BOGDAN BELCIU, PWC ROMÂNIA: "Ţara noastră are cel mai scăzut grad de intermediere financiară din UE"

Ţara noastră are cel mai scăzut grad de intermediere financiară din Uniunea Europeană (UE), la un nivel de 25,7% anul trecut, media UE fiind de aproximativ 83%, în timp ce unele state au, chiar, un nivel de intermediere de peste 100%, a precizat, vineri, în cadrul unei conferinţe, Bogdan Belciu, partener Servicii de consultanţă în afaceri şi management, în cadrul PwC România.

Domnia sa a declarat: "La nivelul anilor 2010-2011 (la începutul crizei), intermedierea financiară, în România, era undeva la 39% şi, de atunci, a scăzut cu cel puţin 1% pe an, în fiecare an. Este interesant de observat faptul că, în paralel, şi dobânzile au scăzut destul de mult".

Conform studiului PwC, intermedierea financiară creează premisele necesare creşterii economice viitoare, existând o corelaţie foarte bună între avuţia naţională, PIB-ul per capital şi intermedierea financiară.

"Dacă scăderea intermedierii financiare se menţine, am estimat ce ar însemna acest lucru pentru PIB şi o scădere de 3% ar însemna că PIB-ul ar pierde 8,4 miliarde de lei în 5 ani, adică 1,7 miliarde de lei anual (echivalentul investiţiilor care se fac acum în cercetare-dezvoltare); o scădere cu încă 10% - 28 miliarde de lei mai puţin la PIB, între 2019-2023, adică 5,6 miliarde de lei anual (echivalentul a 50% din bugetul sănătăţii). În acelaşi timp, dacă ne-am propune să revenim la 40% intermediere financiară, am avea un plus de 167 miliarde de lei în PIB, adică 33,4 miliarde de lei anual, fiind echivalentul bugetului pentru educaţie", a mai declarat Bogdan Belciu.

Totodată, ţara noastră se clasează pe ultimul loc din Europa şi la capitolul cheltuielilor alocate cercetării şi dezvoltării, mai indică studiul citat.

Domnul Belciu a explicat: "Este clar că există o nevoie semnificativă de investiţii în România. Dacă ne uităm la productivitatea muncii (59% din media UE), observăm că aceasta este printre cele mai mici din Europa. România s-a dezvoltat ca o ţară low-cost, salariile au crescut mai mult decât productivitatea, în ultima vreme, iar realitatea este că începem gradual să ne pierdem din competitivitate, astfel că avem nevoie să creştem semnificativ productivitatea, ceea ce presupune investiţii în automatizare, în tehnologizare, în extinderea capacităţilor de producţie etc. Dacă ne uităm la gradul de automatizare (20% din media globală), măsurat în număr de roboţi la 10.000 de angajaţi, vedem că şi aici ne aflăm pe un loc codaş, nu doar în Europa, ci şi la nivel global. Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea, ar fi foarte benefic pentru ţara noastră să fie mai activă în domeniile cu valoare adăugată mai mare. Asta ar presupune cheltuieli de cercetare-dezvoltare semnificativ mai mari decât cele pe care le facem acum şi care sunt la un nivel de 0,5% din PIB (ultimul loc din Europa - 25% din media UE)".

De asemenea, din analiza structurii PIB-ului, se remarcă faptul că, în ultimii zece ani, rolul investiţiilor în creşterea economică a fost în scădere cu 10 puncte procentuale, ţara noastră având una dintre cele mai scăzute activităţi de investiţii din UE (doar 68% dintre firmele de la noi au investit în 2018, comparativ cu 87% la nivelul UE).

"Din păcate, deşi este nevoie de ele, aceste investiţii nu se prea întâmplă. Dacă ne uităm la compoziţia PIB, vedem că ponderea investiţiilor în PIB a scăzut semnificativ din 2008 până în 2017, revenind la un nivel comparabil cu cel al anilor 2000. Dacă în 2008 acestea contribuiau cu 33% la PIB, acum ele sunt doar la 23%", a adăugat reprezentantul PwC.

Potrivit companiei de consultanţă, în perioada care a urmat crizei economice, a fost o explozie a creditelor neperformante, la nivelul anului 2008, acestea fiind undeva la 8% din total portofoliu - un nivel destul de mare), care s-a majorat până la 22% în 2013 (printre cele mai mari din Europa). Astăzi suntem undeva la 5% credite neperformante (destul de mult, dar mult mai apropiat de media UE), astfel că băncile sunt pregătite să continue finanţarea economiei, fiind într-o situaţie mult mai bună faţă de cea în care se aflau în anul 2014, au mai spus realizatorii studiului.

În ceea ce priveşte modul în care se construieşte costul dobânzii (la băncile din România), Bogdan Belciu a precizat că studiul a analizat un număr de bănci semnificativ din ţara noastră şi o medie pe ultimii patru ani de zile.

Astfel, conform domniei sale, se observă că aproape jumătate din costul băncilor sunt costuri operaţionale, aproape un sfert din acesta este pentru a acoperi costul riscului şi mai rămâne un procent de 2% care se împarte egal între ceea ce băncile plătesc deponenţilor şi ceea ce le rămâne lor ca marjă de profit (8% - rata dobânzii, din care: 4% - costuri operaţionale; 2% - costul riscului; 1% - costul finanţării; 1% - marjă-profit).

