Victima perfectă

Nu, nici vorbă! Nu milioanele de oameni ale căror case, bunuri şi destine au fost distruse, sunt victime. Nici cei îngropaţi de vii sub sub uriaşele grămezi de moloz şi dărîmături ale şcolilor, spitalelor, teatrelor, gărilor sau grădiniţelor bombardate de trupele ruseşti. Nici cei împuşcaţi cu miile la marginea drumului, doar pentru că sunt ucraineni şi îşi vedeau de treburi liniştiţi în ţara lor, pînă mai de curînd. Nu milioanele de copii aruncaţi în bezna necunoscutului şi a spaimelor de viaţă şi de moarte, cei care şi-au pierdut părinţii, ori i-au lăsat în urmă, pradă urgiei cotropitoare a barbariei numită oficial la Moscova "operaţiune specială". Pe scurt, nu Ucraina şi cetăţenii ei sunt victime, nu legile internaţionale sunt victime, nu pacea Europei şi a lumii este victima, ci el, Putin. Şi, pentru că El este totuna cu Rusia, (nu e aşa!) Rusia este victima. Ţinta feciorelnic nevinovată a mişeleştilor planuri ale Occidentului, menite să stingă brutal focarul unei civilizaţii ale cărei lumini şi înalte aspiraţii umaniste, conducătorii Rusiei, de la Lenin la Stalin şi de Brejnev la Putin, le-au oferit lumii atît de generos. Chiar şi de pe tancuri. Gulaguri, deportări în masă, crime în masă, poliţie politică de la naştere pînă la mormînt, corupţie de sus şi pînă jos şi de la Jilţul prezidenţial, la Tronul patriarhal, plus, desigur, o fără de egal tărie a credinţei în virtuţile unui mod de a vedea lumea în care toţi cei care nu vor să se supună voinţei arbitrare a celor ce deţin puterea la Kremlin, devin automat duşmani înrăiţi care trebuie cu orice preţ distruşi. Fizic, la propriu. Ei, susţinătorii maleficului şi neadormitului asalt asupra temeliilor şi măreţiei Kremlinului, sunt de vină pentru tot ceea ce se întîmplă. Nu Rusia care a declanşat agresiunea este vinovată de dezastrul creat, ci Occidentul care livrează mijloace militare pentru rezistenţa Kievului. Dacă ar fi stat în banca lor, aşa cum El, Putin, i-a sfătuit de bine, încă din prima oră a operaţiunii speciale, acum Ucraina ar fi fost de mult la pămînt, zdrobită, cu un guvern pro-rus la Kiev gata să semneze tot ceea ce i se dictează.

Nici vorbă de victime sau distrugeri, la o scară atît de mare! Totul ar fi fost simplu, dacă răutatea Occidentului nu ar fi fără de margini, aşa cum este, iar pretenţia de a dicta Moscovei linii de conduită nu ar fi întrecut de mult pragul insolenţei obraznice, atingînd nervul sensibil al intereselor strategice, aşa cum sunt ele definite de regimul totalitar al lui Putin. Aşa, El, adică Rusia, ce să facă? Se apără, săracii. Se pun în calea a ceea ce ar putea fi cel mai rău! E dreptul lor! Mai mult, e datoria lor sfîntă faţă de Ţară şi Credinţă! Dacă pentru asta este nevoie să apese butonul nuclear, o să-l apese. Dacă pentru asta e nevoie de un al treilea război mondial, fie! Va fi şi un al treilea război mondial, doar că responsabilitatea pentru urmări nu este a Rusiei, ci a coruptului, agresivului şi fără de limite insolentului Occident. Apropos de credinţă şi rolul Patriarhului Rusiei în susţinerea lui Putin. A crezut cineva că înalta faţă bisericească ar fi putut uita vreodată sau lăsa nepedepsită la nesfîrşit mişeleasca ruptură a Bisericii Ortodoxe Ucrainene de sub autoritatea sa şi a Moscovei? Dacă, da, atunci nu prea ştiţi cu cine şi cu ce aveţi de a face. Acesta nu este doar un război al geopoliticii kremlinului, ci, mai ales, unul al Patriarhiei de la Moscova împotriva celei de la Kiev care s-a lepădat de dreapta supunere. De aici şi caracterul atît de accentuat "de pedepsire" al acţiunilor întreprinse de Rusia în Ucraina. De aici, înverşunarea de a omorî şi nenoroci oameni cu orice preţ şi cît mai mulţi. Să vadă şi să simtă suferinţa pe pielea lor ucrainenii, cei care nu înţeleg încotro împing ţara "fasciştii" pe care-i susţin la putere, ce înseamnă neascultarea faţă de Sceptrul şi Cîrjea Moscovei. Putin şi Alexei nu sunt aliaţi de conjunctură, ci doi arhangheli coborîţi din aceeaşi icoană a dreptăţii şi justiţiei divine, a refacerii dreptei întocmiri a bisericii de la Moscova, iar odată cu ea şi a părţii de lume aflată în imediata proximitate a Rusiei, în zona ei de dominare, la care, nu e aşa?, are tot dreptul!

Manevra de auto-victimizare, atît de amplă, de insistentă şi ostentativ afişată este un indiciu sigur al apropierii regimului de la Moscova de zona pe care scrie "deznodămînt". Ar putea fi o veste bună, dacă nu ar putea fi una atît de proastă. Putin nu va accepta cu nici un preţ să piardă partida în care joacă cu albele şi a făcut prima mutare. Cu cît ne apropiem de finalul ei, cu atît pericolul comportamentelor şi al deciziilor iraţionale creşte. Dacă în sferele rarefiate ale puterii de la Moscova nu mai este nimeni capabil să îl oprească, asta înseamnă că orice pericol trebuie luat în calcul. Inclusiv cel nuclear. Nu am nici cea mai mică îndoială, buncărele anti-atomice din Siberia, ori din pîntecele Uralilor au fost deja aerisite şi pregătite ca de sărbătoare pentru primirea înalţilor oaspeţi de la Moscova. Putin şi Alexei n-au nici urmă de îndoială: izbînda va fi de partea lor. Doar au fost împreună şi s-au închinat cot la cot, ştii... colea... pravoslavnic, la marea minune a Învierii Mîntuitorului!