BUGETE PUBLICE ÎN VREMURI DE RESTRIŞTE Un decalog de constatări si recomandări

Mă voi referi la trăsături ale construcţiei şi execuţiilor bugetare în vremuri atât de vitrege, sub impactul Pandemiei, care a provocat o criză sanitară fără precedent în memoria generaţiilor în viaţă şi o criză economică foarte severă. Am în vedere probleme cu care se confruntă ţări europene, economii emergente, cu atenţie specială la România. Gânduri cu tentă normativă reiau teze exprimate cu alte prilejuri.

1. Şocul economic al pandemiei este mai puternic decât cel provocat de Marea Recesiune.Marea Închidere (Lockdown) a condus la o scădere dramatică, de două cifre, a PIB-uluiin cele mai multe taridinUE în trimestrul 2 din acest an,diminuareunica prin amploare după al doilea război mondial; redresarea este aşteptată că nivel al PIB pentru 2022,dar în condiţii de schimbări adânci în economii, ce sunt accelerate de noi tehnologii (digitalizare, robotizare, etc), denevoia de a răspunde la schimbarea de climă.

-Economiile, societatea în ansamblu, sunt într-un război sui generis, ce reclamă mobilizare de resurse exemplară. Bugetele publice sunt in încordare extremă, chiar şi in tari dezvoltate.

-Valul doi al Pandemiei întrerupe/încetineste revenirea economiilor în trimestrul IV, a.c

-Ştiri extraordinare sunt dezvoltarea de vacccinuri (Pfizer-BioNtech; Moderna, etc) şi terapii ce vor ajuta redresarea

-Sănătatea publică devine o prioritate absolută, o problemă de securitate naţională-fiindcă virusuri ne mai vor vizita, că şi alte evenimente extreme

-Schimbarea de clima că ameninţate existenţială, alte pericole majore, cer bugete publice robuste, sisteme economice versatile

-Daca acum suntem într-o perioada de mare vitregie (criza sanitara şi criza economica), în anii ce vin vom trece printr-o mare tranziţie -indusa de nevoia de combatere a încălzirii globale, de "înverzire", transformare structurala a economiior, care vă stresa bugete publice şi private.

2.Bugete publice şi sisteme de guvernare

-Guvernele vor fi mai active în economie în anii ce vin, indiferent de culoarea politica, inclusiv pentru a facilita realocare de resurse; bănci de dezvoltare vor capătă relief sporit

-Este nevoie de sisteme mai inclusive, de capacitate sporita de a absorbi şocuri adverse, de mai mult capital social (în accepţia lui Robert Putnam), ce acum este în erodare...

-Problema distributionalase vă accentua--a devenit vizibila şi în economii dezvoltate după 2009, odată cu criza financiara, iar pandemia o intensifica

-Ordinea mondiala este în schimbare, noi puteri globale (China, că superputere); lupta intre modele (liberalism vs. illiberalism)

-Geopolitica trebuie conciliata cu nevoia de bunuri publice globale (global commons)

-UE are nevoie de mai multa coeziune că actor global

-Factorul Biden: stoparea distrugerii aranjamentelor multilaterale, reintarirea relaţiei transatlantice, revenirea SUA în Acordul de la Paris, statutul OMC (WTO), al OMS, etc

3.Bugetele publice au trecut în prim plan pentru combaterea efectelor pandemiei şi crizei economice, chiar daca bănci centrale au continuat/extins operaţiuni ne-convenţionale --prin QE şi rate de politica monetara foarte joase (chiar negative)

-Au crescut mult deficite bugetare, prin cheltuieli nepermanente -pentru a susţine cererea, firme, şomajul tehnic, etc

-Se valorifica scăderea ratelor naturale de dobândă (Fig 1 si2), a ratelor de politica monetara,ce ar permite stabilizarea datoriilor publice chiar în condiţii de deficite primare (când rata de creştere a PIB-ului, (g), este peste rata dobânzii, (r) .

-Bugetele publice au nevoie de mai multa robusteţe pentru a face fata la şocuri viitoare -mai ales în economile unde resursele bugetului public sunt acum foarte joase

4.Ce fac economii dezvoltate nu pot faceautomat economii emergente.

Spatiu de manevra mai mare au economiile emergente cu deficite mici, mai robuste, care beneficiază de backstopuri (aranjamente cu bănci centrale mari), sau care fac parte din UE

Deficite bugetare mult crescute şi programe QE în economii emergente,aduc riscuri majore, se cuvine să fie utilizate cu precauţie întrucât:

-EMs nu emit moneda de rezerva, ceea ce limitează autonomia politicii monetare

-dinamica cursului de schimb contează mult, mai ales unde dolarizarea/euroizarea este semnificativa. Un curs cât mai liber, o depreciere majora pot avea efecte de avuţie, de bilanţ, considerabile, ce pot inflama inflaţia şi periclita încrederea în moneda locala.

