AMIRALUL VERGIL CHIŢAC: "Corupţia şi atacarea statului de drept reprezintă un atac la NATO"

Reporter: Care sunt provocările şi tensiunile în zona Mării Negre?

Vergil Chiţac: După exact un sfert de secol de la Revoluţia din decembrie 1989, în anul 2014, odată cu anexarea Crimeei de către Rusia am descoperit că vacanţa geopolitică pe care o începusem după căderea Cortinei de fier a luat sfârşit. Marea Neagră a redevenit o zonă de confruntare geopolitică, de data aceasta între NATO şi Rusia. Rusia a pretextat că NATO s-a apropiat foarte mult de graniţele ei, periculos de mult. Nu este nimic nou în faptul că Marea Neagră a redevenit o zonă de confruntare. Dacă facem recurs la istorie, vom vedea că începând cu finalul secolului al XVI-lea, mai pregnant din secolul al XVII-lea, zona aceasta a fost o zonă a confruntării şi protagoniste au fost Rusia şi Turcia. Cele două ţări au fost rivale în cea mai mare parte a istoriei lor, de-a lungul timpului au avut loc diferite războaie între ele. Recent, au devenit parteneri de convenienţă pentru că sunt interesaţi în mod special de ce se întâmplă în Siria, deoarece au obiective concrete, comune acolo. Însă de-a lungul a sute de ani imperiile ruseşti şi otomane s-au confruntat în diferite războaie, din cauza controlului teritorial al Mării Negre. La acest lucru a contribuit în mod special controlul asupra strâmtorii Bosfor - Dardanele care face legătura Marea Neagră-Marea Marmara-Marea Egee-Marea Mediterană şi spre oceanul planetar. Cu alte cuvinte, navele ruseşti nu pot să aibă acces, din Marea Neagră, la oceanul planetar, fără consimţământul Ankarei. Aici a fost cheia conflictului din Marea Neagră de-a lungul timpului. În 1991, Ucraina a devenit independentă, iar independenţa ei a introdus posibilitatea ca ţara respectivă să se alinieze democraţiilor occidentale. Lucru inacceptabil pentru Rusia. În anul 2014, pe fondul Euromaidanului, este înlăturat de la putere preşedintele pro-rus Ianukovich, iar Putin ia o măsură de forţă şi intră în Crimeea, după care o anexează. Lucrul acesta s-a produs, din punctul meu de vedere, din cauza unui deficit de atenţie al americanilor, al preşedinţiei Obama. Începând din anul 2011, prin strategia lor de apărare americanii au spus că îşi îndreaptă atenţia spre zona Asia-Pacific şi au produs conceptul de offshore balancing. Eu ştiu, din discuţiile mele de la acea vreme cu amiralii americani că SUA nu era interesată de zona Mării Negre.

• Controlul asupra Mării Negre, vital pentru interesele Rusiei în Marea Mediterană

Reporter: Nu putem vorbi, în anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă, şi de complicitatea Germaniei şi Franţei?

Vergil Chiţac: Mi-e greu să spun lucrul acesta. Un lucru este însă clar: America nu era interesată de Marea Neagră la momentul acela.

Astăzi ştim bine că Rusia sprijină grupurile separatiste din estul Ucrainei, din zona Donbass, Crimeea este anexată şi au construit un pod peste strâmtoarea Kerci. Deschiderea podului este mai mică decât ar fi posibil pentru a împiedica navele de mare tonaj să intre în Marea Azov şi să opereze în cele două porturi ucrainene Mariupol şi Berdiansk. Din cauza asta, comerţul maritim în zona respectivă a scăzut anul trecut cu mai mult de o treime. Rusia încearcă astfel să captureze şi Marea Azov.

Reporter: Şi atunci care este interesul major al Rusiei, în acest moment, la Marea Neagră? Doar faptul că trebuie să treacă navele sale prin strâmtoarea Bosfor-Dardanele?

