Zilele trecute, treceam prin centrul oraşului, când am văzut o scenă care m-a surprins. O doamnă în vârstă vindea seminţe dintr-o pungă aşezată direct pe asfalt. Stătea pe scăunel şi spărgea între dinţi "bomboanele agricole" aş--tep-tând clienţii. Scena se petrecea exact lângă o clădire-turn nouă, placată cu sticlă strălucitoare.
La o reflecţie mai atentă, ceea ce trebuia să mă surprindă este doar faptul că am fost surprins. Scene la fel de incongruente descoperi la tot pasul în această ţară. Şoferi în maieu care conduc limuzine. Magazine de ceasuri elveţiene deschise lângă chioşcuri unde se vinde kebab. Nuntă de fotbalişti, cu lăutari, organizată într-un muzeu naţional. Restaurante italiene unde se servesc sărmăluţe şi cârnăciori olteneşti.
Mai descoperi şi pe alte melea-guri nepotriviri. Ţin minte cât de mirat am fost, acum aproape 20 de ani, când am văzut, în umbra (acum dispărutelor) turnuri World Trade Center din New York, un maidan încercuit cu gard de sârmă. Dar, aceas-ta este excepţia. La noi, ames-tecul lucrurilor incompatibile pare să fie regula. Tot zilele trecute, veneam dinspre Iaşi. Pe undeva după Roman, într-un sat amărât, am observat într-o curte sărăcăcioasă două SUV-uri de lux, noi.
Acestea sunt fragmente din ceea ce numesc eu "viaţă hibridă". Este genul de existenţă care pare să fie în curs de a-şi pierde coerenţa.
Acest tip de viaţă a fost anunţat, în sfera producţiei, de produsele-hibride ale deceniilor de socialism local. Chewing-gum chinezesc, tricouri de poliester inscripţionate "Dior" sau "Marlboro", reviste de modă glossy cu reclame la strun-guri, raboteze şi tractoare, sau emisiuni în stil american, tip "Cine ştie câştigă", amestecate cu dansuri populare.
Trecerea la capitalism ar fi trebuit să însemne, economic vorbind, marginalizarea produsului-hibrid. S-a întâmplat pe dos: socialmente vorbind, produsele-hibride au reuşit să devină reperele unui nou stil de viaţă, aglutinat.
În istoria societăţilor libere se observă cum impulsul către puritate a fost central. Probabil aici este o constantă a multor societăţi, explicabilă antropologic. În Evul Mediu occidental, puritatea era, evident, consacrată religios. După aceea, dimensiunile sale au fost mai degrabă seculare. Modul de viaţă burghez a impus linii stricte între ceea ce este şi ceea ce nu este acceptabil. În modă, în alimentaţie, în artă. Burghezul a fost un personaj cu o acută conştiinţă a Sinelui. Construită, în parte, pe un sistem de excluderi simbolice.
Este ceea ce, moralmente vorbind, putem desemna cu termenul tradiţional, românesc, de "curăţenie". Curăţenia spirituală şi com-portamentală.
Scena amestecului genurilor era, totuşi, cunoscută. Prinţul care iese din palat şi ajunge pentru o vreme cerşetor. Hoţul deghizat în preot. Rezultatul era însă amuzant, iar râsul este o specie de detaşare. În "Vacanţă la Roma", celebra comedie din 1953, cu Audrey Hepburn şi Gregory Peck, o prinţesă ajunge, ameţită de băutură, într-un taxi cu un ziarist falit. Urmează câteva zile în care prinţesa descoperă, inclusiv de pe scuterul reporterului, o cetate pe cât de eternă, pe atât de proletară. La final însă, doar o privire complice, iar prinţesa, splendidă între dia-mante şi mătase, dispare în lumea formală a protocolului.
La noi, fenomenul bastardizării vieţii pare să fie permanent. Un post de televiziune a difuzat un fel de reality-show cu "copii de bani-gata" care locuiau împreună într-un fel de cocioabă sub-urbană şi îngrijeau grădina. Un alt post TV (sau acelaşi, nu mai reţin) a adus câteva VIP-uri din "show-biz", cu păr artificial şi sâni de plastic, să fie filmate într-o şatră, cum dau de mâncare la animale şi se ceartă cu bulibaşa. Măr-turisesc că motivul distracţiei îmi scapă.