-pieţele financiare locale sunt "subţiri" şi nu pot absorbi emisiuni mari de obligaţiuni suverane. În plus, exista limite de expunere ale finanţatorilor pe obligaţiuni suverane locale.

-chiar daca este recomandabil să te finanţezi cât mai mult în moneda locala, dimensiunea pieţelor financiare locale poate forţă finanţare şi refinanţare pe pieţe externe. Rezulta o vulnerabilitate şi teama fata de deprecieri majore. În plus, accesul la finanţare este limitat daca deficitele nu sunt percepute că acceptabile.

-pentru statele cu economii mai slabe, circulaţia libera a capitalului poate fi un dezavantaj în momente de stress pe pieţe; s-a văzut în zona euro când bani au plecat din Sud spre Nord, s-a văzut în state din afara zonei euro cu bani ce au căutat să plece în 2009-2010 (motivul pentru Iniţiativă Viena).

5.Romania a pornit lupta contra Covid-19 cu un deficit structural mare (peste 4% din PIB, cel mai mare în UE) şi deficit extern singular (cel mai mare) în regiune--intre economiile emergente din UE; a şi intrat în procedura de deficit excesiv la începutul lui 2020 (singurul stat din UE)

-Deficitul bugetar în 2020 vă fipeste 9% din PIB, în linie cu deficite în economii emergente din regiune, dar pornind de la handicapul menţionat, care a redus considerabil spaţiul de manevra

-Declinul PIB în 2020 vă fi, probabil, spre 5% având în vedere valul doi al pandemiei

-Desi regulile fiscale în UE sunt suspendate în 2020 şi 2021, corecţia macroeconomicatrebuie să inceapain Romania.

-În anul ce vine, cele mai multe state UE vor avea deficite bugetare în scădere considerabila (vor fi reduse cheltuieli nepermanente, provocate de pandemie şi criza economica); se vă ajunge probabil în medie la 4-5% din PIB şi numai Romania ar rămâne cu deficitul la un nivel peste 9% daca nu s-ar efectuaajustari, chiar daca punctul de pensie ar creste cu numai 14%

-Romania ar ieşi din tabloul general, ar dispare efectul de window-dressing al unui deficit comparabil cu cele din Regiune

-Pieţele nu ar finanţă ani în sir deficitede peste 8-9%. Am ajunge în 2022 cu datoria publica la peste 60% din PIB şi finanţarea ar fi tot mai problematica -spectrul non liniarităţilor

6.Pericolul non-liniarităţilor

După 2009 băncile centrale au căpătat un rol crescut în gestionarea consecinţelor crizei financiare ("the only game în town", Mohamed el Erian).

Pandemia a făcut misiunea şi mai dificila şi găsim aici explicaţie pentru care bancheri centrali nu contenesc în a evoca limite ale puterii instrumentelor cu care operează cerând totodată guvernelor să facă mai mult. În umbra se afla teza evocata mai sus, susţinută de Blanchard şi alti economişti că rate naturale foarte scăzute (rate de politica monetara scăzute) ar permite o îndatorare mai mare în condiţiile pandemiei. Fiindcă daca dinamica economica ar revela rate de creştere, (g) superioare ratelor dobânzii, (r), guvernele ar putea să practice inclusiv deficite bugetare primare atât timp cât are loc stabilizarea nivelului datoriei publice că pondere în PIB .

Logica aceasta este valida dacarata naturala scăzută persista mult timp. Dar nu poate fi o soluţie permanenta. Daca s-ar modifica condiţii structurale în economie, relaţia amintita intre (g) şi (r) s-ar putea să nu mai fie valida. De exemplu, Goodhart şi Pradhab vorbesc de o "mare inversare de ordin demografic", care ar face că, în economii dezvoltate, pe fondul îmbătrânirii populaţiei să existe o cerere în creştere de bunuri şi servicii în condiţiile în care populaţia activa (deci oferta/supply) ar fi relativ în diminuare. De aici ar rezulta inflaţie mai mare şi o creştere necesara a rătei naturale a dobânzii, a ratelor de politica monetara ce ar reflecta schimbarea gradului de raritate a capitalului -şi care ar fi un stimulent pentru investiţii. Şi Claudio Borio vorbeşte de o "hibernare"a procesului inflaţionist în economii dezvoltate . Dar argumentaţia lui Goodhart şi Pradhab pare să nu tina cont suficient de impactul noilor tehnologii, al robotizării, care provoacă nu numai redundante pe piaţă muncii, ci şi ar compensa deficitul de forţă de munca activa care ar fi o consecinţă a schimbării demografice. Iar pandemia a accentuat aplicarea de noi tehnologii.

Oricum, pentru economii emergente exista pericolul non-liniarităţilor (cu (r) ce poate creste rapid şi copleşi (g)), care priveşte sustenabilitatea datoriilor publice.