Vergil Chiţac: Şi acest lucru, dar mai există o interpretare. Odată cu anexarea Crimeei s-a produs în perioada ulterioară o militarizare masivă a peninsulei respective. Crimeea a ajuns o zonă interzisă. Americanii au conceptul Anti Access Area Denial. Asta înseamnă practic că acolo nu se poate ajunge, nu se poate pătrunde. Această militarizare a fost făcută pentru ca Rusia să îşi proiecteze forţa militară în estul Mediteranei, unde aveau numai o bază militară la Tartus (n.a.- în Siria), destul de limitată pentru că nu puteau să intre acolo decât 16 nave. În acest context, trebuie înţelese şi relaţiile pe care Rusia a început să le dezgheţe cu Turcia, de cooperare. Pe ei i-a interesat să îşi proiecteze forţa militară considerabilă, prin Crimeea, în estul Mediteranei. Cu toate acestea, eu cred că statul chinez va fi un jucător important în Marea Neagră, deoarece capătul terestru al drumului mătăsii este în Georgia, la Anaklia. Acolo o firmă americană construieşte un port la mare adâncime. China, care manufacturează foarte mult, doreşte să exporte prin vechiul drum al mătăsii. Iar Europa este o piaţă gigantică, o piaţă de 500 de milioane de cetăţeni. Există varianta maritimă, dar există şi varianta terestră care se termină în Georgia, la Anaklia. De acolo, probabil că se va traversa Marea Neagră şi mărfurile vor ajunge în Europa. Proiectul aşa este gândit, este un proiect uriaş de aproape 1000 de miliarde de dolari. Astfel, vom asista şi la prezenţa Chinei, şi la interesele Chinei în Marea Neagră.

Reporter: Punctul terminus al acestei rute va fi portul Constanţa?

Vergil Chiţac: Nu cred, din păcate. În urmă cu patru ani, consulatul chinez de la Constanţa s-a închis, ceea ce mă face să cred că punctul terminus al rutei comerciale din Marea Neagră vizată de China ar fi un port din Bulgaria.

• Gazele naturale au crescut interesul SUA pentru Marea Neagră

Reporter: Ce alte interese majore mai sunt în zona Mării Negre?

Vergil Chiţac: Vorbim despre zăcămintele de gaze din zona economică exclusivă. Ele sunt importante, mai ales în contextul în care vor fi exploatate, moment în care România poate deveni o variantă de reducere a dependenţei de gazele ruseşti a Uniunii Europene. Din păcate, cu ordonanţa 114, cu versiunea legii offshore care a fost aprobată de Camera Deputaţilor într-o variantă mult diferită faţă de aceea aprobată în Senat, intenţia celor de la ExxonMobil, care, la paritate cu OMV Petrom, au băgat deja 1,5 miliarde dolari în zona Neptun Deep, vor să se retragă. Asta vine după ce ani de zile noi am spus că parteneriatul strategic cu SUA are o componentă militară importantă, dar vrem şi o componentă economică. În momentul în care americanii au vrut să treacă de la faza de explorare la faza de exploatare a gazelor din Marea Neagră, ceea ce însemna o investiţie situată între 3 şi 4 miliarde de dolari, noi am schimbat regulile jocului, am modificat sistemul de impozitare şi oamenii pleacă de aici.

Reporter: În tot acest context intervin relaţiile cordiale dintre Rusia şi Turcia.

Vergil Chiţac: Menţionez că preşedintele turc Erdogan a fost de curând la Moscova, cu ocazia faptului că încă un transport a plecat din Rusia spre Turcia pentru sistemul antirachetă S400, pe care în ciuda criticilor şi împotrivirii NATO turcii îl importă. Erdogan a avut mai multe discuţii cu preşedintele Putin. În contrapartidă, consilierul pentru securitate naţională al lui Donald Trump, John Bolton a vizitat Ucraina şi Moldova, unde a declarat: "Pentru SUA, zona Mării Negre este de interes strategic". Asta este cea mai puternică declaraţie pe care am auzit-o eu cu privire la zona Mării Negre. Asta reprezintă faptul că SUA a decis acum că zona Mării Negre este zonă de interes strategic.

Reporter: Acest interes nu a fost generat de faptul că avem zăcămintele de gaze din Marea Neagră? Interesul respectiv nu a fost născut de către investitorii americani?