Aceeaşi senzaţie, de dezgust, o am şi când privesc la degradarea unor mişcări şi partide politice. Liberalismul, îndeosebi. Rădăcinile acestei doctrine, faţă de care personal am o mare simpatie, sunt de găsit în spiritul aristocratic al secolului al XVIII-lea englez. Acest spirit este unul adunat, rezervat şi nobil. Liberalul clasic este un personaj care apreciază liniştea şi ordinea sferei private şi priveşte cu reţinere şi ironie la circul din piaţa publică. În numele unei anume rigori, însă. Lordul Acton spunea: "Libertatea nu e puterea de a face ce vrei, ci dreptul de a face ce trebuie!".
Este limpede că nu am reuşit să ne delimităm de zona inacceptabilului, a murdăriei morale şi stradale. Dimpotrivă, acestea se grefează pe corpul social ca nişte excrescenţe cu o vascularizare unitară. Acesta este chipul compozit al regimului în care trăim: cerşetori printre Ferrari, politicieni cu doctorate de carton, reclame stridente atârnate de clădiri istorice. Un baroc cu capul în jos.
Ben Jonson, un autor englez din secolul al XVII-lea, autorul comediei Volpone, afirma că "O viaţă bună e argumentul principal". Judecând după cortegiul hibrizilor care ies în fiecare zi pe străzi sau pe scenă, în această dezbatere suntem pe cale să rămânem fără argumente.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este consilier prezidenţial.
1. Si cainele s'a plictisit sa mai saliveze...
(mesaj trimis de Natafletz în data de 23.03.2010, 09:00)
Chiar nu potzi iesi de pe calapodul pe care te'ai format?... Esti atat de previzibil ...mai prost si mai placid decat cei mai placizi de pe "voxpublica"... Itzi jur ca pe cand eram pe la faza cu soferii in maieu deja imi ziceam "stai sa vezi, ca urmeaza ceva de liberali"... Cataline, cand n'ai timp zau, pot sa'tzi scriu eu editorialele. Pot sa'tzi imit stilul la virgula si'am face banii pe din doua iar tu ai presta "pt tzara"...
2. S'ar putea sa ma invingi pana la urma...
(mesaj trimis de Natafletz în data de 23.03.2010, 09:06)
... dar nu din epuizare de argumente, ci din plictiseala... chiar ma plafonez intelectual mestecand mereu aceeasi guma... daca o tzii asa ai sa ramai doar cu japonezu, dar ma tem ca si pt el devine oarecum penibil sa spuie mai mult si mai elaborat chiar pe ideea pe care vrei s'o transmitzi, in numai doua trei randuri decat in ditamai paginoiu de editorial
3. fără titlu
(mesaj trimis de Masters în data de 23.03.2010, 09:44)
Unul dintre cele mai bune articole din ultimele luni; observatia fina a "realului" plimbat si asemuit cu panorame de pe alte meleaguri si din alte vremuri, pentru a fi mai edificator; toate de nota zece, dar iata ca si de data aceasta, cine altcineva decat un nataflet vine sa critice si sa dea lectii.
Pardon, am gresit, nici nu critica , nici nu da lectii; se baga si el...... stiti voi cum !.
Trebuie sa-i recunoastem totusi un merit: afirma singur ca se plafoneaza intelectual; eu as zice ca mai mult decat atat.
Dle Avramescu, se pare ca suferim de aceeasi gripa, stii cumva cu ce s-ar putea trata senzatia de lehamite si dezgust fata de ceea ce a putut sa realizeze acest dandy liberal, in partid ? Am tot sperat ca i se va cere socoteala in privinta " pupat poala Geoana" , nesimtirea de a se afisa in Timisoara strangand mana dusmanului- prieten, clacand lamentabil in aproape toate demersurile incercate, dar culmea ! nu se gaseste nimeni sa-l trimita eventual intr-o discoteca unde poate ar avea succes.
Cred ca este inconjurat de natafleti de teapa preopinentului.
3.1. Exact neica... (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Nata în data de 23.03.2010, 10:36)
De fiecare data este cate'un natafletz carcotash care se baga si el... stitzi voi cum, dar tot de fiecare data apare si pupincuristul de serviciu care spala cu limbutza stitzi voi ce asa incat per ansamblu lucrurile raman curate si uscate, doar unii raman cu un gust de stitzi voi ce in gat...dar se pare ca le place asa ca happy end for all!
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.03.2010, 20:01)
EXACT NEICA ! limbuta ta te caracterizeaza la fix.
4. Viata polarizata tipica lumii a treia
(mesaj trimis de Moftangiu în data de 23.03.2010, 11:14)
Dle Avramescu eu nu as spune "viaţă hibridă", este o "viata polarizata", opulenta alaturi de saracie si ea se gaseste in toate statele tarile din lumea a treia.
