CÂND VOR REALIZA BĂNCILE CENTRALE CĂ AU DEVENIT "RELICVE BARBARE"? Extremă neputinţă monetară

Banca centrală a Japoniei a experimentat, în ultimii 20 de ani, tot felul de măsuri ordinare şi extraordinare pentru a readuce economia pe linia de plutire. Guvernul nu s-a lăsat nici el mai prejos. Cu toate acestea, economia nu s-a lăsat înduplecată să revină pe traiectoria de creştere, iar singurul rezultat a fost explozia datoriei publice.

Zilele trecute, Banca Japoniei a anunţat noi măsuri de relansare economică, concretizate sub forma unor credite subordonate acordate băncilor comerciale. Noul program, în valoare de 10 miliarde dolari, a fost caracterizat de bancă drept o "măsură extrem de extraordinară", conform unui articol din Financial Times. Încearcarea, extrem de "voalată", de susţinere a băncilor comerciale nu a impresionat pieţele, deoarece toată lumea priveşte acum spre alţi indicatori ai capitalizării bancare, şi nu spre capitalul de rang I sau al celui de rang inferior.

Cotidianul financiar britanic arată că decizia Băncii Japoniei apare după intervenţiile Băncii Angliei şi ale Băncii Elveţiei pe pieţe, toate angajându-se într-o "depreciere competitivă" a propriilor monede, în scopul reducerii presiunilor asupra sistemelor financiare.

Nimic nu s-a comparat, însă, cu decizia Federal Reserve, care va tipări 1,15 trilioane de dolari pentru a cumpăra titluri de stat şi obligaţiuni ipotecare. Dacă Banca Japoniei şi-a caracerizat intervenţia ca fiind o "măsură extrem de extraordinară", cum poate fi caracterizat ceea ce face Fed-ul?

Analiştii de la Standard Chartered au comentat decizia Federal Reserve într-un raport intitulat "Ziua în care a murit dolarul", conform unui articol de pe site-ul Financial Times.

Elicopterul de care amintea Ben Bernanke, ca soluţie de injectare a banilor în economie, s-a transformat într-o flotă de bombardiere strategice, utilizate pentru aplicarea "opţiunii nucleare".

Călin Rechea

(continuare în pagina 20)

Decizia de a tipări bani pentru cumpărarea directă a obligaţiunilor de pe piaţă nu reflectă doar disperare, ci şi o recunoaştere directă a eşecului de a "repara" piaţa creditului prin măsurile anterioare. Fed-ul a transmis semnalul clar că este gata să distrugă dolarul pentru a salva sistemul bancar.

Oare cum se simt oficialii chinezi, care au primit asigurări clare în urmă cu câteva zile, că activele americane sunt cele mai sigure din lume? Ce credibilitate mai are Federal Reserve, atunci când spune că va retrage banii de pe piaţă la primele semnale ale redresării?

Preşedintele Ben Bernanke s-a inspirat, se pare, de la omologul său din Zimbabwe, care a "salvat" economia prin hiperinflaţie.

John Authers, de la Financial Times, se întrebă de ce Fed-ul a acţionat acum (n.a. o serie de analişti au declarat pentru Bloomberg că decizia este prematură), iar răspunsul său nu este deloc optimist: "Poate că Fed-ul ştie ceva în plus despre sistemul bancar, ceva necunoscut de către ceilalţi actori de pe pieţe".

Indiferent de viziunile mai mult sau mai puţin apocaliptice ale Federal Reserve, ştim că soluţia Zimbabwe nu funcţionează. Acum, singurul mijloc de plată acceptat acolo este aurul, după cum arată un documentar video recent de pe Internet.

Un fond de hedging cu rezultate deosebite în ultimii doi ani, Paulson & Co (n.a. fondatorul este John Paulson, fără legătură cu fostul Secretar al Trezoreriei SUA), a anticipat decizia Fed-ului şi a anunţat achiziţia unei cote de 11,3% din producătorul de aur sud-african AngloGold Ashanti, în urmă cu câteva zile. Financial Times apreciază că Paulson & Co adoptă, prin această tranzacţie, o poziţie scurtă împotriva guvernelor şi se poziţionează pentru inflaţia care va urma.

În contextul internaţional extrem de volatil din ultimele zile, prognozele misiunii FMI de la Bucureşti au venit, probabil, ca un duş rece asupra autorităţilor de la noi. Este de ajuns o contracţie a PIB-ului cu 4% şi un deficit bugetar de 4,7% pentru trezirea la realitate?

Fondul Monetar Internaţional mai anticipează şi o criză de trei ani pentru economia românească. Este absolut necesară o perioadă aşa de lungă? Nu! Criza se poate termina în maxim doi ani, dacă guvernul şi BNR nu vor mai încerca susţinerea acestui edificiu economic putred.

Liberalizarea completă a pieţelor, reducerea drastică a impozitelor şi a cheltuielilor bugetare vor determina aşezarea pe noi baze a economiei naţionale şi vor conduce la creşterea productivităţii. Nu capitalismul este de vină pentru actual criză, ci intervenţia masivă a statului în economie.

Din păcate, este puţin probabil că se va urma această cale. Ministrul de finanţe este convins că mărirea accizelor la carburanţi va conduce la o creştere a veniturilor bugetare, conform unor articole din presa financiară. A văzut ministrul situaţia consumului comercial industrial de carburanţi, prezentat de directorul Petrom? De unde vor creşte atunci veniturile prin accizare, când prognozele Petrom indică şi o scădere a consumului individual, pe fondul creşterii şomajului?

Nu observă Ministerul de Finanţe că plasarea obligaţiunilor de stat cu maturităţi de peste un an se face tot mai greu? Iar aceste sume atrase scot de pe piaţă firmele din sectorul privat?

Gradul ridicat de îndatorare al firmelor şi consumatorilor din economie face puţin probabilă reluarea creşterii economice, chiar în condiţiile unei relansări a creditării. Este foarte probabil ca majoritatea companiilor, în special cele orientate către export, să-şi fi supradimensionat capacităţile de producţie, pe fondul unui optimism exagerat privind cererea externă. Această cerere s-a prăbuşit în ultimele luni, inclusiv pentru economii cum este cea a Germaniei şi nu sunt perspective de redresare imediată. În perioadele următoare vom asista, probabil, la fenomenul "distrugerii creative", promovat în lucrările economistului austriac Joseph Schumpeter. Pentru aceasta este nevoie, însă, şi de apariţia unei noi clase de întreprinzători, care să nu fie nevoiţi să ceară permisiunea statului pentru orice acţiune profitabilă.

Fără o reformă economică profundă, împrumuturile externe nu vor duce decât la accelerarea inflaţiei, mai ales în condiţile în care semnalele de pe pieţele internaţionale sunt îngrijorătoare din acest punct de vedere.

Cum ne putem proteja în faţa fenomenului inflaţionist? Presa financiară naţională a descoperit foarte târziu aurul, ca alternativă investiţională şi mijloc de protecţie împotriva distrugerii economice promovate de guvern şi banca centrală. Atunci când a fost descoperit, s-a constatat că nu prea există căi directe pentru plasamentele în aur. Poate că nu este prea târziu ca autorităţile să ofere populaţiei un cadru solid şi stabil pentru investiţiile în aur.

Dacă BNR continuă să "protejeze" încrederea în leu doar prin eliminarea competiţiei cu metalul preţios, această decizie se va dovedi extrem de costisitoare pentru România. Moneda naţională aleargă deja singură într-o cursă infernală, pe care o va termina pe locul al doilea.