Un dar de nuntă

Dincolo de "evenimentul monden", de ocazia de a avea un "spectacol mediatic", căsătoria Prinţului William este un Eveniment. Unul în ordinea lumii stăpînită, ieri ca şi astăzi, nu atît de Puterea Hard, cît de cea Soft, de puterea subtilă, aş prefera să-i spun.

Moştenitorul direct al Tronului Regatului Unit, precedat doar de Charles Prince of Wales, propriul său tată, o duce la Altar pe aleasa inimii lui, Kate. Aici nu este vorba doar de o uniune matrimonială, de sentimente, de întîlniri ale unor destine umane, ci de ceea ce atît de puternic şi miraculos a numit Eliade, "O nuntă în cer". Ceea ce se aşterne sub ochii noştri este nu doar viaţa a doi tineri, ci şi viitorul Coroanei Marii Britanii. Unul care a influenţat şi continuă să influenţeze încă din plin, chiar dacă nu direct şi foarte vizibil, soarta celor mai mulţi dintre cei care, în ziua aceasta, vor urmări ceremonia căsătoriei regale, cu distanţare, poate cu amuzament, cu uşurinţa unei fapt monden.

Nu este nici pe departe doar atît! Cei interesaţi de descifrarea împletiturii uluitoare de sensuri istorice şi moderne, mirene şi religioase, fizice şi metafizice, ale acestei căsătorii, vor descoperi cu uimire, poate, cu interes desigur, că o căsătorie în lumea Coroanei leagă direct personaje, situaţii şi istorii care s-au depănat la secole distanţă şi realizează un punct de sprijin în universul subtil al semnificaţiilor, la care fiecare generaţie şi fiecare personaj al acestei lumi are obligaţia şi vocaţia să contribuie.

Oricine înţelege, măcar în parte, aceste lucruri, s-ar fi gîndit că ar fi fost o bună ocazie, pentru noi, Româ-nia, să facem un gest care să ne reaşeze în rîndul acestei lumi, să ne salveze, fie şi pentru un moment, din mlaştina numită periferia istoriei, în care nu ştiu cît ne-au aruncat diferitele împrejurări, ori voinţa altoara de-a ne face rău, cît doza incomensurabilă de auto- îngăduinţă cu care ne tratăm toate slăbiciunile, individuale şi sociale, cu care ne răsfăţăm viciile şi ne alintăm greşelile grosolane. Ar fi fost un prilej minunat ca România să facă un cadou de nuntă perechii regale William-Kate! Nu doar pentru a arăta că legăturile de sînge care există în Casele Regale ale Marii Britanii şi ale României sunt parte a Istoriei pe care nimic şi nimeni nu o poate disloca, cît mai ales pentru a semnala că înţelegem, că ne bucurăm, că preţuim şi vrem în continuare să fim parte dintr-o lume în care aceste instituţii şi simboluri au şi vor avea un rol marcant de jucat. Aici nu este vorba despre forme de guvernămînt, de Monarhie sau Republică, ci de întemeieri şi întemeietori de la care avem tot dreptul, nu mai spun interesul, să ne întoarcem pentru inspiraţie şi soluţii la problemele unei lumi în care România îşi găseşte tot mai greu şi tot mai rău locul, din păcate!

Aşadar, să facem o listă!

Am fi putut pune în capul ei un volum de poeme eminesciene într-o tulburătoare traducere a unui tînăr de numai 17 ani, mort sub dărîmăturile cutremurului din 1977. Soarta în istorie a lui Eminescu este legată şi de Casa Regală a României, chiar dacă acest lucru nu se prea spune în cărţile de şcoală. Includerea poemelor sale în ediţia tradusă de Regina Elisabeta, preţuirea pe care i-a arătat-o, în ciuda atitudinii reci, dacă nu chiar anti-regaliste, a lui Eminescu, a contribuit la destinul în eternitate al Poetului.

Puteam să includem o ediţie specială cu Poema Română, în interpretarea originală, condusă chiar de George Enescu. Talentul său şi tot ceea ce însemnă el şi astăzi în cultura României şi a Europei au crescut la adăpostul şi în căldura dăruită talentului de aceeaşi Regină a României.

Am fi putut pune pe listă, poate una dintre lucrările lui Brîncuşi, achiziţionată de undeva din lume, pentru acest eveniment special. Poate una dintre variantele "Cap de copil" s-ar fi potrivit de minune şi tinereţii celor doi miri şi ca urare pentru bucuria şi sănătatea urmaşilor pe care cu siguranţă şi-i doresc.

Puteam să trimitem o simplă colecţie de obiecte tradiţionale ale meşteşugarilor care încă mai trăiesc în satele sighişorene, ca şi în alte locuri binecuvîntate de Dumnezeu ale României, cum sunt cele unde Primul Moştenitor al Coroanei Britanice şi-a făcut gospodărie în toată regula, de care este nu doar îndrăgostit, ci într-adevăr fermecat, legat cu toată inima.

Am fi putut trimite măcar una din înregistrările video ale unei capodopere shakesperiene jucată pe scenele din România, cîndva, mai recent, ori mai demult. N-ar fi fost puţin lucru!

În sfîrşit, puteam să trimitem orice lucru care are de-a face cu spiritualitatea acestor locuri şi a oamenilor care au contribuit la supravieţuirea ei!

Am fi putut trimite fie şi numai un vers dintr-o poezie a lui Nichita, intitulată shakesperian "Visul unei nopţi de vară", una dintre cele mai laconice, mai subtile, mai plină de sensibilitate şi sens rostire de iubire, ce s-a scris vreodată în limbile Pămîntului:

......................................................

"Şi într-una, din mine spre tine răsar şi apun".

......................................................

Casă de Piatră Mirilor!