Victor Babiuc: Legea lobby-ului rămîne un subiect controversat, dar şi un instrument economic necesar

• Numărul lobby-iştilor a crescut îngrijorător la Bruxelles

Diferenţa dintre trafic de influenţă şi lobby este o problemă tot mai des dezbătută, iar reglementarea legislativă a lobby-ului, chiar dacă este un subiect controversat, se face tot mai necesară, în special în economie, a precizat ieri preşedintele Camerei de Comerţ şi Indus-trie a României, Victor Babiuc, în cadrul seminarului "De la trafic de influenţă la lobby profesionist".

Scopul dezbaterii organizate de CCIR împreună cu Asociaţia Română a Profesioniştilor în Relaţii Publice (ARRP) a fost stabilirea graniţei dintre lobby - ca practică legitimă şi utilă - şi traficul de influenţă. Dezbaterea s-a adresat companiilor multinaţionale, IMM-urilor, firmelor de PR, firmelor de avocatură, autorităţilor publice.

"Dezbaterile publice sunt tot mai necesare pentru ca mediul de afaceri, pe de o parte, şi legiuitorul, pe de alta, să nu se suspecteze că prin promovarea unui asemenea proiect se legalizează traficul de influenţă, în timp ce, în fapt, este un proiect care să împiedice traficul de influenţă", a precizat procurorul Valeriu Dabu.

Dumitru Borţun, preşedintele ARPR, a declarat: "Diferenţa din-tre un lobby bun şi unul rău constă în faptul că mesajele transmise sunt corecte, exacte, inteligibile şi instructive, şi nu confuze, obscure şi înşe-lătoare".

La rîndul său, Silvia Bucur, director general al firmei de consultanţă Prais Corporate Communications, a subliniat: "Lobby-ul este în esenţă o formă de comunicare menită să susţină în mod formal în faţa Executivului şi a Parlamentului informaţiile necesare pentru ca aceste instituţii să reprezinte interesele legale ale unui grup de companii, asociaţii profesionale sau organizaţii, precum şi ale publicului larg". Ideile de mai sus au fost ilustrate de Gilda Lazăr, director de Corporate Affairs la JTI România, care a prezentat un studiu de caz, demonstrând că activitatea de lobbying poate să servească în acelaşi timp interesului particular al unor actori economici, dar şi interesului general al societăţii. Importanţa mijloacelor de comunicare în masă în campaniile de lobbying şi advocacy a fost subliniată de Gabriel Giurgiu, redactor şef la TVR, care a deplâns prezenţa slabă a mediului de afaceri din România în activitatea de lobbying care se desfăşoară la Bruxelles, în perspectiva ade-rării României la Uniunea Europeană.

Numărul lobby-iştilor a cres-cut îngrijorător la Bruxelles, la fel şi reglementările dictate de aceştia, ajungând la aproximativ 15.000. Cele zece ţări care au aderat la UE în 2005 îşi trimiseseră cu şase-şapte ani înainte lobby-işti la Bruxelles. De altfel, o organizaţie a lobby-iştilor, SEAP (Society of European Affairs Profesionals), a trimis Parlamentului European o plângere în privinţa lipsei de locuri şi de căşti. Ei au argumentat că lobby-ul a devenit parte integrantă a procesului de decizie al Parlamentului şi că o parte importantă a rezoluţiilor şi a amendamentelor au fost proiectate de industria lobby-iştilor.

Comisarul european însărcinat cu afaceri administrative, audit şi luptă antifraudă, Slim Kallas, a arătat, citat de Rompres, într-un raport recent, că la Bruxelles lobby-ul este o mare industrie, existând 2.600 de grupări de interes care dispun de birouri permanente. S-a ajuns ca orice sector să dispună de grupări de presiune, iar fondurile Comisiei să fie îndreptate spre diferite ONG-uri doar ca urmare a presiunilor făcute de lobby-işti.

Activitatea de lobby ar trebui înţeleasă ca modalitatea transparentă de influenţare a deciziilor legislative şi executive prin orice acţiuni care au scopul de a susţine drepturi şi interese legitime în promovarea, adoptarea, modificarea sau abrogarea unor acte normative ori administrative, de autorităţi pentru interesul public.

Dezbaterea a încercat să identifice cine îşi doreşte o lege a lobby-ului, cine este interesat sa nu existe această lege, dar şi pe cine ar trebui să autorizeze legea pentru a practica lobby-ul.