Calea spre iliberalism este larg deschisă

Curtea Constituţională a României (Sursa foto: ccr.ro)

Suntem, şi nu doar în România, în plin reflux al democraţiei. Teoria mareelor democratizării, pe care Samuel Huntington a propus-o încă din 1991 pentru a explica evoluţia tendinţelor pro şi antidemocratice de-a lungul ultimelor două veacuri, pare să se valideze odată în plus de ceea ce se întâmplă în ultima vreme în Europa Centrală şi de Est. Căci, dacă refluxul democraţiei se resimte şi în Vest, amploarea sa este mult mai mare în Est. În acest context, România este prinsă în vârtejul iliberalismului ambiental, iar tendinţele iliberale devin hegemonice la nivel societal. În acest timp preşedintele rămâne închis în turnul său de fildeş de la Cotroceni, părând să nu înregistreze atacurile concertate împotriva pluralismului societal şi deriva iliberală a vieţii publice. Sau poate lipsa sa de reacţie este semnul unui acord implicit?

Tendinţele identificate de Samuel Huntington iau fie forma valurilor democratizării, fie pe cea a refluxuri autoritariste. Dacă ne raportăm la teoria lui Huntington acum ne aflăm în plin reflux al celui de-a treilea val. Primul val, cel al marilor democraţii fondatoare, (Marea Britanie, America şi Franţa), a mai cuprins câteva ţări din Europa (România fiind parte dintre acestea), dar şi din America Latină, durând un secol, din 1828 în 1926. A urmat apoi refluxul de două decenii, amplificat de efectele Marii Crize, care a durat până la victoria Aliaţilor, pentru ca după al doilea război mondial să urmeze un al doilea val al democratizării (Germania, Italia, Austria), mult mai scurt, de două decenii (1942-1962), urmat de un nou reflux (lovituri militare de stat în America Latină şi deriva autoritaristă a fostelor colonii din Asia şi Africa) de două decenii (1958-1975 ), pentru ca al treilea val să înceapă în 1974 (căderea regimurilor fasciste din Portugalia şi Spania şi a dictaturii colonilor din Grecia) şi să se termine la începutul acestui mileniu odată cu instalarea autoritarismului putinist în Rusia.

Noul reflux al democraţiei a luat forma ideologică a aşa numitei democraţii iliberale, asumată deschis de Viktor Orban acum doi ani la Tusvanos. Modelele acestei ideologii antidemocratice sunt Rusia lui Putin şi Turcia lui Erdogan, două ţări în care conducătorii sunt aleşi, dar libertăţile democratice sunt limitate până la dispariţie. Deşi există suficiente probe că alegerile din Rusia şi Turcia nu respectă criteriile minime ale pluralismului democratic, cei doi dictatori asumat iliberali au devenit nu doar modelele, dar şi "prietenii" liderilor antioccidentali din Europa Centrală. Au criticat oare liderii central europeni încălcarea flagrantă a statului de drept şi a drepturilor omului din Turcia din ultimele două săptămâni? Nu! Şi aceasta pentru liderii iliberali central europeni, deschis antieuropeni, se tem, precum Erdogan şi Putin, că într-o Europă puternică vor fi izolaţi, sancţionaţi şi probabil scoşi din competiţie. Tocmai de aceea revitalizează aşa numitul grup V4 (grupul de la Visegrad) la care România pare ispită să participe. Oricum, tezele anti-imigraţie, anti-islamiste şi antioccidentale susţinute de cele patru ţări fac parte şi din retorica oficială şi oficioasă românească. Probabil doar faptul că Ungaria lui Viktor Orban nu este de acord cu asocierea României a întârziat încă aderarea ţării noastre la blocul antioccidental.

