Auditorii au ignorat riscuri majore acumulate în băncile americane

Obligaţiunile guvernamentale sunt considerate cele mai sigure active în cadrul sistemului reglementărilor bancare internaţionale.

Riscul de credit este inexistent, deoarece orice guvern poate să-şi plătească datoriile prin emisiuni monetare necontrolate, iar puterea de cumpărare a valorii nominale nu este luată în considerare.

Cu toate acestea, cele mai sigure active au avut un rol determinant în colapsul recent al unor bănci americane cu bilanţuri de ordinul sutelor de miliarde de dolari, în condiţiile în care a fost ignorat riscul de dobândă.

Wall Street Journal a scris recent că "auditorii nu au evidenţiat riscurile care se acumulează în bănci", pornind de la calificativul acordat Silicon Valley Bank de către auditorul KPMG cu doar 14 zile înainte de insolvenţa băncii.

În raportul de audit se arată că potenţialele pierderi din portofoliul de credite se încadrează în categoria "aspectelor critice de audit", dar nu se precizează nimic despre pierderile nerealizate din portofoliul de obligaţiuni, determinate de creşterea accelerată a dobânzilor din ultimul an.

"Auditorii nu au menţionat incendiul din subsol sau cutia de dinamită de la primul etaj, dar au evidenţiat vopseaua care se exfoliază de pe ghivecele de flori", a declarat Erik Gordon, profesor la Universitatea din Michigan, pentru WSJ.

În opinia sa, este inexplicabil cum auditorul nu a observat riscul dobânzii. Dar chiar nu l-a observat sau doar l-a ignorat? Sau poate că nu a vrut să "agite" apele pentru a nu crea probleme nici conducerii băncii şi nici instituţiilor de reglementare?

Evitarea problemelor pentru instituţiile de reglementare pare o explicaţie foarte plauzibilă, mai ales că aceste instituţii au dat dovadă că nu iau în serios riscurile bancare, iar Federal Reserve se încadrează foarte bine în această categorie.

"Testele de stres de la Federal Reserve au trecut cu vederea riscul creşterii rapide a dobânzilor", a scrie Bloomberg la scurt timp după căderea SVB, în condiţiile în care astfel de scenarii au fost incluse doar de două ori în ultimele două decenii.

Bloomberg mai arată că "testele de stres implementate după criza financiară globală au pornit aproape mereu de la ipoteza unei contracţii economice moderate sau severe, care este însoţită de creşterea şomajului şi scăderea dobânzilor către zero". În plus, Federal Reserve a eliminat scenariile adverse din testele sale de stres începând din 2020.

Articolul de la WSJ subliniază că actuala criză reprezintă primul mare test al "aspectelor critice de audit", o noţiune introdusă în 2017 de autoritatea de reglementare în domeniul auditului din SUA, Public Company Accounting Oversight Board (PCAOB). Noul standard a avut ca scop "să facă opiniile de audit mai utile pentru investitori" şi este considerat cea mai mare schimbare la nivelul standardelor de audit din ultimii 70 de ani.

După cum mai arată publicaţia financiară americană, auditorii sunt obligaţi să înregistreze orice aspecte critice de audit atunci când certifică situaţiile financiare ale unei societăţi publice, în condiţiile în care autorităţile accentuează în noile standarde că "evidenţierea aspectelor critice de audit implică judecăţi deosebit de dificile, subiective şi complexe din partea auditorilor".

Martin Baumann, fost auditor şef la PCAOB, a declarat pentru WSJ că "pierderile nerealizate din portofoliul SVB par să îndeplinească toate definiţiile unui aspect critic de audit".

Autorul articolului din WSJ subliniază că "normele contabile spun că băncile pot clasifica obligaţiunile ca fiind păstrate până la scadenţă numai dacă au atât intenţia, cât şi capacitatea de a le păstra, în loc să fie nevoite să le vândă pentru a satisface cererile de retrageri".

Cazul SVB a arătat că intenţia nu valorează nimic atunci când nu există capacitatea de păstra titlurile financiare până la scadenţă.

WSJ a analizat opiniile de audit pentru încă nouă bănci din Statele Unite. Şi în aceste cazuri auditorii nu au evidenţiat problema pierderilor din portofoliile de obligaţiuni ca urmare a creşterii rapide a dobânzilor.

În nouă din cele zece cazuri, inclusiv Silicon Valley Bank, au fost evidenţiate "aspecte critice de audit", dar toate legate de pierderile potenţiale din portofoliile de credite sau alte datorii neperformante, adică riscul care a condus la căderea băncilor în criza financiară din 2008, după cum arată WSJ.

Publicaţia financiară americană mai subliniază că raportul de audit realizat de KPMG pentru SVB se poate confrunta cu un test al justiţiei, dacă acţionarii SVB vor cere tragerea la răspundere a companiei de audit în procesele viitoare.

Clasificarea titlurilor în "deţinut până la scadenţă" sau "disponibil pentru vânzare" a fost principala cauză a căderii acestor bănci, scrie un cititor WSJ pe marginea articolului, deoarece "dacă Silicon Valley Bank ar fi fost obligată să clasifice mai multe obligaţiuni în categoria celor disponibile pentru vânzare, atunci deficitul de rezerve financiare ar fi fost observat imediat".

Această clasificare nu este specifică reglementărilor bancare din SUA, ci este utilizată şi în sistemul bancar european, inclusiv la noi.

În aceste condiţii, toate firmele de audit trebuie să specifice cât de mare este riscul de dobândă din portofoliile de titluri cu venit fix, deoarece achiziţiile s-au făcut de-a lungul unei perioade în care dobânzile au fost la minime istorice sau foarte aproape de acestea.

De acolo dobânzile puteau doar să urce. Singura necunoscută era numai viteza creşterii. În aceste condiţii, ignorarea riscului dobânzii descalifică orice auditor bancar, indiferent cât de mare este acesta.

Iar băncile centrale sau investitorii care acceptă astfel de calificative sunt la fel de vinovate pentru un colaps bancar, mai ales când nu există nimic neaşteptat în spatele colapsului, în niciun caz "lebede negre" împinse în faţă pentru acoperirea incompetenţei, ci doar ignorarea infatuată a principiului clasic al prudenţei.