În vreme ce pe la noi, reforma Constituţiei este prezentată drept panaceul universal pentru toate maladiile României, în alte părţi, reformele sunt ceva mai profunde. În Statele Unite, ţară care, după alegerea lui Barack Obama, pare să nu mai constituie un reper la fel de sigur, pentru clasa politică româneas-că, reforma economiei şi a sistemului social sunt priorităţile momentului. Sigur, nu este deloc lipsit de importanţă faptul că preşedintele american este un democrat cu puternice deschideri liberale, în sensul american al termenului, adică deschis către reforme de substanţă care să dea democraţiei consis-tenţă şi să o ancoreze în dimensiunea sa socială.
După ce şi-a asigurat locul în Istorie, nu doar pentru că este primul preşedinte de origine afro-americană, ci şi pentru că a reuşit ceea ce niciun alt şef de stat american nu izbutise - să reformeze un sistem inechitabil de asigurări de sănătate, şi asta cu toată împotrivirea violentă a companiilor farmaceutice şi de asigurări care au investit sume colosale pentru susţinerea campaniei anti-reformă, Obama se poate concentra asupra altei reforme importante, cea a sistemului financiar. Reconfortat de succesul său în privinţa asistenţei medicale pentru persoanele dezavantajate, Obama s-a angajat acum în dezbaterea privind reglementarea sectorului financiar. Faţă de situaţia de acum un an, când strategia de comunicare a reformei din sănătate era confuză, noua campanie este mult mai coerentă. În dis-cursul său de pe 22 aprilie, de la New York, Obama a criticat dur atât lipsa de prudenţă a mediilor financiare care a contribuit la ruinarea a milioane de familii americane, cât şi ostilitatea acestora faţă de noile reglementări pe care Congresul le pregăteşte pentru instituţiile de pe Wall Street. "Doar dacă modelul dumnea-voastră de afaceri urmăreşte să es-crocheze oameni, aveţi de ce vă teme de aceste noi reguli", a punctat ironic Obama, în discursul său ţinut la colegiul Cooper Union, chiar în apropierea Wall Street-ului.
Discursul de la New York este o etapă importantă în strategia "Wall Street to Main Street" prin care Obama încearcă să atragă societatea în favoarea reformei pe care o propune. Şi asta într-un moment în care, aşa cum sublinia de altfel în dis-cursul său, au fost mobilizate importante echipe de lobby pentru a bloca noua legislaţie. "Sunt sigur că unele dintre aceste echipe de lobbişti lucrează pentru unii dintre dumneavoastră", spunea Obama unei audienţe formate din mulţi reprezentanţi de prim rang ai mediilor financiare, adăugând apoi: "Vreau să vă invit să vă alăturaţi nouă, în loc să luptaţi contra noastră."
Barack Obama făcea acest apel pentru reforma pieţelor financiare după un an în care a pregătit minuţios terenul pentru ca noua legislaţie să poată fi introdusă. Iar la sfârşitul lumii martie, odată ce reforma sistemului de asistenţă medicală reuşise, preşedintele american a decis să lanseze asaltul final. De atunci, Obama şi-a concentrat întreaga energie pentru a convinge publicul american, şi nu numai, că reforma financiară este vitală nu numai pentru ieşirea din criza actuală, ci şi din spirala crizelor succesive, dar şi pentru asigura-rea bunăstării generale. Pentru aceas-ta, preşedintele american nu a neglijat nici întâlnirile cu membrii Congresului din ambele partide pentru a asigura un cadru politic cât mai favorabil unei reforme radicale.
Câtă deosebire între reforma americană şi cea românească! Şi nu doar în privinţa direcţiei reformelor, ci şi a metodelor folosite. Căci, în America, atragerea congresmenilor de partea cauzei prezidenţiale nu se face prin racolarea parlamentarilor partidului advers pe bandă rulantă. Şi nici societatea sau statul nu sunt supuse unui asalt politic continuu, aşa că reformele sunt dezvăluite printr-un efort inteligent de comunicare şi convingere. Alte locuri, alte moravuri, altfel de reforme!
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 26.04.2010, 15:16)
Articol made Tirfulescu; asa ar trebui sa semneze autorul astfel de articole.
Faceti dvs. deosebirea intre acest articol si "Legaturi primejdioase" a lui Codita.
Pastrind proportia anvergurii, daca suntem atenti la detalii, cam ceea ce a patit Obama in demersurile sale, a patit si Presedintele nostru, dar de fiecare data trebuie sa se gaseasca cate o tarfa pentru jocuri murdare.
In loc sa constate ca, la fel ca si Presedintele american, si al nostru a avut de luptat cu "majoritatea transparenta" (si nu numai) si ca in final, iata, se va ajunge la modificarea Constitutiei - care este doar un inceput al altora care vor urma, autorul nu a putut ( nu este in stare) sa vada decat "deosebirea intre reforma americana si cea romaneasca".
Sigur ca este deosebire, doar ca aceasta porneste si se datoreaza in primul rand miopiei clasei politice (despre cea a autorului articolului, n-are rost sa mai vorbim).
2. Linguaglossa
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 26.04.2010, 22:54)
Pe vremea lui Pelticle, un proiectant, de matriţe, să zicem, era plătit la numărul de repere. Dacă, raţional, o matriţă putea fi întocmită din 5 piese, el o proiecta din 26, ca să poată jupui cît mai mult de la comanditar. Asta scumpea inevitabil costurile de fabricaţie din industria socialistă. Dar, ce-mi veni? Vă propun să ne concentrăm asupra disonanţei gramaticale pe care vroiam s-o semnalez.
Linguaglossa e alăturarea tolomacă a două cuvinte ce înseamnă acelaşi lucru, dar în limbi diferite. Lingua (lat.), nu e greu de intuit, înseamnă limbă. Ca de altfel şi glossa (gr.).
Autorul scrie: "...panaceul universal pentru toate maladiile..."
Cuvîntul "panaceu" înseamnă "remediu-pentru-toate-bolile ". De aceea, un vorbitor cît de cît cultivat nu mai are nevoie să adauge că panaceul e şi universal, şi pentru toate bolile, decît dacă este plătit la numărul de cuvinte. Ca în socialism.
Pentru că e criză, trebuie să identificăm redundanţele pentru a reforma ceva. Cel puţin în gramatica discursului public...
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 27.04.2010, 10:40)
Da domnilor ! asta ar fi buba momentului, dupa parerea derapatului.