Vergil Chiţac: Ba da. Eu am făcut o vizită în SUA, în calitate de şef al delegaţiei române pe lângă NATO. Am vizitat câteva think-tank-uri, dar am fost interesat să văd care este poziţia americanilor faţă de Marea Neagră. Am discutat acolo cu Nicholas Burns, un diplomat celebru care activează la secţia de Ştiinţe Politice a Universităţii Harvard, care a fost adjunctul secretarului de stat pentru afacerile externe, pe vremea preşedintelui George Bush. Iar acesta mi-a spus că americanii sunt foarte interesaţi de ţara noastră din perspectivă energetică.

• După ieşirea Rusiei şi SUA din INF, scutul de la Deveselu, singura apărare a Europei

Reporter: România, factor regional de stabilitate sau ameninţare pentru Federaţia Rusă?

Vergil Chiţac: Depinde unde te situezi. Dacă eşti în Crimeea şi eşti rus, vei constata că NATO s-a apropiat periculos de mult de frontiera Federaţiei Ruse şi vei percepe asta ca o ameninţare sau aşa comunici. Vezi că baza de la Deveselu are rachete interceptoare, că ele sunt la câteva sute de kilometri de Crimeea. La o întâlnire pe care am avut-o în Ucraina, în urmă cu câţiva ani, cu un tip care se ocupă de geopolitica Rusiei, acesta mi-a spus: "Gândiţi-vă că Vladimir Putin stă 50% din timpul domniei sale în Soci. El chiar simte că îi este ameninţată propria-i viaţă de ceea ce aveţi dumneavoastră acolo, la Deveselu". Ce nu se ia în considerare este faptul că noi avem rachete interceptoare, care nici măcar nu au material explozibil pe ele. Dar, dacă eşti acolo, dacă te situezi în Crimeea şi vezi că ai scutul de la Deveselu - care, în ultimul timp, după ce Rusia şi SUA au ieşit din Tratatul INF, a devenit pe o rază de 2000 de kilometri componenta cea mai importantă a NATO pentru apărarea Europei - vei percepe că România este o ameninţare pentru tine. Dacă eşti la Constanţa şi constaţi că la 210 mile marine, la Sevastopol, ruşii au o bază navală extrem de performantă, vezi că Peninsula Crimeea este foarte militarizată, atunci spui că România este ameninţată. Cert este că s-a acumulat o foarte mare concentrare de platforme militare în zona Mării Negre şi, probabil că, dacă noi ne vom duce la bun sfârşit programul de înzestrare al Armatei, această concentrare va fi şi mai mare, iar atunci vom fi în zona paradoxului securităţii. Acesta spune: cu cât părţile se înarmează mai mult încercând să îşi asigure securitatea, cu atât insecuritatea devine mai mare, pentru că probabilitatea de a izbucni un conflict armat este mai mare.

Reporter: Există riscul ca Marea Neagră să devină un nou butoi cu pulbere balcanic al Europei?

Vergil Chiţac: Nu ştiu dacă există un astfel de risc. Eu vă spun că ne aflăm într-un paradox al securităţii într-o zonă delimitată în care există două sau mai multe părţi neprietene, care fiecare încearcă să îşi asigure securitate şi se înarmează. Concentraţia de echipamente militare este foarte mare şi probabilitatea unui conflict militar este mai mare. Nu este o imagine sumbră asupra viitorului, dar trebuie să ţinem cont de acest aspect.

• Vergil Chiţac: "Nord Stream 2 creează dependenţă faţă de gazul rusesc"

Reporter: Care sunt provocările de securitate ale mileniului III pentru Uniunea Europeană?

