Ideologia politică de dreapta are, cel puţin în accepţiunea subsemnatului, două mari principii, de la care nu se poate abdica: refuzul ipocriziei şi valorizarea meritului. Actuala putere se revendică de la această ideologie. Ceea ce se întîmplă, însă, cu actuala putere, pune în pericol ideea de dreapta, care a mai eşuat odată în România post - revoluţionară. Din nefericire, cred că un nou eşec al dreptei îndepărtează şansa României de a se auto-valoriza pentru 8-12 ani de acum încolo.
Puterea actuală este ipocrită. Puterea actuală este hipnotizată de imagine, o imagine pe care şi-o cîrpeşte cum poate, pentru că nu prea are merite.
Dacă guvernul anterior, de stînga, era ipocrit, nu înţeleg de ce trebuie ca actualul guvern, pretins de dreapta, să-l copieze. Să ne reaminitm istoria agasantă a sălilor de sport pentru care Adrian Năstase a primit un Mercedes, deşi sălile de sport respective erau tot atît de finalizate ca şi Casa Radio la manifestaţia "populară" din 23 august 1988. Să comparăm exemplul de mai sus cu Podul de la Mărăcineni, loc de pelerinaj al preşedintelului, al premierului şi al multor miniştri. Acest pod s-ar putea reconstrui repede şi bine şi dacă "indicaţiile preţioase" s-ar da prin telefon. Asta ne-ar scuti de mediatizarea excesivă şi fără sens din ultimele două săptămîni. Efectele inundaţiilor puteau fi înlăturate şi de un guvern interimar, cauzele şi mijloacele de prevenire ale acestora urmînd a fi înlăturate, respectiv, puse la punct ulterior, pe baza unui plan strategic, gîndit pentru 20-30 de ani şi pus în practică de un nou guvern, format de o majoritate solidă de dreapta. S-a ales cîrpeala, că e mai ieftină (oare? nu cumva la anul sau, eu ştiu, peste 3 luni, inundaţiile se vor repeta?). Nu s-a pierdut, însă, şansa de a puncta la imagine; să dormi în casa unui sinistrat e şi cool (ce experienţă de cercetaş!) e şi popular, nu?
Dacă guvernul anterior, de stînga, dispreţuia meritul (nu şi averea personală a celor ce deţineau puterea), nu înţeleg de ce actualul guvern, pretins de dreapta, trebuie să-l copieze. Guvernul anterior şi-a făcut de cap cu subvenţiile şi cu ajutoarele de stat, motiv pentru care cea mai grea clauză de salvgardare impusă României de Comisia Europeană se referă la concurenţă. Pentru guvernul anterior, efortul şi meritul plătitorilor de impozite şi taxe şi al celor care creau locuri de muncă nu au contat în faţa interesului financiar sau electoral de a ţine în viaţă, pe banii publici, adunaţi de la cei de mai sus, întreprinderi falite care cangrenau mediul de afaceri şi contraziceau legile concurenţei. Dar oare face altceva guvernul actual, de dreapta? Păi, luînd exemplul Tractorul Braşov, pregătit acum să mai primească încă 125 miliarde lei cu titlul de subvenţii mascate, contrar oricărei aşteptări a Comisiei Europene, exemplul bugetarilor, cărora li s-a mărit salariul, contrar restricţiilor impuse de FMI şi exemplul indemnizaţiilor de maternitate, egale pentru mamele cu salarii de 3 milioane (care nu plătesc contribuţii) şi pentru mamele cu salarii de 100 milioane (care plătesc contribuţii cam tot pe atîta), ne vom da seama că răspunsul este negativ.
A bon entendeur, salut! Dacă tot se vorbeşte de modificarea, din nou, a Constituţiei, poate că n-ar fi rău să regîndim sistemul executivului, spre exemplu, să dăm preşedintelui ţării, ales prin vot universal, deci cu o legitimitate mai presus de orice îndoială, poziţia de şef al guvernului. Modelul acesta funcţionează în SUA de mai mult de 200 de ani. Sau, urmînd modelul Italiei sau al Germaniei, preşedintele să nu mai fie ales de populaţie, ci de parlament, preşedintele avînd atribuţii executive reduse, în timp ce şeful guvernului ar fi cel mai puternic om în stat. Oricum, ambele modele sînt preferabile sistemului românesc, în care preşedintele are şi atribuţii executive şi atribuţii legislative şi atribuţii judecătoreşti (cei ce se vor mira de această afirmaţie sînt invitaţi să observe că preşedintele României poate refuza promulgarea unei legi, poate prezida şedinţe de guvern, poate prezida şedinţe ale Consiliului Superior al Magistraturii şi poate graţia sau amnistia condamnaţii penal). De asemenea, în loc de a regîndi sistemul de incompatibilităţi, conflicte de interese, numiri/revocări şi relaţia cu parlamentul ale Curţii Constituţionale, ar fi necesară, în realitate, desfiinţarea Curţii Constituţionale, atribuţia verificării constituţionalităţii legilor urmînd a fi conferită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa cum este în Statele Unite. În acest fel, toate inconvenientele Curţii Constituţionale ieşite la iveală de curînd ar fi înlăturate - mă refer la calitatea de judecător a celor care se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor şi, implicit, la incompatibilităţile şi conflictele de interese aferente, căile de atac, efectele hotărîrii, răspunderea disciplinară a judecătorilor etc.
Cotele de popularitate ale actualei puteri scad în sondaje ca apele Dunării după inundaţie. Motivul este abdicarea de la cele două principii de dreapta mai sus enunţate. Votul de anul trecut din noiembrie acordat Alianţei D.A., în mare sa majoritate, a fost un vot pentru aceste principii, care neagă stilul populisto-comunist de politica şi guvernare de după 1990. Cei ce au votat astfel în noiembrie şi văd realitatea lunii iulie 2005 se întreabă pe bună dreptate dacă nu cumva s-au înşelat în aşteptările lor, dacă nu cumva preşedintele, premierul, puterea actuala vor face acelaşi lucru ca şi cealaltă putere de dreapta, adică, să ne spună că ne dă reformă pe pîine, dar în realitate, să ne dea doar spotul publicitar cu guvernantul sforţîndu-se să fixeze podul de la Mărăcineni cu umărul şi pieptul sau de aramă.