ADRIAN MITROI, PROFESOR DE FINANŢE COMPORTAMENTALE: "Piaţa noastră bancară este supracapitalizată"

Reporter: Cifrele sis­temului bancar la nouă luni arată o evoluţie foarte bună a băncilor, profitul înregistrat de acestea la finalul celui de-al treilea trimestru fiind de circa 7 miliarde lei. Cum apreciaţi aceas­tă traiectorie pe care o au instituţiile de credit?

Adrian Mitroi: Sistemul financiar-bancar este, în general, un indicator prociclic a ceea ce se întâmplă în economie. Şi aş începe cu partea prospectivă a aces­tei profitabilităţi a băncilor, care arată că temerile de încetinire bruscă şi de o eventuală criză sunt mai îndepărtate. Mie îmi place să mă uit la ceea ce fac marile bănci, nu neapărat la ceea ce spun.

Ştiind că avem pes­te două treimi din finanţare - atât pe credite, cât şi pe depozite - în moneda naţională, preţul riscului nu mai conţine atât de mult ca altă dată riscul valutar, leul fiind profitabil. Leul este un activ profitabil. Ne este favorabilă această perioadă din punct de vedere al profitabilităţii, pentru că marja de dobândă este prociclică, în general. Ce înseamnă că este prociclică? În condiţii de inflaţie mică, preţul creditului a rămas anticipat mare, iar costul depozitelor a rămas anticipat mic. Ca întotdeauna, prima dată creşte costul creditului şi ulterior cel al depozitului. Acum ne aflăm într-un palier de stabilitate, făcându-se pace între consumatori şi bănci, toţi aceştia agreând că preţul creditului este acolo unde se află acum.

Reporter: Cât mai durează până când vor creşte şi dobânzile depozitelor?

Adrian Mitroi: Politicii monetare îi trebuie aproape un an ca să-şi transmită mesajele. A rămas dobânda de politică monetară, din nou uşor contraintuitiv, la 2,5%, dar tot se pare că are dreptate banca centrală, care este, în general, grăbită când vine vorba de temeri şi mai relaxată atunci când vorbim de creştere economică. BNR se va grăbi cu înăsprirea politicii când va vedea primele semne de încetinire sau de inflaţie. Când ai o bancă centrală care a evitat, în ton cu BCE, să-şi mai crească dobânda pentru că a avut o inflaţie în scădere, cu aşteptări şi ele modificate în scădere, atunci toate aşteptările de inflaţie s-au văzut a fi eronate. Asta a însemnat prociclicitatea marjelor de dobândă, iar băncile vin cu comisioanele mari în perioade de dobândă foarte mici. Aceste comisioane au rămas intacte.

Reporter: Concret, când vom vedea dobânzi de 5% la depozite?

Adrian Mitroi: Nu vom avea astfel de dobânzi în orizontul relevant. Pentru că dacă vom aştepta ca băncile să ne recompenseze sudoarea economiilor noastre cu randament tangibil real, post impozit şi post comision, atunci va trebui ori să ne mulţumim cu foarte puţin, ori să ne uităm foarte lung la depozite. Sistemul bancar ne dă un minim. În bănci nu sunt randamentele investiţionale, ci doar economisiri. Să fim mulţumiţi dacă avem procesarea puterii de cumpărare, adică cel puţin randament real pozitiv.

Reporter: Ce perspective are piaţa bancară, în opinia dumneavoastră?

Adrian Mitroi: Piaţa bancară este echilibrată, cu un grad de credite neperformante de 5%. În schimb, piaţa bancară românească este supracapitalizată. Indicatorii de solvabilitate denotă două lucruri - ori că aşa cum îi calculăm acum era mai potrivit să o facem acum zece ani, ori că sistemul bancar este uşor prudent, el nefinanţând - cel puţin cel european -, bazat probabil pe nişte principii uşor depăşite, de bază, şi care impun băncilor o supracapitalizare. Ne-am fript în criză şi ne e treamă de ceea ce urmează. Această capitalizare duce la indicatori de solvabilitate mult prea mari, spre deosebire de băncile americane, care măsoară altfel capacitatea băncilor.

Reporter: Care vor fi efectele aces­tei supracapitalizări?

Adrian Mitroi: Există foarte mult capital disponibil raportat la riscul de creditare. Acest capital este ori alocat pentru credit suveran, care este ieftin din punct de vedere al riscului, ori stă acolo în forme fără risc, în niciun caz nu cash.

Reporter: Cum apreciaţi evoluţia creditării din ţara noastră?

Adrian Mitroi: Băncile sunt prudente şi finanţează în general credite de consum şi persoane fizice, nu investiţii şi persoane juridice, pentru că domeniile lor predilecte sunt cele cu rentabilitate imediată, de genul consumului, achiziţiilor, locuinţelor şi nu cele de infrastructură digitală, transporturi, sănătate, agricultură - domenii strategice cu maturităţi mult mai mari, cu randamente mai mici, cu risc mai mare şi către care probabil că banca centrală ar trebui să le ghideze.

Dar, în afară de a le impune un indicator de solvabilitate, nu are cum să facă acest lucru, pentru că suntem într-o economie competitivă. Reglementările europene pe banking sunt uşor rămase în urma realităţii economice, faţă de cele americane care sunt ghidate către creştere economică şi solvabilitate a maselor.

Sustenabilitatea creditării, care este de circa 6,5%, arată că această variabilă este dependentă clar de creşterea economică. Dacă ai o creştrere economică constantă, mai bună decât estimările, aşa cum avem noi, atunci exis­tă o relaţie şi de corelaţie, dar şi de dependenţă între creşterea economică şi creditare.

Avem şi un aspect de macrostabilitate, care contează mult, pentru că nu avem creşteri cu două cifre, nici în zona PIB, nici în ceea ce priveşte deficitul sau inflaţia.

Reporter: Începe să se contureze piaţa titlurilor de stat pentru populaţie. Se observă un interes al consumatorilor către acest segment?

Adrian Mitroi: Piaţa titlurilor de stat este una fără dobândă, fără impozit, a instituţionalilor, şi acum are valori nominative mult mai mici. Ceea ce nu are este lichiditate, întrucât este atât de neclară şi de complicată tranzacţionarea acestor titluri, care nu sunt cash 100%. Trebuie să le păstrezi, în principiu, până la maturitate, când se vor putea tranzacţiona. Aceasta este o piaţă evoluată, iar când vom ajunge la evoluţia pieţei titlurilor de stat şi pentru persoanele fizice, atunci înseamnă că va fi o piaţă emancipată financiar. Însă, până atunci va mai dura.

Reporter: Înseamnă că încă nu se observă o migraţie a persoanelor fizice dinspre piaţa bancară către cea a titlurilor de stat?

Adrian Mitroi: Nu, nu se observă. Dar le-aş recomanda să intre în acest sector, nu neapărat pentru randament, deşi există măcar beneficiul neimpozitării, în comparaţie cu piaţa bancară, iar băncile consumă o parte din acest beneficiu pentru ele. Probabil că face sens să te duci direct să achiziţionezi aceste titluri, să stai cu ele nonspeculativ, ca să te poţi bucura de randamentul promis. Recomand titlurile de stat, pentru că ele te obligă să ai un plan de investiţii, ţinându-le până la maturitate, şi sunt un foarte bun scăzător de risc, ceea ce nu poţi spune despre depozitele bancare, acestea fiind doar un ameliorator de randament.

Reporter: Vă mulţumesc!