Vergil Chiţac: Uniunea Europeană este ameninţată simultan pe trei direcţii. Este clar că Rusia doreşte divizarea Uniunii Europene. În anul 2001, Vladimir Putin a avut un discurs în Bundestag, unde a spus că va introduce în Rusia valorile şi modelul occidental. Ce s-a întâmplat între timp nu ştim. Dar în anul 2007, la conferinţa de securitate de la Munchen, Putin a avut un discurs despre care toată lumea a spus că este începutul unui nou război rece, ceea ce s-a adeverit între timp. În 2008, Putin a fost la summitul de securitate de la Bucureşti şi a avut celebra frază în care a spus că Ucraina este un stat artificial creat. După care a urmat intervenţia în Georgia, ca preambul al invadării Crimeei. Este clar că Putin a renunţat la a aduce Rusia la valorile occidentale şi că are un alt mod de a gândi lumea. Este evident în acest moment că Putin vrea să dividă Europa. În schimb, China vrea să cumpere Europa. Investiţiile chineze în Uniunea Europeană au fost importante. Noroc cu războiul comercial cu SUA. În primele şase luni ale anului 2019, investiţiile chineze în UE au scăzut cu 80% situându-se numai la 2,4 miliarde de dolari. Dacă privim la SUA, constatăm că Europa este atacată şi de acolo. Donald Trump a retras SUA din acordul de la Paris, în condiţiile în care încălzirea globală este unul dintre principalii factori de insecuritate ale Europei în viitor. Trump este în discuţii contondente cu Germania şi cu Franţa pe relaţia economică bilaterală. Cu toate acestea, preşedintele american are dreptate în privinţa poziţionării împotriva proiectului Nord Stream 2. Dacă Nord Stream 1 am înţeles-o, deoarece trebuia să existe o cale de alimentare cu gaz a Uniunii Europene, Nord Stream 2 deja creează dependenţă. Nord Stream 1 şi Nord Stream 2 înseamnă anual 110 miliarde de mc de gaz pompaţi din Rusia în Germania. Gândiţi-vă că România consumă anual între 10 şi 11 miliarde mc pe an.

Reporter: În aceste condiţii ce fac europenii?

Vergil Chiţac: Noi, europenii, trebuie să ne luăm soarta în propriile mâini, să ne afirmăm interesele comune. În Europa sunt ţări mici şi ţări care încă nu au înţeles că sunt mici. Dar Uniunea, în totalitatea ei, este a doua economie a lumii. PIB-ul Uniunii în momentul de faţă este de 17.300 de miliarde de dolari, faţă de un PIB mondial de 80.000 de miliarde de dolari. SUA are 20.000 de miliarde de dolari şi China are 13.000 de miliarde. Chiar şi după Brexit, Uniunea va rămâne a doua economie a lumii. Dacă suntem a doua economie mondială, trebuie să acţionăm pe măsură şi să ne definim nişte interese europene. Eu sunt mâhnit când văd discuţii în România despre interesele noastre, interesele naţionale. Noi mergem la Bruxelles să reprezentăm interesele Europei, deoarece interesele României trebuie să fie conţinute în interesele Uniunii. A vorbi de interese particulare în Uniunea Europeană este o abordare de secolul XIX. Uniunea Europeană trebuie să fie un actor global şi trebuie să îşi afirme dimensiunea militară, în complementaritate cu NATO.

• Redefinirea industriei europene de apărare, o necesitate

Reporter: Este armata europeană necesară sau nu?

Vergil Chiţac: Eu cred că da, dar în complementaritate cu NATO. Nu duplicându-ne. Cooperarea structurată permanentă (PESCO) lansată în 2017 este fundamentată pe Tratatul de la Lisabona care prevede că un grup de state îşi poate consolida cooperarea în domeniul apărării. 25 dintre cele 28 de state ale Uniunii au ales să facă parte din PESCO. Acum avem 34 de proiecte ce urmează a fi întreprinse în cadrul PESCO şi care urmăresc formarea, dezvoltarea capabilităţilor şi disponibilităţilor operaţionale în domeniul apărării. Totodată, s-a format un fond european de apărare, care înseamnă 500 de milioane de euro din bugetul european şi are rolul de a promova şi cofinanţa proiecte de dezvoltare militară formate din minimum trei parteneri din cadrul Uniunii Europene, minimum trei ţări. Poate că ar trebui să redefinim industria de apărare europeană. Sunt studii care arată că, dacă nu ar exista aşa de multe repere, am economisi cam 30% din cheltuielile militare făcute în acest moment. Bugetul de înarmare al tuturor ţărilor din Uniunea Europeană este aproximativ 200 miliarde euro, în timp ce Rusia este de 50 miliarde euro. În aceste condiţii, de ce ne speriem de Rusia, dacă ţările UE alocă împreună 200 miliarde de euro? Este adevărat că Rusia este foarte agilă. Americanii produc un singur tip de tanc, în timp ce europenii produc 17 modele. Americanii au patru tipuri de distrugătoare şi fregate, iar europenii au 29. SUA are şase tipuri de avioane de luptă, iar europenii 20. Deci noi trebuie să redefinim industria de apărare, să realizăm un număr mai mic de componente, dar să avem proiecte colaborative, în care fiecare să facă câte ceva.

