UN PREŞEDINTE ACUZĂ O lume în crize!

• Lupta contra poluării: un pas înainte, doi înapoi

Eforturile marilor puteri economice ale lumii în ceea ce priveşte reducerea cantităţii de reziduuri din plastic, care ajung în natură, sunt tot mai susţinute, chiar dacă nu de puţine ori apar divergenţe pe o temă sau alta. Şeful diplomaţiei americane, Mike Pompeo, a promis că ţara sa nu va sabota eforturile internaţionale pentru reducea poluării cu plastic, Washingtonul fiind criticat pentru obstacolele pe care le ridică în faţa consensului tot mai mare pe plan internaţional privind imperativul de a curăţa oceanele. Potrivit Agerpres, întrebat în timpul unei audieri în Senat dacă SUA vor frâna eforturile internaţionale pentru înregistrarea de progrese în aceas­tă problemă, Pompeo a spus: "Ar trebui să nu o facem". "Aş face mai mult pentru a descuraja asta, dacă voi descoperi că este cu adevărat cazul", a adăugat el, fără a promite cu toate acestea acţiuni concrete. În jur de 8 milioane de tone de deşeuri plastice ajung în fiecare an în oceane, ucigând sau rănind un milion de păsări şi peste 100.000 de mamifere marine, potrivit datelor ONU. Circa 180 de ţări au convenit luna trecută, la Geneva, asupra unei reglementări cu privire la exporturile de deşeuri plastice. SUA nu au participat la această reuniune, neratificând Convenţia de la Bale din 1989 asupra controlului transferurilor transfrontaliere de deşeuri. Potrivit reţelei IPEN, care regrupează sute de ONG-uri din întreaga lume, noile restricţii s-au lovit de o vehementă opoziţie în special din partea SUA. Canada a anunţat luni că vrea să interzică obiectele de unică folosinţă din plas­tic începând din 2021.

Lucrurile nu merg grozav nici pe alte fronturi în cadrul cărora se luptă contra poluării. Emisiile globale de CO2 au crescut cu 2% în 2018, cel mai puternic avans înregistrat în ultimii şapte ani, arată un raport publicat de grupul petrolier BP potrivit căruia lumea este în urmă cu eforturile sale de combatere a modificărilor climatice. Acest raport susţine că cererea primară de energie a înregistrat cea mai puternică creştere din acest deceniu în 2018, chiar dacă ritmul de creştere economică a încetinit. China, India şi SUA au fost responsabile pentru două treimi din creşterea cu 2,9% a consumului de energie. O creştere a consumului de energie antrenează automat o creştere a emisiilor de gaze cu efect de seră ca urmare a utilizării combustibililor fosili. Consumul şi producţia de energie regenerabilă au crescut cu 14,5%, un nivel apropiat de recordul înregis­trat în 2017, însă energiile regenerabile nu reprezintă decât o treime din producţia totală de energie. Consumul de gaze naturale a cres­cut cu 5% în 2018, unul dintre cele mai ridicate nivele din ultimii 30 de ani. De asemenea, consumul de cărbune a crescut cu 1,4% în timp ce producţia de cărbune a crescut cu 4,3%, pentru al doilea an consecutiv, după ce a scăzut între 2014 şi 2016.

Aproape 200 de state au promis în 2015 să adopte măsuri pentru a limita încălzirea globală la 2 şi chiar 1,5 grade Celsius. Potrivit experţilor ONU este posibil ca obiectivul privind limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius să fie atins prin schimbarea modului de viaţă, a sistemelor energetice şi a reţelelor de transport.

-----------------------------------

• Mario Draghi: "Europa Centrală este extrem de vulnerabilă la războiul comercial global"

Economiile din Europa Centrală ar putea fi mult mai vulnerabile la războiul comercial global din cauza dependenţei lor ridicate de comerţul extern şi în special în urma concentrării pe industrii unice, cum ar fi producerea de maşini, a avertizat miercuri Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), transmite Reuters, potrivit Agerpres.

"Modelul de afaceri din Europa Centrală şi de Est a devenit vulnerabil la şocurile din comerţul internaţional şi la condiţiile financiare. Efectul tarifelor vamale ar putea fi amplificat deoarece o mare parte din bunuri traversează mai multe frontiere în timpul procesului de producţie", a declarat oficialul BCE la o conferinţă desfăşurată la Frankfurt.

Domnia sa a mai adăugat: "Principala provocare pe termen lung este tranziţia spre un model de finanţare şi o creştere mai echilibrată, care să fie mai dependentă ca până acum de inovarea pe plan intern şi de cheltuielile mai ridicate cu investiţiile". 

-----------------------------------

Perspectivele privind rezolvarea războiului comercial între Statele Unite şi China sunt destul de pesimiste, arată Reuters, care notează citând surse anonime că pregătirile pentru negocieri ale celor două părţi au fost limitate până în prezent.

Alternative pentru soluţionarea conflictului dintre cele două puteri urmează să fie discutate în ocazia întâlnirii preşedinţilor american şi chinez, programată să aibă loc la summitul G20 din 28-29 iunie de la Osaka.

