Vânzătorii de brazi

Toată bătaia a început de la nimic. Unuia dintre vânzătorii de brazi i s-a prins bradul în uşa trântită în nas de un potenţial client, iritat de insistenţele celor doi. A sunat la uşă. Apoi i s-a prins haina. După care clientul şi vânzătorii de brazi s-au luat la harţă.

Vă amintiţi, desigur, filmul. Este vorba de Big Business (1929), cu Stan şi Bran. În rolul clientului mustăcios, James Finlayson. Scenele sunt epocale. Cei doi vânzători de brazi ajung, practic, să demoleze casa omului. Dau furioşi cu topoarele în mobilă, sparg geamurile, taie un copac din curte, dărâmă hornul şi chiar sapă o groapă în grădină. De partea cealaltă, clientul pare posedat. Le distruge complet maşina celor doi vânzători ambulanţi. La final se tăvăleşte pe jos, printre resturile de brazi.

Antropologic vorbind, cred că partea cea mai interesantă din toată povestea aceasta de iarnă este următoarea. Priviţi atent. Iată-l, spre exemplu, pe proprietarul casei care se apropie de maşina celor doi zăpăuci. Se pune în faţa maşini şi o măsoară din priviri. Intenţiile sale sunt clare. Dar cei doi vânzători de brazi nu fac altceva decât să privească de pe margine. Mustăciosul trage de unul dintre farurile maşinii. Îl scoate şi apoi în aruncă prin parbriz. Cei doi privesc stupefiaţi. Dar nu mişcă.

Când le vine rândul să distrugă casa, proprietarul priveşte şi el atent, de pe margine. La fel, privesc la scenele de isterie şi vecinii, care se adună în număr mare. Chiar şi omul legii face la fel, atunci când ajunge la faţa locului. Stă în maşină şi îşi ia conştiincios, notiţe. Apoi se apropie, în uniformă şi urmăreşte, liniştit, acţiunea. Nu intervine decât atunci când nu are încotro, după ce primeşte o lopată în picior, din greşeală.

Esenţialul este următorul: violenţa este îndreptată împotriva lucrurilor, nu împotriva oamenilor.

Acest lucru este specific civilizaţiei occidentale. În societăţile tradiţionale, violenţa este intens personalizată. Într-o poveste a maorilor este vorba de un grup de luptători care se prefac morţi. Duşmanii lor îi descoperă şi încep să îşi împartă bucăţile. Unul marchează o coapsă, altul un braţ mai suculent. Planul este să îşi devoreze inamicii. Fac focul să se veselească în aşteptarea cinei şi când le este lumea mai dragă sunt atacaţi de presupuşii decedaţi. Sfârşesc ei înşişi în frigare.

În filmul cu Stan şi Bran descoperim însă un cu totul alt gen de violenţă. Cu toate că bucăţi de mobilă şi aripi de automobil zboară încoace şi încolo, se observă că personajele respectă reguli rigide. Iar una dintre acestea este clară: fără violenţă îndreptată împotriva persoanelor.

În ciuda dezordinii aparente, scena e dominată de ordine. Poliţistului îi este, de altfel, foarte uşor să instituie controlul asupra situaţiei. Toate personajele îl ascultă fără să îi conteste legitimitatea.

Într-o societate tradiţională, probabil că, din punct de vedere simbolic, lipsa de respect a celor doi nătărăi ar fi fost interpretată ca o jignire serioasă la adresa gospodarului, care ar fi dus la consecinţe severe. În scena filmată pe străzile din Los Angeles (by the way, casa încă este acolo, în Cheviot Hills, Los Angeles), există violenţă simbolică, însă ea este aplicată lucrurilor. Morala este că toţi cei implicaţi au făcut o afacere proastă.

Să trecem la câteva concluzii...

Uneori ne luăm prea mult în serios. Zapez şi, vrând-nevrând, dau peste certurile zilei. X contra lui Y. Este deja plictisitor. Cutare face o declaraţie calomnioasă. Ţinta sa apare la televizor, debitând un şir de insanităţi la adresa calomniatorului. Eventual se organizează un talk-show unde părţile vătămate şi asociaţi de-ai lor, împărţiţi în tabere opuse, îşi aruncă ocări. Ceva mai multă reţinere, aşadar, ar fi binevenită.

Pe de altă parte, să nu ne amăgim. Dincolo de păruielile din stradă, unii dintre participanţi, spre deosebire de Stan şi Bran, îşi fac socoteli profitabile. Păgubit este mai degrabă publicul care asistă la acest circ.

Iar spectacolul în sine ne spune ceva despre natura societăţii. Big Business ne dezvăluie, în felul său umoristic, o societate urbană şi disciplinată, în care oamenii sunt atenţi la valoarea lucrurilor. La polul opus este societatea tradiţională, rurală, lipsită de umor şi dominată de pulsiuni, unde indivizii se urăsc unul pe altul şi unde lucrurile nu au, de fapt, o valoare publică.

În cele din urmă, Big Business este o comedie despre Crăciun. Au apărut de la o vreme două tendinţe. Fie ignorăm complet valorile tradiţionale (vezi felicitările "de sezon" în locul creştinescului Crăciun), fie suntem teribil de sensibili la orice "ofensă" sau "discriminare". Omul modern, civilizat, nu face nici una, nici alta. La fel ca în comedia vânzătorilor de brazi, el este un moderat. Ştie când să ia lucrurile în serios, dar şi când să îşi ia aproapele şi chiar pe sine însuşi peste picior. Nu este nici un anarhist radical, dar nici un habotnic. Aşa arată libertatea modernă. Oricât de mult s-ar supăra încuiaţii zilei.