Un program vizionar!

Mărturisesc că nu numai că nu sînt un fan al lui Dan Voiculescu dar, după un număr buni de ani de cînd urmăresc cu atenţia cuvenită scena politică, nu-mi amintesc să fi auzit vreodată o idee lansată de acesta şi care să mi se pară demnă de interes. Sigur, este un punct de vedere prin excelenţă subiectiv şi faptul că, oricîtă bunăvoinţă am avea, oricînd sîntem supuşi erorii mi-a fost dovedit de un cotidian central care a publicat în numărul de duminică un amplu portret al preşedintelui PC. Printre multele lucruri tulburătoare pe care cititorul le afla (aş observa că măcar la fel de interesante ca articolul sînt opiniile exprimate de cititori), în afară de scara în spirală, proprie castelelor medievale, care duce în biroul-bibliotecă al celui mai bogat dintre oamenii politici, de rafturile pline cu cărţile scrise de Dan Voiculescu şi de scriitorul lui preferat: Danielle Steel, de cugetările profunde privind rolul pixului în viaţa unui om, de pozele de familie care îi gonesc singurătatea şi de alte amănunte la fel de relevante, există în oda dedicată Patronului un paragraf cu totul antologic, pe care consider că nu am dreptul să nu-l pun la dispoziţia cititorilor acestei rubrici: "Dacă am putea, cea mai mare lovitură ar fi să reuşim să facem un schimb de cetăţeni cu un popor civilizat. Nu cred că ar fi nevoie de mai mult de un milion, două de cetăţeni pe o perioadă nu mai lungă de doi ani. Ar cîştiga România 20 de ani de dezvoltare prin acest implant. Problema ar fi cum să-i aducem şi să vrea să stea, să-i ţinem cumva aici." Din cîte ne este dat să înţelegem, cugetarea lui Voiculescu este, cel puţin pînă acum, produsul cel mai valoros pe care îl oferă opiniei publice de cînd face masteratul în ştiinţe politice la Londra, de unde, dacă am înţeles bine, a şi venit cu ideea.

Există în acest program vizionar cîteva lucruri care, cel puţin deocamdată, rămîn neexprimate cu toată claritatea. De exemplu, schimbul cu "poporul civilizat". Care ar fi el? Sigur, se poa-te lua în calcul ideea unui referendum naţional, pentru a identifica poporul căruia să ne adresăm, sau, de ce nu? se poate organiza chiar şi o licitaţie internaţională. Ce nu ne spune încă prof. univ. dr. Dan Voicules-cu este ce dăm noi în schimbul ăsta. Angajăm unu-două milioane de cetăţeni şi dăm în schimb ce? Gama răspunsurilor posibile este extrem de largă şi chiar nu ştii ce poate fi mai ispititor pentru viitorii parteneri: parlamentari sferto-docti? Politicieni corupţi? Oameni de afaceri care duhnesc de la o poştă a puşcărie? Şmenari internaţionali pe urmele cărora aleargă poliţiile europene? Fufe metamorfozate peste noapte în vedetele naţionale ale show-business? Proxeneţi? Organizatori infailibili de reţele de cerşetori? Pînă cînd domnul profesor nu-şi duce gîndul la capăt, nu vom face decît să orbecăim în căutarea soluţiei optime. În spiritul nestinsei dragoste de ţară care îl animă, sînt sigur că nu va întîrzia să ne dea soluţia optimă...

... După care vom trece mai departe şi ne vom trezi în faţa altor întrebări cu răspunsuri tot mai grele de găsit. Bine, aducem 1,5 milioane (soluţia de compromis) de "civilizatori". Îi vom pune la treabă, le vom cere să facă ei tot ce nu sîntem noi în stare să facem: 8, 10, 12 ore pe zi oamenii ăştia vor trebui să trudească din greu. Dar după program, vor avea şi ei, fireşte, dreptul la puţină destindere. Vor ieşi la o plimbare, vor merge la un local, la o discotecă, vor cunoaşte o băştinaşă, vor ajunge, tot fireşte, să încerce emoţia sublimului sentiment al iubirii. Şi, uite aşa, pînă la terminarea contractului, ne vom trezi în situaţia că unii dintre ei au ajuns să-şi fi făcut o familie, să aibă copii, să se simtă în România ca acasă şi, cu siguranţă, vor cere dreptul să rămînă alături de noi. Nu ştiu cît timp ia în calcul preşedintele PC ca partidul pe care îl conduce să rămînă la guvernare şi nici nu ştim cam cînd se gîndeşte Dan Voiculescu că s-ar putea lansa programul-salvator pe care ni-l propune. Dar hai să mergem pe varianta optimistă şi să spunem că PC va fi încă mulţi ani alături de cei care guvernează. În postura de etern guvernant, va milita Voiculescu pentru minoritari? Da! Da! Da! Sigur că da! Dar asta cu o singură condiţie: să se introducă de la început o clauză, care să reglementeze rata de natalitate în rîndul noilor veniţi. Pentru că altfel există riscul ca, într-un timp imprevizibil, să ajungă să ne copleşească. Să ajungă, în regiunile în care i-am plasat, majoritari la noi acasă! Să-şi ia nasul la purtare şi să nu mai ţină cont de interesele noastre, adevăraţii majoritari! Cred că în această clauză stă tot succesul programului. Ea trebuie formulată impecabil, pentru a elimina orice temere, prezentă sau viitoare, a lui Dan Voiculescu. O idee ca şi cea pe care ne-a împărtăşit-o acum, nu trece prin mintea unui om decît cam o dată la o sută de ani! Ar fi păcat să o ratăm.