Persoanele din ţările în curs de dezvoltare care muncesc în străinătate vor trimite în acest an acasă 436 miliarde dolari, în creştere cu 7,8% faţă de 2013 (404 miliarde dolari), în ciuda expulzărilor din unele state-gazdă, conform estimărilor Băncii Mondiale (BM).
Tendinţa ascendentă va continua, astfel că în 2016 sumele vor atinge 516 miliarde dolari.
Sumele trimise la nivel global prin poştă, inclusiv din ţările bogate, sunt estimate la 581 miliarde dolari pentru acest an şi la 681 miliarde pentru 2016, sporind de la 542 miliarde în 2013.
Aceşti bani rămân o sursă-cheie de fluxuri valutare externe pentru ţările în curs de dezvoltare, depăşindu-i cu mult pe cei oferiţi de guverne şi de instituţiile internaţionale, şi fiind mai stabili decât fluxurile private de debit şi fluxurile de capital de portofoliu, punctează BM. Pentru multe ţări în dezvoltare, banii trimişi prin poştă sunt o sursă importantă de devize, depăşind încasările din exporturi majore şi acoperind o porţiune substanţială din importuri. De exemplu, în Nepal, sumele trimise sunt aproape duble faţă de cele câştigate din exporturi, în timp ce în Sri Lanka şi Filipine, reprezintă peste 50%, respectiv mai mult de 38%. În India, banii trimişi acasă de cei care muncesc în străinătate au fost, anul trecut, de 70 miliarde dolari, faţă de 65 miliarde din exporturile de software, caracteristice pentru această ţară. În Uganda, sumele primite din afară sunt duble în comparaţie cu cele obţinute din exportul de cafea, principala activitate economică din această ţară.
Kaushik Basu, prim-vicepreşedinte şi economist-şef al Băncii Mondiale, a declarat: "India a condus topul acestor fluxuri valutare, primind, anul trecut, 70 miliarde dolari, urmată de China (60 miliarde dolari) şi Filipine (25 miliarde dolari). Nu există niciun dubiu că aceste fluxuri se comportă ca un antidot la sărăcie şi promovează prosperitatea. Datele privind banii primiţi de la cei care muncesc în străinătate, precum şi cele legate de migraţie sunt barometre ale păcii şi tulburărilor globale".
Banca Mondială mai transmite că, pe termen mediu, perspectivele banilor trimişi din străinătate sunt încă puternice. Totuşi, dezavantajele constau în expulzări sau în părăsirea ţărilor-gazdă ca urmare a conflictelor izbucnite acolo. Astfel, peste 370 de mii de muncitori imigranţi au fost expulzaţi din Arabia Saudită numai în cele cinci luni scurse din noiembrie până acum. Mulţi dintre aceşti lucrători proveneau din Ethiopia, Egipt şi Yemen. În Statele Unite, mai mult de 368 de mii de oameni (în principal imigranţi arestaţi la graniţă) au fost deportaţi în ţările lor de origine din America Latină şi Caraibe, în special Mexic, El Salvador, Guatemala şi Honduras.
Mai mult decât atât, a sporit şi numărul celor care cer azil politic, pe fondul escaladării conflictelor. Potrivit unui raport recent al Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiaţi, cererile de azil politic în 44 de ţări industrializate au atins 612.700 în 2013, cu 28% peste numărul din 2012 şi al doilea cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani. În Europa, numărul unor astfel de cereri a crescut, în acelaşi interval de referinţă, cu 32%, până la 484.560, Germania ocupând primul loc (109.600). Cei mai mulţi refugiaţi politic sunt din Siria, Rusia, Serbia şi Kosovo.
Această tendinţă este însoţită de o intensificare a sentimentului anti-imigraţionist, care pare să ia amploare în diverse ţări europene, printre care Franţa, Germania şi Marea Britanie. De exemplu, în februarie, Elveţia a validat (chiar dacă la limită de voturi) un referendum privind impunerea unor limite numerice împotriva imigranţilor.
În Europa şi Asia Centrală, sumele trimise de muncitorii din străinătate şi-au revenit după declinul din 2012, crescând cu 10% în 2013, până la 43 miliarde dolari. Preţurile rigide ale petrolului pe tot parcursul anului trecut au dat un impuls economiei Rusiei, al doilea cel mai important stat-gazdă pentru muncitori, din punctul de vedere al sumelor trimise acasă. Pe de altă parte, criza din Ucraina a grăbit dramatic debrecierea rublei de la începutul anului şi aduce o incertitudine substanţială perspectivelor pe următorii doi ani, mai informează Banca Mondială.