Unu şi cu unu fac doi

Cum mi-am petrecut 11.11.'11? Răspunsul co-rect este: citind ziarul BURSA. Printre altele, desigur, pentru că ar fi neproductiv să îţi ia o zi întreagă să citeşti un ziar, oricît de dens ar fi el. Important este cum prelucrezi şi utilizezi cele aflate. Aprobi sau dezaprobi, te minunezi şi te indignezi, pui mîna pe telefon şi rezolvi ceva, ai o idee de afaceri, în sfîrşit ai priceput ceva, regăseşti idei, vremuri şi oameni sau pur şi simplu te delectezi cu dulcele păcat al lecturii.

Cum matematica este în toate, în cele exacte sau esoterice, această simetrie milenară nu putea trece neobservată. În plus, un tsunami de interpretări sau coincidenţe s-a iscat din observaţia acestei adunări de beţişoare. Cifra doi a mileniului se obţine adunînd restul numărului, doi de 1, că 0 nu interesează. Dar dacă le adunăm pe toate, în formula de la început, care respectă limitele binarului, obţinem 6. Ce? 6! 6? Da!

Desigur, partea leului este deţinută de corelaţiile americano - nine eleven, care pornesc chiar de la asemănarea lui 11 cu două turnuri gemene. New York City şi Afganistan au cîte 11 litere, 9.11, data teribilei crime teroriste de acum 10 ani ne permite să adunăm 9 cu 1 şi iar cu 1 şi să obţinem 11. Iar 11 septembrie este a 254 zi a calendarului, iar adunînd 2 cu 5 şi cu 4 obţinem tot un 11. Abundenţa de 1 îl aduce în scenă pe sfîntul Malachia, trăitor pe la 1100 şi ceva, sigur la 1111, care a făcut nişte profeţii, un rating uriaş, aproape etern, obţinînd cele referitoare la papii de la Roma, ce aveau să fie 112 cu toţii. Acum 900 de ani, Malachia le-a dat nume de cod, actualul Benedict fiind Gloria Olivae dar şi cel de al 111-lea. Următorul papă este numit Petrus Romanus şi asta ne sperie sau ne linişteşte, depinde ce ne amintim şi ce senzaţii ne creează acest nume. Cînd Benedict al XV-lea a urcat pe tronul Sfîntului Petru, în 2005, s-a spus că profeţiile au fost confirmate, măslinul fiind un simbol al ordinului benedictinilor, şi s-a specificat că el va muri în 2009 sau 2010. Atîta exactitate impune lansarea unui catalog de cote şi cotaţii! Dacă ne uităm şi în cărţile serioase constatăm că a existat şi un profet evreu, Malachia, după care sfîntul irlandez şi-a luat numele, iar cartea sa este ultima din Vechiul Testament, înainte să înceapă cel Nou. În ritmul acesta, Apocalipsa devine substantiv comun şi o s-o servim de la primele ore ale fiecărei zile. Prefer mesajul venit cam tot de peste Ocean, în care ni se propune ca de 11.11.'11 să ne dăm o îmbrăţişare - au americanii o plăcere pentru aceste tip de apropiere umană - sau măcar un zîmbet. Asta chiar e prea de tot! Unde o să ajungem dacă începem să ne şi zîmbim?

Pe 11 noiembrie, în orice an dar după 1918, la ora 11 şi 11 minute se marchează armistiţiul care a pus capăt Primului Război Mondial. E o zi de pace şi de comemorare a celor care, militari sau civili, şi-au pierdut viaţa în această confruntare de o sălbăticie incredibilă. Renaşterea ce a urmat a fost un dar celest pentru omenire, deşi nu totul a fost cum credem noi astăzi că ar trebui să fie. Multe fapte mirabile s-au petrecut în societatea omenească, în viaţa oamenilor şi a statelor, în cultură şi economie. A fost o perioadă de aur care s-a terminat, din păcate, cu un Al Doilea Război Mondial, şi mai eficient în lichidarea cît mai eficientă şi cu cît mai multă durere a fiinţei umane. 11 a 11-a la 11 şi 11 este un minut în care celebrăm speranţa, oricît de apocaliptic ar putea părea asta.