Studiul mai notează: "În ceea ce priveşte randamentul activelor, ţara noas-tră se situează pe locul 8 din 26, cu o valoare a ROA de 0,4%, marginal mai bună decât valoarea medie a Uniunii Europene de 0,3%, dar semnificativ mai mică decât în alte state din Europa Centrală şi de Est, precum Cehia (1,2%), Estonia (1,1%), Bulgaria şi Polonia (1,0%), Slovacia (0,9%). Similar, din punctul de vedere al randamentului capitalului propriu (ROE), România se situează pe locul 10 din 26, cu o valoare de 3,9%, semnificativ mai mică decât în alte ţări din Europa Centrala şi de Est, precum Cehia (13,2%), Slovacia (9,7%), Polonia (9,5%), Bulgaria (8,3%), Estonia (6,0%). Din perspectiva raportului dintre costurile şi veniturile operaţionale, România se situează pe locul 10 din 26, valoarea acestui indicator de eficienţă fiind inferioară altor ţări din ECE, cum ar fi Estonia (44%), Cehia(47%) şi Lituania (53%)".

În acest context, Bogdan Belciu a spus: "În ultimii doi ani, profitabilitatea băncilor a fost la un nivel foarte bun, dar dacă analizăm ultimii 10 ani de zile, observăm că aceasta este undeva la media europeană, este un nivel mediu. În perioada 2008-2016, băncile şi-au cres-cut capitalurile proprii cu 3,5 miliarde de euro, din care 23% au reprezentat profitul reinvestit, iar 60% din profiturile generate au fost păstrate de către bănci pentru a creşte capitalul".

Câteva motive pentru care firmele de la noi, cel puţin IMM-urile, nu apelează la creditarea bancară sunt potrivit reprezentantului PwC: multe dintre ele sunt relativ noi; nivelul de educaţie financiară din România este printre cele mai mici din Europa; multe dintre firme nu au colateralul pe care să îl poa-tă folosi pentru securizarea unor finanţări şi multe au capitaluri proprii negative (circa 4 din 10), la care se adaugă şi faptul că cele care activează în domeniul cercetării şi inovării au un grad mai mare de risc.

În studiu se precizează faptul că noile reglementări pot genera pierderi suplimentare la nivelul sectorului bancar şi, implicit, la nivelul economiei reale, prin scăderea şi mai accentuată a intermedierii financiare.

Astfel, domnul Belciu a explicat: "Taxa pe activele bancare ar duce sis-temul bancar pe pierderi masive şi estimările noastre arată că dacă aceas-ta s-ar aplica la nivelul de 1,2% timp de trei ani de zile, băncile ar avea nevoie de 16 ani pentru a recupera profiturile respective, iar dacă aceasta s-ar aplica pe o perioadă de 6 ani de zile, menţinându-se la acest nivel, ar fi nevoie de 74 de ani pentru a acoperi pierderile şi pentru a creşte nivelul de finanţare a economiei, ar fi nevoie de capitaluri extrem de mari care ar trebui finanţate de către acţionari".

Conform studiului citat, OUG 114/2018 poate produce efecte negative atât asupra instituţiilor bancare cât şi a economiei în general.

"Cuantumul taxei la nivelul anului 2019 ar fi de 1,2% (având în vedere media ratelor ROBOR la 3 şi 6 luni pe ultimul trimestru din anul 2018). Dacă luăm în considerare activele financiare ale sistemului bancar la sfârşitul anului 2018 (estimate la aproximativ 438 miliarde de lei, conform datelor BNR), suma pe care ar trebui s-o plătească băncile s-ar ridica la aproximativ 5,3 miliarde de lei. Media profitului net în sistemul bancar, în ultimii patru ani (perioada în care s-a înregistrat profit) a fost de aproximativ 5,5 miliarde de lei, iar media activelor financiare a fost de aproximativ 334 miliarde de lei", mai indică PwC.

Printre problemele identificate de către companie, în ceea ce priveşte intermedierea financiară de la noi din ţară se numără instabilitatea legislativă (în ultimii patru-cinci ani, au fost emise 50 de legi noi care au afectat sistemul bancar, o parte dintre ele au fost declarate neconstituţionale) - efectul asupra băncilor s-a tradus prin impredictibilitate în modul în care îşi pot derula activitatea. O altă problemă, relevată de studiu, ţine de faptul că, pe termen mediu costurile operaţionale tind să se majoreze, deci va creşte şi costul de finanţare. Alte probleme mai sunt: nivelul redus de automatizare şi digitalizare; nivelul scăzut de educaţie financiară (în clasamentul global suntem pe locul 124 din 143, la egalitate cu Sudan, Honduras, Uzbekistan).

Studiul arată că, pentru depăşirea blocajelor, un set de măsuri poate fi implementat într-un orizont de timp de până la 4 ani. Astfel, este nevoie de menţinerea unui cadru legislativ stabil; facilitarea unei mai bune interacţiuni între bancă şi clienţi prin intermediul automatizării şi a tehnologiilor digitale; dezvoltarea nivelului de educaţie financiară; un program public care susţine intermedierea financiară prin garanţii şi co-finanţare; stimularea investiţiilor.