploatare, problema cheie a fost aceea a reţelelor de transport care vor face legătură dintre "producători" şi "consumatori". Cine le aprovizionează şi în ce condiţii? Cine le construieşte şi cu ce finanţare? Cine le găzduieşte pe teritoriul propriu şi cu ce beneficii? Cine se branşează la gurile de evacuare şi la ce preţ? Acestea sunt cele patru necunoscute fundamentale ale ecuaţiei, pe marginea cărora s-au consumat scenarii ştiinţifice şi politice, s-au scris tone de expertize, s-au brodat intrigi machiavelice şi s-a consumat o parte importantă a spaţiului de presă, din lumea întreagă.
Pentru Europa, miza este dublă: să-şi apere siguranţa aprovizionării energetice, în perioada de "tranziţie" către noile tehnologii şi resurse, respectiv să-şi asigure măcar o soluţie alternativă, independentă de calculele şi de robinetele Moscovei. Ca să aibă un nume, proiectul a fost numit "Nabucco" şi s-a aflat la concurenţă, încă de la început, cu cel promovat direct de Rusia, pe banii ei - South Stream. Deşi cele patru ecuaţii ale problemei par relativ simple, ultimii şapte ani nu au fost suficienţi pentru a obţine rezultatele mulţumitoare: montajele financiare ale afacerii s-au dovedit mai complicate, decît circuitele integrate care au făcut posibilă aselenizarea; negocierile între ţările transportatoare, mai rău încîlcite decît celebru nod gordian, iar interesele diferiţilor beneficiari la fel de puţin convergente ca şi radiaţia Big Bang-ului.
A venit şi ziua decisivă, nesperată de sceptici şi abia întrezărită de realişti, în care putem spune: "E pur, si muove!" Principalele state pe teritoriul cărora se va afla reţeaua de transport - Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria - au semnat la Ankara acordul interguvernamental, privind realizarea proiectului.
Un pas mic deocamdată, dar cum orice drum începe cu primul pas, se poate spune că "Nabucco" nu mai este doar un vis, ci a devenit cu adevărat un proiect. Odată cu semnarea documentelor din capitala Turciei, este deschisă calea finalizării, în următoarele 6-12 luni, a soluţiilor de finanţare, în principal, din surse europene, precum şi de finalizare a negocierilor cu statele implicate direct în aprovizionarea noii căi energetice - Turkmenistan, Azerbaidjan, Iran, Irak, la care se pot adăuga Uzbekistanul şi Kazahstanul.
Beneficiile angajamentelor, puse în sfîrşit în mişcare, în aceste zile, vor putea fi încasate de România peste un deceniu. Poate, pînă atunci, găsim o cale de ieşire din criză! Nu de alta, dar să nu ne găsească era circuitului caspic, atît de săraci, încît să nu mai puteam suporta şocul bunăstării petroliere!
• Nabucco, rivalul South Stream
Conducta Nabucco este văzută ca un rival al proiectului gazoductului South Stream, sprijinit de Moscova. Acesta din urmă are prevăzută o capacitate anuală de transport de 31 miliarde metri cubi de gaze din Asia Centrală şi Rusia către ţările din Balcani şi alte state din Europa. Capacitatea gazoductului ar putea spori la 63 miliarde metri cubi.
Rusia i-a propus Turciei - ţară implicată în Nabucco, un rol în proiectul South Stream, analiştii calificând acest demers drept o încercare de subminare a proiectului rival. În opinia ruşilor, oferta lor este "mai atractivă şi clară pentru parteneri". Dar, Rusia nu a oferit detalii privind un eventual rol al Turciei în proiectul South Stream, care, în forma actuală, nu prevede traversarea teritoriului turc de către gazoduct.
Turcia a promis să analizeze toate ofertele primite, însă a subliniat că Nabucco şi South Stream nu sunt proiecte rivale.
Europa şi-a exprimat, de mai multe ori, îngrijorarea în legătură cu dependenţa sa de Rusia, care îi asigură 25% din necesarul de gaze. Europenii vor să-şi diversifice sursele de aprovizionare, după ce, în iarna acestui an, au rămas fără gaze în urma disputei dintre Rusia şi Ucrania.
Autorităţile de la Moscova susţin că proiectele South Stream şi Nord Stream vor reduce dependenţa Europei de ţările de tranzit al gazelor, cum este Ucraina, şi vor consolida securitatea energetică a Europei. (V.R.)