Cel mai probabil, Washington şi Bejing nu-şi vor rezolva disputele considerabile la întâlnirea G20, dă de înţeles sursa citată, o afirmaţie făcută de altfel şi de secretarul american pentru comerţ, Willbur Ross, în cadrul unui interviu acordat marţi CNBC. Altfel, scenariul cel mai pozitiv pentru întâlnirea celor doi preşedinţi prevede totuşi ajungerea la un soi de acord preliminar precum cel de la precedentul summit G20 de la Buenos Aires, din decembrie 2018, unde Donald Trump şi Xi Jingping au convenit un armistiţiu pentru promovarea negocierilor şi evitarea amplificării războiului comercial.

În urma armistiţiului, negociatorii americani şi chinezi s-au întâlnit regulat, de circa două ori pe lună pe o perioadă de cinci luni, ajungând la un consens pe circa 90% din textul schiţei tratatului. Ulterior, la începutul lunii mai, dis­cuţiile s-au prăbuşit după ce, potrivit oficialilor americani, Beijingul a trimis părţii americane o serie de modificări semnificative pe text, ceea ce l-a împins pe preşedintele american să crească de la 10% la 25% tarifele pe bunuri chineze în valoare de 200 de miliarde de dolari.

În momentul de faţă, relaţiile dintre cele mai mari două economii ale lumii s-au răcit substanţial, găsindu-se în prezent sub semnul neîncrederii, după ce Washingtonul a pus Huawei pe o listă neagră blocând efectiv compania din a mai face afaceri cu companii americane, afaceri de care depindea dezvoltarea tehnologiilor gigantului chinez telecom. China a anunţat o listă similară, pe care vor fi incluse companii străine care "nu sunt de încredere" şi care afectează interesele companiilor domestice. Concret, lista ar aduna companii ce încalcă contracte şi blochează sau întrerup aprovizionarea companiilor chinezeşti din motive non-comerciale. Dezvoltările au condus analiştii la concluzia că se marchează începutul unui "război rece al tehnologiei" între cele două superputeri. Analiza altora subliniază lărgirea războiului rece, pe viitor, şi în alte domenii ale competiţiie.

"Atmosfera este otrăvită", a subliniat recent un diplomat occidental bazat în Beijing pentru Reuters, făcând referire la stadiul relaţiei dintre Statele Unite şi China.

Retorica acuzatoare folosită de cele două părţi arată de asemenea o accentuare a diferenţelor deja substanţiale şi o întărire a traiectoriilor. Implicit, asta lasă din ce în ce mai puţin loc pentru ajungerea la un consens, pe orice subiect, deşi preşedintele american este cunos­cut pentru realizarea de "politici" din mers.

În ceea ce priveşte diferenţele din negocierile comerciale, pe 2 iunie, China a lansat o "carte albă" prin intermediul căreia prezintă poziţia Beijingului referitoare la negocieri, în care se stipulează, în clar, că partea chineză nu va "ceda teren pe problemele de principiu".

Problema de principiu la care nu va renunţa cu siguranţă Beijingul, arată Kevin Rudd, fost prim-ministru al Australiei şi un specialist în materie de China, este cedarea dreptului de a impune tarife în răspuns la impunerea de noi taxe vamale de către Washington, în contextul în care, la nivel politic, administraţia chineză actuală nu poate risca să pară că acceptă un "tratat inegal" precum cele semnate de ultima dinastie imperială chineză, dinastia Qing, cu imperiile europene în urma pierderii războaielor opiului, ce au dus la dezintegrarea Chinei imperiale.

Menţiunea este relevantă pentru că însărcinatul cu discuţiile comerciale al părţii americane, Robert Lighthizer, a insistat în timpul negocierilor pentru un cadru juridic ce menţine dreptul Statelor Unite de a impune tarife dacă China încalcă tratatul şi în acelaşi timp prevede renunţarea de către chinezi a dreptului de a impune contramăsuri.

În orice caz, luni, preşedintele american a anunţat că va lua o decizie privitor la tarifele pe restul bunurilor chineze importate, în valoare de 325 de miliarde de dolari, după discuţia cu Xi Jingping de la G20. Având în vedere lipsa pregătirilor dintre cele două părţi, în momentul de faţă scenariul de bază prevede majorarea taxelor vamale.

Totodată, Larry Kudlow, consilierul economic al preşedintelui american, a declarat şi el pentru CNBC că Trump speră să "reia discuţiile de unde au rămas", în timp ce Geng Shuang, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, a precizat că Beijingul va "lupta până la capăt" dacă Washingtonul va impune noile tarife.

Astfel, după mai bine de 40 de ani de cooperare strategică între Statele Unite şi China, cooperare începută cu vizita preşedintelui Richard Nixon la Beijing în 1972 şi care viza iniţial câştigarea confruntării cu Uniunea Sovietică, relaţia dintre Statele Unite şi China se găseşte într-un punct de inflexiune.

La 30 de ani de la proclamarea "sfârşitului istoriei" de către Francis Fukuyama, o perioadă definită drept "momentul unipolar" al Statelor Unite, cooperarea strategică a fost înlocuită de competiţia strategică. Mai concret, competiţia marilor puteri. Rostirea cuvântului "hegemonie" sau a dictonului "might makes right" (în traducere proprie, "puterea împarte dreptatea", un aforism similar cu "istoria este scrisă de învingători") nu se mai face în taină. Nu mai este implicită în acţiunile actorilor, ci explicită în cuvintele, documentele şi politicile Chinei şi Statelor Unite (cu concursul Congresului şi deci al elitelor americane).