Un combatant uitat

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la intrarea Braziliei în cel de-Al Doilea Război Mondial. Avem datoria să ne aducem aminte de acest moment semnificativ al istoriei acelor ani. Suntem înclinaţi, uneori, să uităm contribuţia pe care popoarele şi statele din afara Continentului au avut-o în consolidarea libertăţii şi prosperităţii Europei. Cazul participării Braziliei în război este un astfel de episod. Articolul din Wikipedia (versiunea engleză) despre Frontul de Vest, spre exemplu, nici nu menţionează Corpul Expediţionar Brazilian.

Mai întâi, cifrele. Brazilia a declarat război Germaniei şi Italiei la 22 August 1942. Ca urmare a acestei decizii, guvernul brazilian a trimis în Europa un corp expediţionar considerabil: aproape 26.000 de militari. În urma acţiunilor acestora au fost luaţi peste 25.000 de prizonieri, printre care doi generali. Din rândurile militarilor brazilieni au murit la datorie 948 de oameni. La această cifră trebuie adăugate şi pierderile marinei comerciale. Doar în perioada Ianuarie-August 1942, înainte de declararea oficială a ostilităţilor, submarinele germane au torpilat mai multe nave braziliene pentru a îngreuna comerţul cu Aliaţii, cu un cost de 1691 de oameni ucişi. Totalul pierderilor de vieţi omeneşti se ridică astfel la aproape 2700, comparabil cu cel din timpul Revoluţiei din Ungaria, din 1956.

Dincolo de aceste cifre este tragedia din timpul campaniei din Italia. Trupele braziliene au înfruntat armata germană pe unul din cele mai dure teatre de război, acela din faţa Liniei Gotice. Ele s-au achitat cu distincţie, ajungând până la Torino înaintea încheierii ostilităţilor.

Europa noastră actuală, cu bunele şi relele sale, s-a format ca rezultat ori ca o reacţie la cel de-Al Doilea Război Mondial. Şi atunci, ca şi acum, o parte a opiniei publice înclina spre izolaţionism.

Pentru brazilienii începutului anilor '40, problemele Europei nu erau primele pe lista lor de preocu-pări. Din 1938, Brazilia devenise un stat corporatist, autoritar, condus de Getú-lio Vargas. Politica sa se baza pe cenzură, beneficii publice acordate pe criterii populiste, intervenţionism economic, naţionalism, siguranţa locurilor de muncă pentru funcţionarii publici cu vechime.

Şansa Braziliei, dacă se poate spune aşa, a fost că poziţia şi resursele sale erau importante pentru Statele Unite. Ca urmare a unor acorduri diplomatice, Brazilia şi SUA au devenit mai apropiate la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, dincolo de diferenţele fundamentale de regim politic. Atacurile germane asupra vaselor braziliene au adus apoi opinia publică în stadiul de a cere implicarea activă în ostilităţi, alături de Aliaţi.

Cazul Braziliei ne mai arată un aspect interesant şi contra-intuitiv al istoriei recente. Sfârşitul conflictului găseşte această ţară în tabăra victorioasă, alături de Aliaţi. Însă victoria în război nu se traduce imediat în beneficii. În Brazilia, această victorie a dus la creşterea presiunii în favoarea schimbării politice, iar regimul Vargas a căzut în Octombrie 1945, ca urmare a unei lovituri de stat militare.

Alt motiv pentru care ar fi util să ne aducem aminte de evenimentele acelor timpuri: nevoia de a utiliza prudent noţiunile politice. Trăim astăzi într-o vreme în care deschizi televizorul şi îl vezi pe câte unul care enunţă, ca hipnotizat, tot felul de enormităţi. Pentru aceste personaje lucrurile sunt simple, cât se poate de simple.

Din păcate, în realitate lucrurile sunt, vorba celebrului filozof bulgar, mai complicate... Luaţi cazul regimului Vargas. Era de Stânga sau de Dreapta? Unii ar spune, la prima vedere, că era un regim al Dreptei, datorită apropierii sale de fascism. Şi atunci cum să ne explicăm, spre exemplu, că unul dintre cele două mari partide pro-Vargas din perioada celei de-A Doua Republici a fost Partidul Muncii, un partid de Stânga? Iar cel de-al doilea mare partid pro-Vargas a fost Partidul... Social-Democrat, un partid... de Centru. Vargas a revenit în prim-planul politicii în 1950, când a câştigat alegerile prezidenţiale din postura de candidat laburist, cu sprijinul sindicatelor. Nu ar fi mai bine, aşadar, înainte să lucrăm - inevitabil - cu etichete, să ştim ce se ascunde în spatele acestora?

Una dintre tendinţele din ultimii ani, care pe mine unul mă pune pe gânduri, este îngustarea orizontului nostru. Identitatea noastră ca europeni nu este bine servită de ignorarea istoriei şi culturii spaţiilor extra-europene.

Nu de alta, dar ignoranţa aceasta se va întoarce împotriva noastră. În timp ce unii stau şi îşi imaginează că sunt "buricul Pământului", economia braziliană a devenit a şaptea economie mondială, cu peste 25% mai mare decât economia Rusiei şi aproape dublul economiei sud-coree-ne. Brazilia are o lege a responsabilităţii fiscale ce a dus la controlul eficient al cheltuielilor publice, în vreme ce prin alte părţi diferite guverne îşi mituiesc, cu cinism, propriul electorat. Ignoranţa duce la suficienţă. Iar suficienţa costă.