În aceste zile am sărbătorit şi doi artişti plastici. Ieri, pe 10, mult prea discretul Constantin Nicolin a împlinit 80 de ani, copleşit de griji şi slăbiciunile trupeşti. Sculptor de mare talent, posesor al harului portretului, lucru rar mai ales în arta sa, Constantin Nicolin a urcat cu temeinicie fiecare treaptă a elevaţiei artistice, cuminţenia sa nefiind lipsită de originalitate şi fantezie. A tăiat lemnul, a cioplit piatra, a modelat lutul şi chiar bronzul. A făcut chipul lui Tudor Vladimirescu, unul dintre cele mai bune dintre puţinele busturi sculptate ale lui Grigorescu şi, ca unicat absolut, capul lui Patrice Lumumba, cu sugestia perfectă în relief a trăsăturilor sale de culoare. În amplul articol pe care "Adevărul de seară" i l-a dedicat în 2009, mărturisea că ar vrea să îi facă o statuie lui Enescu. Este singurul care a cioplit relieful ţării în lemn, lucrarea de mari dimensiuni dominînd o sală în care regimul de pînă la 1989 lua decizii importante. A participat la saloane şi expoziţii, dar prea puţine din propunerile sale de monument au văzut lumina soarelui şi s-au scăldat în apa ploilor. Alături de cei care nu au observat că nu îl mai întîlnim, la ziua de 80 de ani ai lui Constantin Nicolin, îmi doresc să îl revăd apărînd, hîtru şi iscoditor, la expoziţiile din Bucureşti.

Pictorul sărbătorit pe 9 noiembrie este Mihail Gavril, bucovineanul. Miercuri a rotunjit 50 de ani, prima jumătate de secol. Nu a fost greu, funcţiona încă anestezia de la dubla onomastică de cu o zi înainte, 8 noiembrie, de Sfinţii, cum îi place lui să spună, şi Mihail şi Gavril. Asta spunem aici, în superficialitate traiului bucureştean, dar Mihail Gavril a mers acasă, la ai lui şi la ale lui, la Fălticeni, în Bucovina din care îţi trage seva şi magnetismul. Recent înfiinţata Galerie Rotelco, care ne oferă cu prioritate arta lui, spune despre Mihail Gavril: A urmat de mic şi foarte serios calea picturii, cu studii la şcoala de artă, apoi la prestigiosul Liceu Octav Bancilă din Iaşi şi după un timp a absolvit nu una, ci două facultăţi de artă, Grigorescu si Luceafărul. Pornit din Bucovina profundei şi curatei trăiri religioase, a mers cu penelul şi şevaletul pe la catedralele Occidentului, în Ţara Sfântă şi la Muntele Athos. La începutul anilor 1990 este printre primii pictori care redescoperă Balcicul legendar al artei şi culturii româneşti. A avut numeroase expoziţii în străinătate, cea mai recentă la Paris, în septembrie 2011, a primit premiul Fundaţiei Seymour-Obermer la Artforum - Montreux 2007 şi a pictat o capelă devenită ortodoxă, la Melamare, în Bretania. Scurt şi la obiect. La 5 decembrie ne cheamă la "Brâncuşi", la o retrospectivă cît sufletul lui de mare.

Ca amintire de sărbătoare să pomenim licitaţia cu numărul 7, adică cifra 1 adunată de 7 ori, a casei bilingve de la Cluj, Quadro. Acolo continuă treaba serioasă, se declară explicit că arta ardelenească şi mai ales cea clujeană au căutare inclusiv monografică, de studiu istoric. Contemporanii au apărut şi acolo în expoziţie şi s-au vîndut, sau nu, după cum se petrec faptele peste tot la noi, fie că e luna a 11-a sau ziua cu aceeaşi ordine. S-a dat "Protopopul mugurilor" de patriarhul visătorilor români, Ştefan Bertalan, cu 2,3 mii de euro, "Vecinul" lui Pall Lajos, din ceramicul şi popularul Corund-Korond, cu 800 de euro, o casă din Sovata, "ridicată" de Kusztos Endre, cu 350 de euro. În schimb, casa veneţiană din Sighişoara a lui Gheorghe Olariu a urcat de la 850 la 1,6 mii de euro. Cu 1,5 mii de euro, preţ de pornire, s-a dat o lucrare de Ovidiu Avram, numită "Gemenii". Cu un astfel de titlu simt că ne întoarcem la semnificaţiile lui 11 luat de cîte ori şi cum vrem, şi parcă e prea tîrziu pentru asta.