VOCI: O soluţie. Letală.

Într-un interviu acordat unui cotidian central, domnul Călin Popescu Tăriceanu face o declaraţie de maxim interes. Domnia sa apreciază că: "Dacă PD se transformă în adversarul PNL, atunci nu poate fi gândită o formulă de guvernare care să excludă PSD. Iar cooptarea PSD la guvernare este răul cel mai mic". Fără să clarifice până la capăt care ar fi elementele ce l-ar putea face să identifice PD ca pe un adversar al PNL, felul în care premierul vede depăşirea impasului apare într-o claritate ce nu comportă nicio umbră: eliminarea miniştrilor PD din Guvern şi atribuirea locurilor vacante PSD. Sigur că, fără să fi fost şi ei nominalizaţi, dată fiind însă armonioasa colaborare dintre PNL - PC - PRM, în demersurile ce urmăresc suspendarea preşedintelui Băsescu, invitarea acestora într-o viitoare coaliţie guvernamentală nu pare lipsită de sorţi de izbândă. Şi astfel putem, în sfârşit, înţelege care era viziunea politică a domnului Tăriceanu când, în urmă cu puţină vreme, surprindea o lume întreagă prin disponibilitatea de a ţine un pariu că va fi şeful Executivului şi în anul următor. E greu de contestat trăinicia raţionamentului preşedintelui PNL şi, în măsura în care maşina de vot a Parlamentului va funcţiona fără defecţiuni, România are toate şansele să-şi facă debutul ca ţară UE condusă de un Guvern susţinut de Patrulaterul Negru: PNL - PSD - PC - PRM.

Două lucruri esenţiale au rămas nelămurite în declaraţia primului-ministru.

Primul: în numele cui vorbeşte? Este un punct de vedere strict personal, împărtăşit, eventual, de câţiva dintre colaboratorii lui cei mai apropiaţi sau, cum ar fi normal, este o opţiune a partidului, care a fost adoptată în organele de conducere ale acestuia şi care, din acest moment, devine inatacabilă? Despre o decizie a PNL privind politica de alianţe, mass-media nu a suflat un cuvânt şi, cel puţin până acum, cu excepţia domnului Dinu Patriciu, niciun alt membru marcant al partidului, cu funcţie sau fără, nu şi-a exprimat susţinerea pentru o coaliţie cu PSD şi restul lumii. O singură voce s-a făcut auzită până la închiderea ediţiei, cea a preşedintelui Camerei Deputaţilor, unul dintre apropiaţii de familie ai domnului Tăricea­nu, care a respins categoric ideea guvernării alături de partidul domnului Geoană. E de aşteptat ca venerabilii Sanda Tătărescu, Mircea Ionescu Quintus, Radu Câmpeanu, Neagu Djuvara, Dinu Zamfires­cu şi ceilalţi martiri ai mişcării liberale, cu tăria de caracter pe care au probat-o în atâtea rânduri, când a fost să apere onoarea neprihănită a liberalis­mului pur, să-şi spună de grabă punctul de vedere şi o ţară întreagă să afle dacă visul de aur al Brătienilor va fi, în sfârşit, împlinit, în ziua în care liberalii vor guverna într-o ilustră companie, pe care Istoria o va consemna semnificativ ca Patrulaterul Negru.

Cel de-al doilea lucru care a rămas nedesluşit în luarea de poziţie a domnului Tăriceanu ţine de explicaţiile pe care le va oferi electoratului PNL şi al Alianţei DA la viitoarele alegeri, oricând vor avea ele loc. Sigur, e greu de rezistat farmecului personal al preşedintelui PNL şi al unei garnituri în care strălucesc Ludovic Orban, Crin Antonescu, Norica Nicolai, Puiu Haşotti, Adrian Iorgulescu, Cristian David etc., etc. Dar, dincolo de orice poveste cu iz inconfundabil electoral, oamenii vor cere să înţeleagă cum a fost posibil ca un partid care a ajuns la guvernare într-o Alianţă care a luptat până în pânzele albe împotriva PSD, să îşi poată permite să mai vină în faţa oamenilor şi să le ceară votul, după ce au guvernat tocmai alături de cei pe care i-au înfierat cu atâta năduf. Mă tem că orice explicaţie li se va da, oamenii nu vor răs­punde decât cu fluierături şi, din acel moment, soarta PNL de a împărtăşi destinul PNŢ-CD va fi cu adevărat pecetluită. Pentru că este o imensă şi impardonabilă prostie să-ţi imaginezi că disperarea cu care cineva se agaţă de putere, dispus la cele mai degradante compromisuri, poate fi convertită în "interes general", "agenda populaţiei", "grijă neostoită pentru binele public".

Un guvern PNL-PSD, cu sau fără alte accesorii, înseamnă lovitura finală pe care domnul Călin Popescu Tăriceanu ar da-o PNL. Numai membrii oneşti şi cu adevărat loiali liberalismului mai pot salva acum partidul de tratamentul letal la care se încearcă a fi supus.

Eu sunt dispus să ţin un pariu că o vor face.

NOTA REDACŢIEI:

Precizăm că autorul articolului, domnul Radu F. Alexandru , este membru al "platformei" liberale, astfel că ar fi ciudat să aibă o opinie pozitivă asupra premierului Călin Popescu Tăriceanu.