Zdreanţa politicii

Guvernul îşi asumă răspunderea pe legea uninominalului, varianta mixtă. Foarte probabil, legea va trece, pentru că dictatura parlamentarilor este de neclintit. Nu vor, cu nici un chip, să plece din scaune înainte de ultima zi de salariu. Salariu de parlamentar, de, nu-i de colea! În plus, partidele încearcă cu disperare să tragă de timp. Nu le vine la îndemînă întîlnirea cu electoratul. Trebuie să fie acordate tromboanele şi umplute la refuz puşculiţele cu fonduri de campanie.

Dacă legea trece, Preşedintele a anunţat că va aplica prevederile constituţionale, de aşa manieră încît ea să nu fie aprobată pînă cînd nu va avea loc referendumul pe care l-a cerut. Ce înseamnă acest lucru? Preşedintele ar putea să amîne promulgarea legii, pînă la limita celor 20 de zile care-i stau la dispoziţie, după care să formuleze obiecţii şi să le trimită înapoi la Parlament. Preşedintele îşi va atinge scopul, va avea referendum, înainte să existe, oficial, legea uninominalului avansată de Guvern şi aprobată de Parlament!

După care, ce urmează?

Întrucît legea a fost trecută prin procedura specială a asumării responsabilităţii de către guvern, ea nu poate fi revizuită de Parlament. Altminteri, s-ar invalida însăşi procedura prevăzută de Constituţie. Faptul că Guvernul şi Preşedintele, cele două componente ale ramurii executive, nu se înţeleg între ele, nu-i treaba Parlamentului! Trebuie să exprime Camerele un vot pe baza obiecţiilor prezidenţiale? Invocînd mecanismul aplicat pentru legile cu traseu normal, unii vor spune că este necesar un nou vot. Dacă prin vot s-ar accepta schimbarea, fie şi a unei virgule, pe baza obiecţiilor prezidenţiale, asta ar fi, însă, incompatibil cu procedura trecerii legii prin asumarea răspunderii, iar în plus ar deschide o cale de iniţiativă legislativă pentru Preşedinte, ceea ce Constituţia interzice. În consecinţă, dacă este vot, el nu poate fi decît favorabil legii şi respingerii obiecţiilor prezidenţiale!! Adică, doar cu bile albe! Alţii vor spune, dimpotrivă, că fiind vorba de o excepţie, votul nu e nici necesar şi nici posibil. Probabil că tema va ajunge pe masa Curţii Constituţionale. Să zicem că Parlamentul votează şi reaprobă legea. Atunci lui Traian Băsescu nu-i rămîne decît să o ratifice! Dacă referendumul întruneşte numărul necesar de participanţi şi voturi pentru a fi luat în considerare, iar populaţia alege varianta Băsescu de uninominal, România va fi o ţară şi mai minunată decît este. Poporul a fost pus să se exprime şi s-a exprimat cît se poate de clar: vrea şi uninominal mixt, vezi legea guvernului, vrea şi uninominal pur, vezi rezultatul referendumului! E posibil ca referendumul să nu fie validat, sau oamenii să voteze împotriva variantei propuse de Preşedinte. Atunci rămînem în domeniul coerenţei, iar Traian Băsescu va înregistra cea de-a doua înfrîngere strategică a mandatului său. Cum rămîne cu cazul de incoerenţă? Cine şi cum îl rezolvă? Tot Guvernul şi Parlamentul sunt cele care trebuie să-şi asume iniţiativa legislativă care să dea glas variantei susţinute de referendum. Care, trebuie să reamintim, nu are caracter imperativ şi nici nu generează automat o iniţiativă legislativă. În consecinţă, tevatura cu referendumul n-ar putea duce la un rezultat legislativ, decît într-un caz dintr-o mie! Iar dacă lucrurile par prea simple, mai este o complicaţie care pîndeşte după colţ! Partidul România Mare a depus contestaţie la Curtea Constituţională, menită să sancţioneze iniţiativa prezidenţială. Obiecţiile sunt de procedură, dar foarte importante: Preşedintele fie a convocat un referendum fără să consulte Parlamentul, fie a convocat unul pentru altă problemă decît cea în care a consultat totuşi Parlamentul, susţin petenţii. Iar, ca să fie tacîmul complet, decretul cu pricina nu fixează o dată pentru referendum, cum cere legea, ci face referire la o posibilă dată, cea în care s-ar ţine şi alegerile europene! Dacă îi mai pasă cuiva de legi şi litera lor, Curtea ar avea motive serioase să invalideze decretul prezidenţial şi atunci suntem tot pe varianta înfrîngerii pentru Traian Băsescu. Dacă nu, Preşedintele va mai fi trecut un hop, pentru a-şi realiza planul, care nu-i asigură decît un singur beneficiu: va avea referendum! Lege, însă, puţin probabil!

Politicienii îşi pot permite să fie, din cînd în cînd, neserioşi. Politica ar trebui să fie însă mereu la obiect şi în limitele legii. Cît despre guvernare, ce să mai spunem! Ea nu are voie să fie altfel decît serioasă şi la obiect, adică un mod de gestiune a treburilor publice responsabil şi controlabil. La noi, politica a reuşit performanţa nu doar să se scalde într-un imens ocean de ridicol, ci şi să transforme guvernarea într-o ţoală cu care încearcă zadarnic să spele de pe jos zoaiele ce-i sar din găleată.