L-a întrebat cineva? Zilele trecute, Klaus Iohannis a apărut la televizor şi ne-a anunţat că va candida pentru un nou mandat. Asta în timp ce socialiştii şi-au anunţat, clar, intenţia de a demola statul de drept pentru a proteja un infractor (Liviu Nicolae Dragnea). Cu greu îmi pot imagina pe cineva mai decuplat de la realităţile statului căreia se presupune că îi este Preşedinte.
Desigur, unii dintre suporterii săi au descoperit şi aici o subtilitate. "Un plan al lui Klaus Iohannis". Dacă există, el este cu siguranţă bine ascuns. În loc să ne explice clar ce se poate face pentru apărarea ordinii de drept, Iohannis se expune acuzaţiilor, venite din partea socialiştilor, cum că face jocuri politice.
Nici PNL, partidul actualului Preşedinte, nu pare să fi ştiut nimic despre anunţul acesta. Dovadă că a fost întâmpinat cu o tăcere asurzitoare.
Publicul, la rândul său, pare confuz. În mod normal, te-ai fi aşteptat să fie unele poziţionări. Pro sau contra. Însă Iohannis a ales foarte prost momentul. Un fost consilier prezidenţial i-a reproşat, corect, că înainte de a câştiga nişte alegeri ar trebui să facă ceva în privinţa "cazului Dragnea". Nu de alta, dar după amputarea totală a prerogativelor prezidenţiale, funcţia să nu mai valoreze nici cât aceea de controlor la CFR.
După cum stau lucrurile, eu nu îl voi vota pe candidatul Klaus Iohannis. Indiferent în ce tur, indiferent cine ar fi contra-candidaţii săi.
L-am votat în 2014. Şi în turul I şi în turul II. Cred că atunci a fost decizia corectă. Însă de atunci s-au schimbat multe. Klaus Iohannis a fost ales cu o majoritate absolută. A primit un mandat. Era liber să îl refuze. L-a acceptat. Deci avea o obligaţie morală şi politică să se conformeze acelui mandat.
Din păcate, încă de când a venit în funcţie, noul Preşedinte a întors, ostentativ, spatele susţinătorilor săi. S-a înconjurat, la Cotroceni, de foşti PSD-işti. L-a girat pe plagiatorul VV Ponta. A semnat, fără obiecţii, legi atroce gen "votul într-un tur" sau "salarii nesimţite". Să mai amintesc că el a numit 3 (trei) Prim-miniştri PSD? Unul mai incompetent decât celălalt.
Pot să înţeleg când suntem înşelaţi în aşteptările noastre. Însă nu pot accepta să fim traşi pe sfoară când există o promisiune solemnă. Este o mare diferenţă între cele două situaţii.
Am fost întrebat, după ce am anunţat că nu îl voi susţine pe Klaus Iohannis în nici o situaţie, ce voi face dacă în turul II va fi Iohannis vs. Dragnea. Boicot. O spun de pe acum.
Dar nu cumva asta ajută PSD-ul? - am fost întrebat. Nu cumva absenţa de la vot a adus această grupare la guvernare?
Absolut deloc. Să fim logici. PSD a ajuns în Parlament pe voturile exprimate de suporterii săi. Nu pe mâna celor care au absentat. "Voturi care nu există" - asta este o contradicţie. Prin mecanismul redistribuţiei a mai primit mandate şi de la o parte dintre cei care - naivi - s-au dus la vot. Cum? Simplu. Voturile pentru partide şi candidaţi care nu fac pragul electoral se redistribuie.
Dacă am un candidat decent din partea Opoziţiei, am să îl votez. Resping însă politica faptului împlinit. Klaus Iohannis pare să meargă însă pe această variantă. "Dacă nu eu, atunci cine? Doar nu un PSD-ist...". Nu. Dar nici nu voi vota pe cineva care a numit-o pe Dăncilă. Cu toate că Liviu Dragnea era, în acel moment, contestat şi în stradă şi în propriul partid.
Mai este ceva. Înainte de orice decizie de acest fel ar fi fost nimerită o discuţie cu cei care îţi reprezintă electoratul potenţial. Şi nu mă refer doar la PNL. Pentru a fi ales Preşedinte îţi trebuie mult peste procentele aduse de acest partid.
Iată de ce susţin o dezbatere în interiorul Opoziţiei. PNL, USR, PMP şi, mai ales, ONG-urile care susţin democraţia şi statul de drept trebuie să se înţeleagă asupra unui candidat. Unul credibil, care să nu coopereze sub nici o formă cu socialiştii. În momentul în care se anunţă un asemenea candidat, va avea şi sprijinul meu.
Revenind la Klaus Iohannis, administraţia sa continuă seria gafelor care l-au adus în situaţia de azi, ameninţat cu suspendarea de o coaliţie de penali. Un consilier de-al Preşedintelui şi-a dat demisia după o discuţie cu un judecător de la CCR care avea mandatul expirat. Dar nu era mai bine ca Preşedintele să fie competent consiliat şi să fi ridicat, chiar public, problema mandatului-mamut al respectivului? În loc să aştepte ca pasivitatea sa să fie exploatată?
Acesta e stilul, acesta e omul... Nepăsător şi interesat doar de combinaţii cu socialiştii, Klaus Iohannis încearcă acum să se reinventeze ca un luptător împotriva clanului Dragnea. Poate l-aş crede, în ceasul al 12-lea. Dar iată că tot neîntrebat, s-a decis să mai spună ceva. Că îl numeşte şef la SIE pe un plagiator. Un PSD-ist care a condus, recent, chiar şedinţa în care au fost masacrate legile Justiţiei...
Probabil Klaus Iohannis îşi imaginează că alegătorii au memorie scurtă. Sau că merge şi aşa. Orice şi-ar imagina, să fie sigur de un lucru. Votul meu nu îl va avea.