UN NOU RECORD Datoria în marjă din pieţele americane a crescut în mai cu 1,7% şi se îndreaptă către trilionul de dolari

Datoria în marjă din pieţele americane, sumele împrumutate de investitorii de pe Wall Street de la brokeri pentru a specula pe pieţele financiare, a urcat în luna mai cu 1,7%, echivalentul unei creşteri de 14,4 miliarde de dolari, la un nou record absolut de 861,62 miliarde de dolari, de la 847,2 miliarde în aprilie şi 822,6 miliarde de dolari în martie, potrivit datelor Autorităţii de Reglementare a Industriei Financiare din Statele Unite (FINRA). Aceasta a fost a 14-a lună consecutivă de creştere pentru datoria în marjă, iar iunie se prefigurează a 15-a, în condiţiile în care pentru iunie se înregistrează deja o creştere de 1,2%.

Nivelul datoriilor în marjă din mai 2021 este de asemenea mai ridicat 382,6 miliarde de dolari faţă de cele 479 de miliarde de dolari din martie 2020, când a fost atins bottom-ul pieţei bear adusă de Covid-19. Faţă de minimul intraday din martie 2020, indicele S&P 500 a crescut cu 94%, iar între cotaţia referinţei americane şi nivelul datoriei în marjă există o corelaţie foarte strânsă. Maximul pre-criză financiară, din 2007, al datoriei în marjă, a fost de aproape 400 de miliarde de dolari.

Nivelul este unul extraordinar şi arată că nici brokerii primari din piaţa americană, cei care împrumută capitalul, respectiv marile bănci de investiţii, nici investitorii, nu şi-au temperat apetitul pentru "leverage" (efect de levier). "Leverage-ul" excesiv folosit de băncile americane a fost de altfel cauza care a dus în 2008 la insolvenţele din sistemul bancar american, leverage care a trebuit redus ulterior, proces intitulat "deleveraging", care la rândul lui a produs în parte recesiunea globală din 2008-2009.

Financial Times sublinia cu privire la datele din martie cum nimeni nu pare să aibă îngrijorări foarte puternice cu privire la datoria în marjă în exces din pieţe atâta timp cât preţurile activelor continuă să crească. "De abia când preţurile se prăbuşesc subit, pentru motive idiosincratice sau sistemice, apar surprizele neplăcute", scria Gillian Tett, şefa boardului editorial al Financial Times în secţiunea de opinii a publicaţiei.

Explicaţia pentru nivelul ridicat al datoriei în marjă este în primul rând nivelul minim istoric al dobânzilor din Statele Unite. În plan secundar, ca urmare a randamentelor scăzute oferite de obligaţiuni, la nivelul pieţelor se manifestă aşa-numitul efect TINA (There Is No Alternative - eng.), adică căutarea de randamente superioare în piaţa bursieră.

Jerome Powell, preşedintele Federal Reserve (Fed), a admis în aprilie, oarecum surprinzător, că există semne cu privire la o bulă în pieţele financiare şi că politica monetară ultra-relaxată a Fed a contribuit într-o anumită privinţă la evoluţiile speculative din pieţele financiare. Powell a negat totuşi că leverage-ul din pieţele americane reprezintă o problemă.

În raportul semi-anual privind stabilitatea financiară din SUA, Fed-ul a făcut trimitere inclusiv la fondul Archegos care a făcut implozie în finalul lunii februarie din cauza faptului că opera cu un efect de levier de 1:20 iar o parte din brokerii care îi împrumutau capital au decis să recurgă la un apel în marjă. Fed-ul a dat Archegos drept exemplu pentru faptul că măsuritorile actuale ale datoriei în marjă (leverage) cu care operează fondurile de hedging "nu captează în totalitate riscuri importante".

Fed-ul a recunoscut totodată în raport că reglementatorii nu dispun de uneltele necesare pentru a monitoriza riscurile pe care şi le asumă traderi precum Bill Hwang, investitorul coreeano-american care conducea Archegos şi care a provocat pierderi cumulate de 10 miliarde de dolari atât propriilor clienţi cât şi unor bănci de investiţii sistemice din sistemul bancar internaţional.