Reporter: Recent, analiştii militari din cadrul Uniunii susţineau în presa occidentală că, în momentul actual, de ceea ce se întâmplă în industria de apărare europeană profită marile companii de armament din Franţa. Va avea PESCO o influenţă în atribuirea contractelor de achiziţie a tehnicii militare?

Vergil Chiţac: Eu aş discuta întâi de restructurare şi abia apoi de atribuirea contractelor. Dacă vorbim din punct de vedere economic, restructurarea trebuie făcută într-o manieră în care să nu omoare competiţia. Sarcina este destul de grea. Pe de o parte, trebuie să avem mai puţine repere, să avem proiecte colaborative ca să reducem din banii pe care îi folosim pentru achiziţii. Conceptul de smart defense nu înseamnă să cheltuim mai mult, ci să cheltuim mai deştept. Sunt două concepte: smart defense şi connected forces. Pe de altă parte trebuie să nu omorâm competiţia.

• 2% din PIB, 8 programe majore de înzestrare a Armatei, rezultate nesatisfăcătoare

Reporter: De ce nu suntem capabili să cheltuim 2% din PIB pentru apărare?

Vergil Chiţac: 2% din PIB din care minimum 20% pentru achiziţia de echipamente militare, nu este ceva facultativ, ci trebuie făcut. Eu aş dori alocarea de 2% din PIB din care minimum 40% pentru echipamente militare, pentru ca în următorii 10 ani să aducem Armata Română la o capacitate de luptă corespunzătoare. Mi-e foarte greu să vă spun de ce nu reuşim să cheltuim sumele respective.

Reporter: Ar fi o soluţie negocierea directă cu furnizorii acestor echipamente militare?

Vergil Chiţac: Este legal să facem acest lucru. Există ordonanţa de urgenţă nr. 114 din 2011 care transpune directiva europeană 81 din 2009 şi care se referă la atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniul apărării. În acest act normativ este prevăzută procedura negocierii directe cu sursă unică. Acest lucru nu exclude transparenţa decizională. Eu, dacă ar fi după mine, aş face pentru toate contractele de înzestrare a Armatei negociere directă cu sursă unică. Unde suntem acum după aprobarea de către Parlament a celor opt programe majore de înzestrare a Armatei, însumând 10 miliarde de euro? Avem doar sistemul Patriot de la Deveselu, o parte din contractul cu General Dynamics privind transportoarele Piranha 5, sistemul HIMARS şi atât. Au trecut trei ani de când alocăm 2% din PIB şi de la aprobarea de către Parlament a celor opt programe, iar rezultatele sunt sub aşteptări. Normal ar fi fost ca rachetele de coastă antinavă să fi fost achiziţionate la pachet cu programul de corvetă multifuncţională, care prevede şi modernizarea fregatelor T 22. În cadrul modernizării lor, la bordul fregatelor vor fi rachete antinavă. Ar fi fost normal să avem acelaşi tip de rachete precum sistemele de coastă. În viitor trebuie să modernizăm NPR-urile, navele purtătoare de rachete. Toate acestea trebuie făcute la pachet şi nu separat, aşa cum a dispus conducerea Ministerului Apărării Naţionale. Nu putem să luăm un tip de rachetă pentru sistemele de coastă şi alt tip de rachetă pentru T 22; nu este nimic logic în achiziţia unor tipuri diferite de rachete. Noi am fi trebuit să extragem dividendele economice din achiziţiile militare, dar nu am reuşit. Negocierea cu sursă unică, cu echipe profesioniste, trebuia să ducă la un offset, la o compensare foarte importantă pentru industria noastră de apărare. Era un proiect naţional în care aveam nişte dividende şi le transformam în zona economică. Offsetul militar are multe componente: fie că faci şi tu nişte repere şi integrezi produsul, fie că produci muniţia la tine în ţară pentru echipamentele respective, fie că transferi sumele respective în zona economică. Este păcat că nu am reuşit să facem achiziţia de echipamente pentru a aduce Armata într-o stare tehnică bună, privind capacitatea operaţională, şi că nu am extras dividendele economice din programele de compensare.