Cazul României

Problema pentru Romania nu este stocul de datorie, care a fost de cca 35% din PIB în 2019, dar care poate deveni o problema mare în câţiva ani. Este o problema în esenţă de flux, de presiuni mari pe buget (deficite) în condiţiile în care veniturile fiscale sunt foarte joase -sub 27% din PIB (cele mai scăzute în UE exceptând Irlanda).

O creştere a cheltuielilor permanente ar înrăutăţi deficitul structural, ar putea duce la scăderea rating-ului suveran, la creşterea cheltuielilor cu serviciul datoriei publice . Aceasta ar invalida o prezumţie cheie în argumentaţia a la Blanchard, un nivel scăzut al rătei dobânzii. Fiindcă, daca rata de creştere economica scade în mod substanţial(dincolo de impactul pandemiei asupra PIB-ului potenţial ) şi daca exista un deficit primar substanţial, invalidarea argumentaţiei amintite este întărita: în timp ce (g) se reduce, (r) urca simultan cu deficit primar în suire -cele trei variabile se deteriorează lovind stabilitatea economica.

7.Romania trebuie să înceapă corecţia în 2021

-Corecţia macroeconomica trebuie să fie graduala, să acopere 3-4 ani (până în 2024)

-O viteza mai mare ar reintroduce economia în recesiune

-Nici un deficit de 7% din PIB în 2021 nu vă fi uşor de atins, mai ales daca deficitul final în 2020 vă fi aproape de10%

-În 2024 să fie adusdeficitul bugetar sub 3% din PIB

-Pentru finanţarea deficitelor este nevoie de un program credibil de corecţie pe 3-4 ani (pentru a linişti pieţele, finanţatorii), cu suport din partea fondurilor europene

-Cu un program credibil nu este nevoie de program cu FMI

-Corecţia macroeconomica (reducerea deficitului bugetar) trebuie să aibă în vedere atât restructurare de cheltuieli cât şi venituri fiscale/bugetarein creştere

-Este falsa teza că nu pot fi mărite venituri fiscale/bugetare

-Regimul fiscal trebuie să fie transparent şi echitabil; toţi cetăţenii şi firmele să plătească -să se elimine portiţe (loopholes) care fac regimul fiscal inechitabil. Să nu se tolereze evaziunea fiscala, că şi optimizări fiscale incorecte (tax avoidance), rente necuvenite

-Consolidarea bugetara (deci nu numai fiscala, deoarece priveşte şi creştere de venituri) ar permite intrarea în MCS2 (ERM2), că antecamera la zona euro, la orizontul anului 2025.

8.Avem nevoie de un un buget public robust

-Este vitala asigurarea de bunuri publice esenţiale pentru economie: sănătate publica, educaţie publica, combaterea schimbării de clima că ameninţare existenţială, infrastructura de baza (drumuri, cale ferata, amenajarea teritoriului)

-Starea sistemului de sănătate publica cere nu numai reforme profunde, ci şi resurse suplimentare; şi în educaţie este valabila observaţia

-Să ţintim venituri fiscale anuale de 30% din PIB peste3-4 ani,prin eliminarea portiţelor de eludare a fiscului, prin mărirea bazei de impozitare, prin colectare mai buna (digitalizarea ANAF poate ajuta), etc.

-Cu alte venituri proprii, pe lângă cele fiscale, resursele proprii ale bugetului public ar putea ajunge la peste 32-33% din PIB în câţiva ani. Cu bani europeni resursele bugetului public ar putea ajunge la 35-36% din PIB

-În Europa (UE) şi SUA este la ordinea zilei creşterea veniturilor fiscale/bugetare prin combaterea evaziunii fiscale şi a optimizărilor fiscale (tax avoidance); Romania trebuie să valorifice aceasta noua viziune şi atitudine ale partenerilor din UE, în SUA (factorul Biden)

9.Resursele europene şi chestiunea macroeconomica (Bugetul UE şi The Next generation fund)

-Banii europeni pot susţine cererea şi oferta agregate interne în perioada de corecţie macroeconomica, care ar trebuisa acopere perioada 2021-2024

-Se poate realiza corecţie economica concomitent cu redresare şi transformare a economiei daca procesul de ajustare a bugetului este gradual, realist şi credibil şi daca se face absorbţie masiva de fonduri europene

-Chestiunea macroeconomica este adesea subestimata în dezbaterea publica de la noi

-Banii europeni pot ajuta mult restructurarea economiei, în acord cu obiectivele strategice ale UE -sustenabilitate economica şi sociala, ecologica.

10. Fondul de redresare că stabilizator ciclic

-ocapacitate fiscala la nivelul UE? (propunerea Consiliului Fiscal European)

-Are sens mai alesdaca toate tarile intra în zona euro şi Fondul de redresare devine un instrument de stabilizare a zonei euro (cum propune BCE).

-Reforma regulilor fiscalein UE în conjuncţie cu un buget UE mai mare, cu reforma zonei euro, sunt dezirabile

-De avut în vedere noi taxe/impozite la nivelul UE, pentru creşterea veniturilor proprii ale bugetului UE.