Implozia Archegos a arătat încă odată cât de periculoasă poate fi tranzacţionarea cu un efect de levier atât de mare, asta în condiţiile în care băncile care îi împrumutau - de ani buni - capital lui Bill Hwang aveau venituri destul de mici din relaţia de afaceri cu Archegos. De exemplu, Credit Suisse a avut venituri de doar 17,5 milioane de la Archegos în 2020 în timp ce pierderea din implozia fondului din februarie a fost de 5,4 miliarde de dolari.

Archegos nu este totuşi singurul fond care a adunat o datorie în marjă de asemenea dimensiuni şi riscul unor evenimente similare precum cel din finalul lunii februarie este relevant pentru stabilitatea financiară chiar dacă autorităţile monetare continuă să susţină că dobânzile scăzute sunt necesare pentru finanţarea redresării şi materializarea ei.

Datoriile imense acumulate în conturile de tranzacţionare în marjă din Statele Unite arată de asemenea dimensiunea lichidităţii care stă la baza raliului post-Covid-19.

Şedinţa de săptămâna trecută a Fed a adus primele semnale cu privire la debutul ciclului de întărire a politicii monetare, iar indicii bursieri din SUA s-au corectat uşor săptămâna trecută în condiţiile în care diagrama privind proiecţiile membrilor conducerii Fed pentru rata dobânzii indică faptul că majoritatea acestora înclină spre două creşteri de dobândă de câte 25 de puncte de bază până la finalul anului 2023, faţă de nici o creştere vazută la şedinţa de politică monetară din 17 martie. Analiştii BCR Cercetare arată că piaţa anticipa însă ca Fed-ul să indice doar o creştere de dobândă pe orizontul de prognoză.

De menţionat că aşteptările inflaţioniste pe termen mediu şi lung - 5 ani s-au "rectificat" semnificativ în ultima săptămână, rata forward breakeven a inflaţiei pentru 5 ani (rata aşteptată a inflaţiei peste 5 ani) scăzând sever la 2,1% de la peste 2,4% în luna mai, cel mai ridicat nivel din 2014.

Evoluţia ratei forward breakeven a inflaţiei pe 5 ani arată impactul şedinţei Fed asupra aşteptărilor din piaţa bursieră americană şi perspectivei pieţei asupra economiei americane, consideră Roberto Perli, fondator Cornerstone Macro şi şef al secţiei Global Policy Research şi fost senior staff member la Federal Reserve.

"Piaţa crede 100 că Fed-ul va majora dobânzile mai devreme şi mai rapid decât se anticipa anterior. (...) Dar aşteptările peste 5 ani (cu privire la inflaţie) şi dincolo au căzut. Piaţa crede că, acţionând pro-activ, Fed-ul nu va fi nevoit să majoreze atât de mult dobânzile ulterior. Practic, piaţa crede că Fed-ul a abandonat deja noua strategie flexibilă de ţintire pe termen mediu a inflaţiei (FAIT - flexible average inflation targeting - n.r.). Dar devine şi mai rău. Rata aşteptată de politică monetară (expected FFR - n.r.), care este un proxy pentru unde crede piaţa că se îndreaptă rata nominală neutră, s-a prăbuşit de miercuri încoace. Doar pe parcursul crizei financiare globale şi la debutul crizei Covid această aşteptare s-a prăbuşit mai mult pe parcursul unei perioade de trei zile. Deci, înainte de şedinţa Fed de miercuri, piaţa trăgea speranţă că această combinaţie de politici fiscale şi monetare expansive (inclusiv FAIT) va majora rata nominală neutră (adică vor îmbunătăţi perspectivele economice pe termen lung ale economiei americane - n.r.). Acum această speranţă a dispărut. Piaţa crede că suntem cu încă un pas mai aproape de (situaţia economică din) Japonia. Eu nu cred că Fed-ul a abandonat FAIT. Cred că a fost o problemă de comunicare (...) care a provocat confuzie pieţei şi a dat impresia unei abandonări a FAIT", a scris pe pagina sa de Twitter Roberto Perli.