Negociatorii principalelor instituţii ale UE au ajuns la o abordare comună în ceea ce priveşte reforma muncitorilor detaşaţi, un dosar foarte sensibil, informează AFP.
Detaşarea muncitorilor, procedură care permite cetăţenilor europeni să lucreze în altă ţară din UE, cotizând la sistemul de asigurări sociale al ţării de origine, a devenit un subiect emblematic în cadrul campaniei pentru prezidenţialele din Franţa, opunând grupurile eurosceptice cu adepţii blocului european.
Potrivit acestei reforme, prezentate în martie 2016 de Comisia Europeană, un muncitor detaşat va trebui să primească acelaşi salariu că un muncitor local: nu doar salariul minim al ţării de primire (cum era cazul în prima directiva din 1996), dar şi toate bonusurile prevăzute în această ţară (precum prima de frig, spor de ruşine, de vechime, al 13-lea salariu etc.).
"Aveţi în faţă un comisar fericit. Este un acord istoric", a declarat comisarul european pentru afaceri sociale, Marianne Thyssen, într-o conferinţă susţinută la Bruxelles.
La rândul său, ministrul adjunct pentru Muncă şi Politică Socială din Bulgaria, Zornitsa Rusinova, a cărei ţară asigura preşedinţia rotativă a UE, a confirmat un consens.
Europarlamentarul Elisabeth Morin-Chartier, co-raportor al proiectului la Parlamentul European, a precizat: "Aveam nevoie de acest acord prealabil (...) Sunt extrem de încrezător că până în mai-iunie vom putea ajunge la revizuirea acestei directive".
Această abordare comună, obţinută noaptea trecută între negociatori, este o etapă obligatorie pentru un text final al reformei.
Acordul prealabil trebuie aprobat de reprezentanţii celor 28 de state membre în 14 martie.
Textul definitiv trebuie apoi votat de miniştrii de resort din cele 28 de state membre şi de Parlamentul European, în sesiune plenară.
În mod concret, cele trei instituţii europene au reuşit să-şi apropie poziţiile pe următoarele puncte:
- durata maximală a detaşării: se propune 12 luni, care mai pot fi prelungite cu încă 6, dacă ţară de primire acceptă o solicitare a întreprinderii;
- transportul rutier: pentru acest sector ultrasensibil, fosta directiva din 1996 (şi nu nouă revizuire) se va aplică şoferilor până când o directiva specifică va intră în vigoare;
- transpunerea noii directive în sistemele juridice ale statelor membre: negociatorii au convenit asupra unei formule de doi ani pentru transpunere şi o aplicare în toate ţările UE la capătul acestui interval.