Deşi România nu a fost niciodată o autentică democraţie şi a avut (şi are nevoie în continuare) de monitorizare pentru a putea îndeplini criteriile minimale ale statului de drept, tendinţele iliberale s-au acutizat doar în ultimii ani vestind intrarea într-un nou stadiu autoritarist. Deja fostul preşedinte era înclinat spre cultul personalităţii şi autoritarism, iar această orientare a împins România într-o direcţie iliberală şi antiparlamentară care deschide calea spre un tip de autoritarism postmodern şi post democratic . De fapt, România nu a cunoscut decât o scurtă şi tardivă paranteză democratică între 1996 şi 2000, privită însă de cei mai mulţi români ca o perioadă anarhică. Nu întâmplător, la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din toamna anului 2000 România devenea prima ţară europeană în care extremismul de dreapta ajungea în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Încă de atunci societatea necivilă (uncivil society) de la noi era în plină efervescenţă, dar oarecum izolată a bătut în retragere. Acum însă, în noul context regional şi sub influenţa directă a aşa numitelor democraţii iliberale - la nivel societal sub înrâurirea Rusiei care acţionează prin intermediul unor structuri ultraconservatoare ale bisericilor - asaltul contra democraţiei devine din ce în ce mai violent.

Căci iliberalismul nu este doar o ideologie antidemocratică asumată de elita politică antioccidentală, ci o alianţă între leadershipul reacţionar şi partea cea mai retrogradă a societăţii. Cea mai nouă biruinţă a iliberalismului la noi poate fi trecută în contul Curţii Constituţionale, iar semnificaţia sa este mult mai importantă decât pare la prima vedere. Căci decizia privind avizarea pozitivă a aşa zisei iniţiative cetăţeneşti privind căsătoria se înscrie clar pe linia iliberalismului de influenţă putinistă şi orbaniană. Preferinţele Curţii Constituţionale pentru o interpretare ultraconservatoare a drepturilor omului erau vizibile de mai multă vreme, dar decizia privind iniţiativa cetăţenească, şi mai ales justificare oferită de preşedintele Curţii, confirmă o linie iliberală care pune între paranteze fragila democraţie de la noi. Să fie doar o chestie de gust sau o poţiune politică?

Opinia Cititorului ( 15 )

1. Câtă cerneală pentru mizerii
(mesaj trimis de Cristi C în data de 25.07.2016, 00:23)
Când autorul devenit mincinos propagandist scris aceste lucruri: "alegerile din Rusia şi Turcia nu respectă criteriile minime ale pluralismului democratic".

Nu, autorule. Este o minciună ceea ce spui. Puteai spune că sunt criticabile, perfectibile, sunt la un alt nivel față de societățile occidentale, da, acest tip de formulare era corect și acceptabil. Ceea ce spui dta se apropie de nemernicie.
1. 1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
  (mesaj trimis de Cristi C în data de 25.07.2016, 06:23)
  Am uitat pastilele si asta este efectul. Mincinos propagandist.
  1.2. Furt de identitate 1.1 (răspuns la opinia nr. 1.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 25.07.2016, 08:03)
  Mesajul 1.1 nu apartine cititorului Cristi C
2. CCR
(mesaj trimis de Auxentiu în data de 25.07.2016, 01:35)
Bre, in privinta deciziei Curtii Constitutionale...ea nu s-a pronuntat pe fond, ci doar a analizat conditiile in care a fost facuta aceasta initiativa cetateneasca si daca este in concordanta cu regulile impuse de constitutie. CCR nu are aptitudinea de a interpreta legea, ci doar de a se pronunta asupra constitutionalitatii unei legi sau ce este in dezbatera...prerogative pe care le-au depasit cand s-au pronuntat in privinta abuzului in serviciu.
1. 2.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 25.07.2016, 13:42)
  s-a pronuntat pe fond
  a declarat a casatoria ca nefiind un drept fundamental si deci care poate fi restrictionat ...altmiteri referwndumul absurd propus de biserica nu s-ar fi putut desfasura caci constitutia nu poate fi revizuita in sesnul restrangerii drepturilor fundamentale...
  ori casatoria implica drwpturi fundamenfale: libertatea de asociere, de gandire,dispunerea asupra patrimoniului etc
  pe actuala constitutie aceeasi curge ar trebui sa declarea codul civil ca neconstitutional caci limiteaza dreptul la.casatorie, in afara constitutiei
  or dorneanu et co taman au declarat.ca.satoria ca nefiind un drept fundamental ..dar ce o fi el? ce fel de drept....asta nu mai ne lamureste curtea...un drept ..iliberal care exista in stat dar nu in societate?
  2.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 25.07.2016, 13:46)
  ceea ce e absurd in pozitia bisericii e ca desi sustine casatoria ca fiind o taina se lupta pt definirea dupa bunul ei plac a unei institutii civile...
  2.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 25.07.2016, 13:55)
  CC din SUA a spus ca "marriage is a keystone of our social order". Nu este un drept fundamental.
  2.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 25.07.2016, 14:02)
  European human rights law does not require countries to “grant access to marriage to same-sex couples,” according to a judgment of the European Court of Human Rights in a case that tests the remote boundaries of possibility in law and fact.
  
