VOCI Semne care arată că nu se apropie o altă mare criză

A stârnit ceva emoţie ştirea că mai multe bănci listate în SUA (HSBC, Morgan Stanley, Citigroup) anunţă apropierea de ultimul ciclu de creştere a pieţelor, după care va urma, previzibil, o prăbuşire dureroasă. Motivele de îngrijorare ale analiştilor sunt, în acest caz, slăbirea corelaţiilor dintre acţiuni, bonduri şi mărfuri (în special petrol), un fenomen care a mai fost întâlnit între 2005-2007. Cele mai vizate de o corecţie usturătoare ar fi, în opinia acestora, expunerile pe datoriile companiilor, în special ale celor din retail şi energie. Momentul în care o criză ar ateriza la punct fix (proiecţiile analiştilor) ar fi destul de neobişnuit, crizele conţinând o doză apreciabilă de surpriză, altfel nici nu s-ar mai numi "crize" ci corecţii de parcurs. Iar eu sunt sceptic că cei care n-au reuşit să vadă magnitudinea crizei din 2008-2009 ar putea să ghicească amplitudinea corecţiilor viitoare. Deci un prim semn că n-ar trebui să ne îngrijorăm prea tare este chiar îngrijorarea generalizată a analiştilor (când aţi făcut ultimii bani pariind pe prognozele unui "Guru" popularizat?)

Gradul mare de îndatorare al statelor este încă un semn că nu ne aşteaptă schimbări de amploare ale politicilor monetare pe termen scurt. Chiar să vrea, Băncile Centrale nu pot retrage masiv şi repede banii pompaţi în sistem, fără să aducă instant recesiunea. Companiile au profitat să se împrumute ieftin, bugetele publice n-ar face faţă unei creşteri a serviciului datoriei decât eventual prin majorarea bruscă şi semnificativă a fiscalităţii, consumatorii abia au început să reînveţe gustul creditului - o creştere rapidă şi de substanţă a dobânzilor ar fi catastrofală pentru toţi şi va fi amânată o bună bucată de vreme. În lipsa acestui instrument, creşterea preţurilor va fi temperată doar prin declaraţii ale oficialilor şi, eventual, analize ca cele pomenite mai sus.

Asta nu înseamnă că preţul activelor nu este mare, ci doar că nu este mare raportat la nivelul actual al dobânzilor. De pildă, în România, avem companii listate care plătesc 10% dividend raportat la preţul acţiunilor şi dobânzi bancare de 1%. Să ne întoarcem pe dobânzi de teama corecţiilor bursiere? Eu aş face asta, doar când m-aş aştepta ca, în următorul an, scorul să fie, de pildă, 5% la 3% în favoarea dividendelor nu 9% la 2%.

Preţul (încă) mic al energiei este alt semn că recesiunea este încă departe. Dobânzi mici, costuri mici cu combustibilii (petrolul e totuşi în apropiere de 50 dolari, unde sunt vremurile când era targetat la peste 200 pe termen mediu?) nu sunt semne care să arate o corecţie iminentă pe burse. Sigur, lucrurile se pot schimba destul de rapid, dar aici mai dă o mână de ajutor şi... geopolitica. Nu prea vor marile puteri occidentale să pună în mâna lui Putin un instrument eficace pentru creşterea competitivităţii pe plan miliar. Cu un petrol ieftin, cheltuielile cu înarmarea ale Rusiei nu vor creşte prea repede.

Una peste alta, cu dobânzile care n-au forţă pentru o creştere accelerată şi cu combustibilii pentru a căror creştere nu prea e voinţă politică, e greu de crezut că va veni, peste noapte, recesiunea şi o corecţie amplă a preţurilor activelor, colac peste pupăză, exact la timp pentru a confirma previziunile analiştilor din băncile de investiţii.