In tarile civilizate nu sunt asemenea asocieri pentru ca exista un echilibrul, o societate de mijloc dezvoltata, ce saracii sunt mai putini decat in tarile plarizate.
Nu pot fi acuzati liberalii de polarizarea sociala pentru ca polarizarea nu s-a produs prin salarii sau afaceri cinstite si nici dupa 2004, polarizarea ea s-a produs inainte de 2004 in epoca Iliescu prin "tunuri" cand erau practicate politici de fiscalitate exponentiala.
Atunci au facut averi cei ca Videanu si Berceanu, Tariceanu si Patriciu, in concubinaj cu FSN-istii din PSD, A Nastase, Mihailescu etc...
De ce credeti ca migereaza PSD-isti la PDL?
Ce politici de sprijinire a clasei de mijloc are PDL-ul?
Impozitul forfetar?
Ce reforme a facut Frunzavedre sau Udrea in turism pentru a relansa si a valorifica un potential neglijat?
Ce efect au avut plantarea de arbori exotici pe litoral?
Raspunde cineva de sumele cheltuite aiurea?
5. Deficit de demnitate
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 23.03.2010, 11:14)
Suntem martorii unui proces de degradare a valorilor individuale şi sociale, ce continuă şi după abolirea, acum mai bine de 20 de ani, a ingineriei sociale motivate ideologic. Prea puţină conştiinţă a propriei demnităţi duce la diminuarea pudorii. Se ştie că pudoare fără aversiune nu există. Rezultatul? Maidanizarea vieţii în comun. Informalizarea relaţiilor. Perpetuarea raporturilor de gaşcă interlopă. Înjosirea şi autoînjosirea.
Ce e de făcut? Nu ştiu.
5.1. Shto dielathi? (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de Nata în data de 23.03.2010, 12:42)
Buna intrebare! scuze ca n'am stiut traducerea in japoneza, dar am pus una mai de inima albastra sau rosie...ma rog. Pai ce'ar fi de facut maestre? Io zic sa revenim la mana forte sau la "puterea degetului" pe care o aclamai mai acu vreo luna. Sa stam totzi smirna si dam rapoarte despre ce'a scrijelit colegu de banca ca nu cumva sa fi zis ceva de domnu conducator iubit...ca cu liberalii astia am ajuns la depravare totala domle. Noroc acuma cu Gabi Oprea, Diaconescu si Miki Spaga ca mai punem de'o asanare morala...ca prea se extinsese cangrena nesimtzirii liberale...
5.2. Iar a aparut Nata, omul cu probleme (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de Gheorghe în data de 23.03.2010, 14:53)
Ai nevoie de tratament, prietene....
5.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.2)
(mesaj trimis de Masters în data de 23.03.2010, 15:37)
Si eu ii spun asta de mult! Dar ce sa-i facem ; sub paravanul anonimatului (la propriu vorbind) isi permite. Ca sa fiu sincer cred ca ceva sclipici are; doar ca anagramarea si indoctrinarea il descalifica iar ziarul trebuie sa suporte poluarea.
5.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 23.03.2010, 15:39)
Iete ca devin si eu nataflet; raspunsul 9 este ptr.8 nu 4.
5.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.4)
(mesaj trimis de A.B. în data de 23.03.2010, 16:04)
Scrieti baieti, orice, numai sa scrieti! Dl consilier prezidential sufera de angoasa acum cand isi da seama ca seful sau se pregateste sa plece spre zone vesnic verzi!
5.6. pleaca neica d'aci (răspuns la opinia nr. 5.5)
(mesaj trimis de Nata în data de 23.03.2010, 21:40)
A.B. marsh d'aci, ce te bagi in treaba? te'a pus stapan'tu sa latri?
5.7. Postarea "pleaca neica d'aci" e o clona (răspuns la opinia nr. 5.6)
(mesaj trimis de Real Nata în data de 23.03.2010, 22:01)
...tipica de'altfel pt intelectualii securisti manipulatori...
5.8. Postarea e buna (răspuns la opinia nr. 5.7)
(mesaj trimis de Nata în data de 24.03.2010, 00:22)
...securistul Real Nata e clona, marsh d'aci, misca'te...
5.9. clona eshti tu (răspuns la opinia nr. 5.8)
(mesaj trimis de Real Nata în data de 24.03.2010, 08:51)
...marsh tu clono...
5.10. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.9)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.03.2010, 14:23)
Ultimilor (la propriu) deraiati si va descalificati singuri.