Votul, între imagineşi rădăcini

Unde s-au cîştigat, unde s-au pierdut bătăliile alegerilor locale de anul acesta?

Opiniile se împart în două categorii ireconciliabile: cei care consideră efectul de campanie semnificativ şi atunci caută răspunsul în desfăşurarea acesteia. Respectiv cei care consideră influenţa campaniei minimală, ceea ce înseamnă că populaţia a răspuns prin vot la teme şi situaţii care nu au decît o slabă legătură cu circul electoral al candidaţilor.

În tabăra celor dintîi, discuţiile sunt la ora aceasta cît se poate de încinse. Mai ales acolo unde rezultatele din urne sunt cu mult mai sărace decît investiţia financiară şi de speranţe. Probabil, PUR are cele mai multe motive de dezamăgire. O televiziune primadonă în serviciul partidului şi al candidaţilor săi, lansări de anvergură, dezbateri televizate în prime time, figuri noi şi atrăgătoare, un mesaj coerent şi de bun simţ, chiar dacă nu prea credibil în atitudinea sa anti-PSD. Cu toate acestea, cele 7% cu care a fost creditată doamna Tatoiu pe tot parcursul campaniei s-au dovedit a fi doar 2% în urne. Singurul candidat care a trecut de bariera partidului a fost Mona Nicolici, peste 10% în sectorul "de protocol" al Bucureştiului. PUR nu a prins nici unul dintre consiliile de sector şi nici pe cel al capitalei, exclus fiind de tripleta PSD-D.A.-PRM. Alegerile au dovedit că un partid sprijinit doar pe ambiţia politică a liderului rămîne un produs de laborator cu şanse mici de supravieţuire în viaţa reală.

Al doilea mare învins la nivelul Bucureştiului este, desigur, PSD-ul. Şi aici, greşelile care au făcut posibil eşecul vin mai de demult şi au prea puţin a face cu campania propriu-zisă. Una se află în decizia abortată de a dizolva Consiliul local al municipiului şi de a organiza alegeri anticipate. Atunci s-a văzut că PSD nu are o idee clară despre ce se petrece în capitală şi mai ales că îi este teamă să dea piept cu realitatea. Din acel moment PSD a dat el însuşi maximă credibilitate susţinerilor lui Traian Băsescu, potrivit cărora principala piedică în calea proiectelor sale a fost PSD-ul, care s-a folosit de majoritatea din Consiliul Municipal, doar pentru a-şi face jocurile politice, ignorînd treburile şi nevoie oraşului, ale locuitorilor săi. A doua greşeală a fost alegerea candidatului care avea să-l înfrunte pe primarul în exerciţiu. Bîlbîiala Duvăz/ Geoană, pe care primul ministru a crezut că o vinde ca pe o mare lovitură de strategie, s-a dovedit fatală. Mesajul pe care alegătorii l-au recepţionat a fost unul singur: PSD-ului şi liderilor săi prea puţin le pasă de oraş, ori de problemele lui. Lor le pasă doar de politică. Vor să-i ia coroana lui Băsescu şi atît. Orice mijloc e bun, orice manevră binevenită! Dezamăgirea s-a numărat în voturile nehotărîţilor care au trecut majoritar de partea "victimei". În plus, imaginea de echipă, cu care PSD a cîştigat la trecutele alegeri toate sectoarele capitalei, s-a destrămat. Acum a fost fiecare pentru el. Greşelile de parcurs ale candidatului Geoană n-au făcut decît să întărească oamenilor convingerea că judecata lor iniţială e bună, adică nu au de ce să dea PSD-ului Bucureştiul.

Tot la categoria pierzători trebuie trecut şi PRM, chiar dacă a sărit bariera de 5%, necesară reprezentării în consiliile de sector şi în consiliul general al Bucureştiului. De la pretenţiile de "alternativă" a PSD şi de la anunţurile triumfale ale unor date de sondaje care nu se mai opreau din creştere, cantonarea în jurul lui 5-6% este un eşec. Unul care, după situaţia de la Cluj, ar putea fi mai profund decît o arată primele date.

În sfîrşit, pierzătoare au fost toate partidele mici, extraparlamentare. Nici unul nu a reuşit să învingă uriaşa inerţie care le-a fost contrapusă de legea alegerilor locale, de reglementările CNA şi de reaua credinţă a celor mai multe dintre televiziunile care le-au îngăduit să apară pe spaţiul necomercial. Totul a fost departe nu doar de principiul democratic al egalităţii şanselor, ci şi de nivelul bunului simţ, călcat în picioare fără ezitare în numele comenzii politice. În fapt, aceasta a fost prima campanie electorală în care televiziunile care contează, din punct de vedere al audienţei, au fost toate înregimentate politic, începînd cu cea publică şi terminînd cu Pro tv şi Antena1 !

Dacă efectul de campanie a fost minimal, atunci care au fost resorturile votului de la 6 iunie?

Din punctul de vedere al istoriei alegerilor în Bucureşti, se poate spune că tradiţia a învins. Bucureştiul rămîne structural un bazin de vot în care PSD-ul nu poate spera să depăşească bariera inerţială a lui 30%. Orice alternativă coerentă se încheagă va fi creditată la vot de cea mai mare a unei populaţii care se deosebeşte de profilul standard al votantului PSD. Derapajele guvernării şi supra-vizibilitatea guvernanţilor pe scena oraşului nu fac decît să se adauge acestui deficit strategic pe care PSD nu are cum să-l remonteze, decît printr-o schimbare de fond a oamenilor şi a politicilor sale. Un moment prezis, aşteptat, anunţat şi mereu nerealizat.

Chiar dacă bătălia dintre cei care susţin importanţa "campaniilor", respectiv pe cea a "rădăcinilor" politice nu a fost tranşată nici de aceste alegeri, este sigur că scenariul alegerilor generale va cunoaşte retuşuri de fond, la mai toate partidele. Motiv în plus să aşteptăm cu şi mai mult interes viitoarea confruntare electorală.