  The court confirmed that the protection of the traditional institution of marriage is a valid state interest—implicitly endorsing the view that relations between persons of the same sex are not identical to marriage between a man and a woman, and may be treated differently in law.
  2.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.4)
  (mesaj trimis de anonim în data de 25.07.2016, 15:38)
  dumnezeul corectei folosiri a penisului are multi adepti
  nu e dumnezeul pe care il caut eu , desi foleseac drept si tare nu cred ca asta ma face credincios....
  2.6.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.5)
  (mesaj trimis de anonim în data de 25.07.2016, 22:10)
  protectia familiei de catre stat nu are legatura cu modul de utilizare a organului sexual
  are legatura cu acceptarea faptului ca prin cresterea unui copil, cuplul de parinti isi sacrifica timpul, energia, salariile, experienta din campul muncii, etc
  statul ocroteste acest efort colectiv prin acordarea unor premii, a unor recunoasteri de drepturi comune ale ambilor parinti
  nimic din toate aceste lucruri nu se intampla intr-un cuplu gay
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.07.2016, 06:20)
Hmm
4. De ce...
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 25.07.2016, 09:01)
... trebuie sa pornim de la premiza ca democratia de tip capitalist este cea mai buna forma de organizare sociala?
5. fără titlu
(mesaj trimis de Center for American Progress în data de 25.07.2016, 11:09)
Alegerile au fost libere dar nedrepte (date conditiile de conflicte armate cu PKK), nu cum spune Parvulescu.

"Was the election free and fair?
The election’s conduct was a mixed bag. There was no serious violence on election day, and fears of ISIS attacks on polling stations did not materialize. The PKK respected the unilateral ceasefire the group had declared several weeks before the election. No accusations of systemic fraud have emerged, and the civil society monitoring group Oy ve Ötesi, whose name translates to “Vote and Beyond,” mobilized tens of thousands of election observers to monitor ballot boxes.
But the election was also held in a climate of widespread fear and media control by the AKP government, which severely limited voters’ access to information. The offices of the widely read Hürriyet newspaper were twice attacked by mobs shouting pro-AKP slogans and led by an AKP parliamentarian. Hürriyet columnist Ahmet Hakan was beaten outside his home in an attack applauded by pro-government figures. Two television stations and two newspapers critical of the government—Kanaltürk TV, Bugün TV, Millet, and Bugün—were raided and seized by police the week before the election. The state broadcaster, TRT, devoted 59 hours to President Erdoğan and the AKP; 5 hours to the main opposition Republican People’s Party, or CHP; 70 minutes to the MHP; and 18 minutes to the HDP.
Perhaps most importantly, in the Kurdish regions of southeastern Turkey, the election campaign took place in an atmosphere of near civil war, with frequent curfews and street battles between police and Kurdish youth tied to the PKK. Hundreds of HDP activists were arrested or detained, and police confiscated HDP campaign leaflets. Opposition candidates—particularly from the HDP—were often prevented from campaigning in areas deemed special security zones as a result of the renewed fighting with the PKK.
In the context of these abuses and the well-documented pressure on critical press outlets, the Turkish election should be characterized as mostly free but deeply unfair."
1. 5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de anonim în data de 25.07.2016, 11:12)
  Atmosfera politica seamana cu cea creata de DNA si SRI care vanau personaje politice in campanie electorala pentru cauze intamplate cu multi ani in urma.
6. Stai asa ca nu inteleg...
(mesaj trimis de Felix în data de 25.07.2016, 11:17)
Deci initiativa cetateneasca nu e democratica? Deja ma intreb ce parere aveti despre referendum...
Sau normal e sa se dicteze "de sus" ce-i trebuie poporului, ca oricum nu e in stare sa inteleaga?