• NATO, UE şi SUA, garanţiile de securitate ale României

Reporter: Rolul NATO în actuala configuraţie globală

Vergil Chiţac: NATO, la constituirea alianţei în anul 1949, a avut o singură componentă: apărarea colectivă. Între timp, NATO stă pe încă doi piloni: managementul crizelor şi securitatea prin parteneriate. În acest momen, NATO are o problemă internă: Turcia. Poziţia Turciei în acest moment este una alunecătoare. E limpede că preşedintele Erdogan este atras mai mult de modelul chinezesc de conducere a societăţii şi de modelul rusesc. Asta se întâmplă, în condiţiile în care SUA a declarat prin strategia ei de securitate naţională că Rusia şi China sunt actori ostili care vor să transforme lumea în conformitate cu modelele lor de societate autoritaristă.

Reporter: Ce înseamnă pentru România faptul că Mircea Geoană va fi, din octombrie, secretar general adjunct al NATO?

Vergil Chiţac: Geoană nu este singurul diplomat român care se găseşte la un nivel înalt în conducerea NATO. Amintesc despre excelentul diplomat Sorin Ducaru care a fost asistentul secretarului general al NATO, timp de patru ani. Este fără îndoială meritul personal al lui Mircea Geoană. S-a ţinut cont de experienţa domniei sale, de prestaţia excelentă ca diplomat, atât ca ambasador în SUA, cât şi ca ministru de externe. NATO are nevoie de Mircea Geoană în perioada următoare, care va fi una de transformare, pentru că alianţa se va axa pe managementul crizelor şi pe parteneriate în zona securităţii.

Reporter: Este ţara noastră pregătită să primească un nou contingent de militari americani dislocaţi din Germania, aşa cum a cerut preşedintele Klaus Iohannis şi aşa cum deja au declarat polonezii că vor primi?

Vergil Chiţac: Eu cred că niciun efort nu este prea mare cu privire la primirea militarilor americani. Gândiţi-vă că România este singura ţară din zonă care are militari americani staţionaţi la baza de la Kogălniceanu, la Câmpia Turzii şi la Deveselu. Avem scutul antirachetă, care după anularea INF a rămas singura apărare a Europei. Dacă ne întărim componenta militară şi prezenţa americană aici, e bine pentru democraţia românească. Acolo unde vine America, trebuie să nu mai existe corupţie şi nici războiul hibrid pe care Rusia îl poartă nu va mai avea succes.

Reporter: Nevoile Forţelor Navale Române pentru a avea o flotă competitivă în Marea Neagră

Vergil Chiţac: Cred că ne trebuie nave cu viteză mare şi posibilităţi de descoperire şi lovire rapidă a ţintelor în mişcare, de suprafaţă şi a submarinelor inamice. Şase corvete, grupate în două divizioane, la Sulina şi Constanţa, ar fi suficiente. Ne trebuie sisteme complexe de apărare antiaeriană cu bătaie mare şi Patriot-ul este bun, dacă vom achiziţiona toate rachetele. Ne trebuie rachete de coastă mobile. Ar fi bune şi nişte submarine, care ar trebui utilizate pentru controlul traficului naval şi pentru a creşte pericolul antisubmarin, deoarece măsurile de protecţie din partea inamicului împotriva submarinelor sunt foarte costisitoare.

Reporter: Care sunt garanţiile de securitate pe care le are ţara noastră în aceste timpuri cu privire la integritatea sa teritorială?

Vergil Chiţac: Apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană. Vorbim numai despre dimensiunea militară a NATO, dar uităm să vorbim şi despre dimensiunea politică. NATO este o organizaţie politico-militară. Amintiţi-vă că după summit-ul de la Varşovia, în declaraţia şefilor de stat şi de guvern se spune: corupţia şi proasta guvernare sunt provocări de securitate care subminează democraţia, statul de drept şi dezvoltarea economică. Deci, când vorbim de corupţie în România, de lipsa statului de drept sau atacarea statului de drept, trebuie să înţelegem că este un atac la NATO. Când mai avem proasta inspiraţie să ne burzuluim la nişte ambasadori, printre care se numără şi ambasadorul SUA, care vorbeşte în numele Administraţiei americane, ar trebui să ne gândim de două ori înainte şi să nu mai fim diletanţi.

Reporter: Vă mulţumim.